3,145 matches
-
În momentul când ne-au arestat, ei știau tot și noi trebuia să confirmăm. A mers greu treaba asta, cel puțin la mine, nu știu la ceilalți colegi cum s-au comportat, dar la mine a mers mai greu. Amândoi anchetatorii mei au fost unguri; da’ era unul Nagy Wilhelm, o brută de om, care mă Înjura și care vorbea extraordinar de urât și se comporta mizerabil, dar de bătut, nu m-a bătut. Și pe lângă asta, mâncarea era proastă de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost la vremea ’ceea, i-am declarat tot... Și după vreo lună de zile l-a scos de la mine din celulă și bineînțeles că lucrurile au fost clare, pentru că, atunci când m-a dus În anchetă mai serios, Îmi spunea anchetatorul: „Știm tot despre tine. Știm ce-ai făcut și dacă nu vrei să recunoști o s-o-ncurci cu noi!” Unguru’ ăsta, locotenent-major Nagy Wilhelm, doar m-a amenințat, da’, cum n-a putut scoate de la mine aproape nimic, l-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
timp ați stat În Arad? Sigur! Săptămânal. Au fost perioade când trebuia să merg la anchetă zilnic, dar au fost și perioade când, câte-o săptămână, nu eram chemată. Cum decurgea ancheta? Ce vă cerea să recunoașteți? La prima Întâlnire, anchetatorul mi-a dat o coală de hârtie și un toc, ca să scriu toate cunoștințele mele... Desigur, m-am gândit la colege, la prieteni, dar, sigur, am omis să scriu despre Nelu Tolan 1. Și după ce a cetit, mi-a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sigur, am omis să scriu despre Nelu Tolan 1. Și după ce a cetit, mi-a spus: „Dar ați uitat să scrieți chiar pe toți pe care-i cunoașteți”. În clipa aceea mi-am dat seama că pentru asta sunt adusă. Anchetatorul s-a purtat destul de bine cu mine, nu m-a jignit, mi-a pus Întrebări fără să mă bată, Însă am făcut febra laptelui, din cauză că alăptam, că fetița era născută numai de o lună, și pieptul s-a Întărit și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveau legături. Erau băieți foarte inteligenți, majoritatea. Ei, la anchetă, atunci, se transformase era... Securitatea era la Începutul ei și nu erau specializați În anchetă. Securiștii erau muncitori, băieți tineri, aduși de pe la fabrici, de pe nu știu unde, și erau puși cu un anchetator de ăsta mai vechi, care Îi coordona, dar nu se pricepeau... Și majoritatea au reușit să-i păcălească pe anchetatori... Greșeala lor a fost când au venit la Pitești și s-au Întâlnit cu colegi, și sigur, stând atâta timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu erau specializați În anchetă. Securiștii erau muncitori, băieți tineri, aduși de pe la fabrici, de pe nu știu unde, și erau puși cu un anchetator de ăsta mai vechi, care Îi coordona, dar nu se pricepeau... Și majoritatea au reușit să-i păcălească pe anchetatori... Greșeala lor a fost când au venit la Pitești și s-au Întâlnit cu colegi, și sigur, stând atâta timp În celula aia, au Început să spună: „L-am păcălit pe anchetator... Uite, Îl mai aveam și pe cutare de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și majoritatea au reușit să-i păcălească pe anchetatori... Greșeala lor a fost când au venit la Pitești și s-au Întâlnit cu colegi, și sigur, stând atâta timp În celula aia, au Început să spună: „L-am păcălit pe anchetator... Uite, Îl mai aveam și pe cutare de care trebuia să spun, dar ăla o rămas afară”... Și Țurcanu și cu ăștia s-au informat Întâi de toată treaba asta și când au Început ancheta În celula 4-spital: „Să demascați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintre cei favorizați, pentru că n-am avut ce să spun... Eu, fiind frontierist, singura legătură care o aveam era cu taică-miu... Și noi ce-am declarat am declarat cam la fel. Noi n-am putut să-i păcălim pe anchetatori, pentru că nu aveam cu ce. „Ai fost În Iugoslavia?” „Am fost.” „Cum ai trecut frontiera?” Toate detaliile ăstea au coincis cu ce a declarat și taică-miu. „Pe unde ai fost În Iugoslavia? Pe cine ai mai cunoscut acolo?” „Pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâi te luau prietenește, ca să ai Încredere, să te păcălească că el e băiat bun, băiat cumsecade... Așa procedau. Și mânca Într-una... când ronțăia bomboane, când ciocolată... și le scotea simandicos, ca să-ți facă poftă... Vă mai amintiți numele anchetatorului? Da... Atunci nu l-am știut, dar l-am aflat ulterior. Vi-l spun imediat... Și fuma țigări de ăstea parfumate... La un moment dat Îmi oferă și mie o bomboană mentolată, din ălea disc, așa... Și l-am refuzat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da... Am plecat Într-o sâmbătă și duminica am ajuns la Brăila. Și a doua sau a treia zi trebuia să mă prezint la Securitate, că așa eram obligați... Mă duc la Securitate și, când ajung, dau tot de același anchetator... Îmi cere biletul de punere În libertate și nu mi-l mai restituie... Eram Într-o stare de nervozitate... Încât În două sau de trei ore cât am stat acolo... după o jumătate de oră am cerut să mă duc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo... M-am dezlegat la picioare și am plecat În oraș. Se făcuse târziu În noapte... Eu deja mă vedeam În canalul colector... Știți cine erau ceilalți care erau cu ei? Colonelul Ruxandra și nu mai știu cum, era șeful anchetatorilor cu problema legionară... Era Berbec ăsta, era Vasile Urse, zis Sile, și Încă doi sau trei pe care nu-i știam pă nume... Și aceste șicane au mai continuat? Eu, spre exemplu, În felul acesta am scăpat, dar nu știu ce s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Un dușman al poporului? Vă mai amintiți ce a răspuns? Înjurături. Astea erau răspunsurile. Dar ce cred că e interesant este că torturile din Securitate erau de două feluri... cel puțin așa le-am clasificat eu. Erau bătăile neprofesionale ale anchetatorului, care lovea unde putea, și bătăile meseriașilor. Atunci când chema meseriașii, tortura decurgea altfel... Și metodele erau diferite: legatul de scaun și bătutul la tălpi, bătutul la stomac, sugrumatul, lovitul testiculelor, Înțepatul sub unghie cu ace... Le-am trăit pe toate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altfel... Și metodele erau diferite: legatul de scaun și bătutul la tălpi, bătutul la stomac, sugrumatul, lovitul testiculelor, Înțepatul sub unghie cu ace... Le-am trăit pe toate... Și vă spuneam că erau anchetele de zi și cele de noapte. Anchetatorul de noapte, locotenentul Enăchescu, se arăta totdeauna foarte mirat că sunt bătut... Cum este posibil să fiu bătut? Nu-și putea imagina ce s-a Întâmplat... Când Îl auzeam, aproape că nici nu știam ce să mai cred. Deși și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că sunt bătut... Cum este posibil să fiu bătut? Nu-și putea imagina ce s-a Întâmplat... Când Îl auzeam, aproape că nici nu știam ce să mai cred. Deși și el vroia același lucru, Întreba aceleași lucruri ca și anchetatorul de zi... După o lună de zile de anchetă În doi, am fost cedat În exclusivitate locotenentului Enăchescu. Și eram anchetat numai ziua, și rar se Întâmpla să mai fiu și noaptea scos. Dar odată intrat În drepturi, Enăchescu s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a băgat la Securitate. Acolo erau și alți deținuți politici care, la fel ca mine, nu știau de ce sunt aduși. În Securitate au spus că ne bagă la șerpi... Mă chema mereu, Îmi punea ochelarii și mă ducea la anchetator, care mă Întreba: „De ce tata a făcut...? De ce-i Înjur? De ce nu ești membru de partid?”. „Păi, nu sunt pentru că nu vreau, dacă ne-ați luat toată averea... Sunteți niște criminali.” Și pentru vorbele astea mă lăsa deoparte, Îmi spunea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
brutală, ca la Securitate: palme, pumni, șuturi În fund, dat cu capul de pereți. Și depindea bătaia de temperamentul celui care te ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi, m-au anchetat vreo doi-trei anchetatori, nu numai unul. Acuma nu știu, nu mai există anchetatorii ăia, unii poate or fi murit, alții sunt pensionari... Era un anchetator, primul care m-a preluat de la Alexandria, avea un nume nemțesc... Uite că nu-mi cade fisa cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu capul de pereți. Și depindea bătaia de temperamentul celui care te ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi, m-au anchetat vreo doi-trei anchetatori, nu numai unul. Acuma nu știu, nu mai există anchetatorii ăia, unii poate or fi murit, alții sunt pensionari... Era un anchetator, primul care m-a preluat de la Alexandria, avea un nume nemțesc... Uite că nu-mi cade fisa cum l-a chemat... Ăsta a fost un om... nu pot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi, m-au anchetat vreo doi-trei anchetatori, nu numai unul. Acuma nu știu, nu mai există anchetatorii ăia, unii poate or fi murit, alții sunt pensionari... Era un anchetator, primul care m-a preluat de la Alexandria, avea un nume nemțesc... Uite că nu-mi cade fisa cum l-a chemat... Ăsta a fost un om... nu pot să zic bun, dar un om civilizat. Că mi-a tras el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu acuma aici, În loc să mă duc eu să văd meciu’ lu’ Dinamo”... Cât ați fost În anchetă? În anchetă am stat cam două luni, că au fost perioade când se Întrerupea ancheta... Că făceau ei confruntări de acte, că toți anchetatorii trebuia să ajungă la un numitor comun; ce-am spus eu, ce-a spus ălălaltul și, În ultimă repriză, trebuia să facă o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colonia Grădina, nu s-a Întâmplat... Și după perioada de o lună de zile care am stat-o la spital, am mai stat la Salcia o parte, că nu m-a eliberat imediat... A venit un control al Securității și anchetatori care mie mi-au spus că n-am avut un comportament demn de un reeducat și că, dacă ar fi fost după părerea lor, trebuia să mai stau vreo câțiva ani... La constatarea asta... mă așteptam să nu mă lase
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trei avocați și-un procuror... Motivul a fost că eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens și-apăram pe cei care erau Împotriva regimului... Ancheta unde a fost, la Deva? Da. Dar am avut noroc. Eu eram cunoscut printre anchetatori, și unul dintre ei, Cozmescu, a avut o verișoară care a avut o condamnare de drept comun... A luat trei ani pentru nu știu ce delapidare și-a venit la mine, că mă știa că-s cumva combativ așa: „Uite, verișoară-mea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
verișoară-mea... Să faceți ce știți!”. Și m-am luptat pentru ea și am scăpat-o de pușcărie, schimbându-i calificarea În neglijență În serviciu, care a intrat Într-o grațiere. Și, la proces, Cozmescu mi-a fost repartizat ca anchetator și el mi-a spus așa: „Domnul Bucur, sunteți repartizat la mine, nimeni n-o să vă aibă treabă”... Io nici nu mi-am putut Închipui că ăștia pot să facă asta..., da’ pe colegii mei i-au snopit În bătaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care o avut noroc, printr-o coincidență sau cumva..., ăia n-au fost, dar restul toți au fost arestați. Am Înțeles ulterior că a trebuit ei să facă treaba asta, să arate partidului că „uite, ei sunt dușmani”. Cine erau anchetatorii aici la Deva? Vă mai amintiți? Să fiu cinstit, am știut, dar acum am căutat să Îi uit... Dar la Securitate, În Deva, un an de zile o durat ancheta... Și aș vrea să pun o Întrebare: „Oare e posibil
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus niciodată că-l cunosc. Și tot el, sanitarul, mi-o spus și când o murit unchiul... Cum a fost procesul? Vă mai amintiți? În august o fost procesul... Dar condamnarea era stabilită dinainte de Securitate... Că mie mi-o spus anchetatorul că 20 de ani primesc și atâta am și primit. Procurorul o cerut condamnări, da’ avocații pe timpul ăla nu Îl apărau pă deținut, că le era frică să nu intre și ei, și mulți au și căzut așa... Avocații spuneau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l bată... Pe mine, de exemplu, nu. Pe mine m-au luat cu frumosul, adică atuncea seara În care m-au arestat, m-au băgat În anchetă. Am intrat În sală, era un căpitan, Emeric Bihari... Erau o amestecătură de anchetatori: maghiari, evrei și câțiva români, Însă majoritatea anchetatorilor erau de alte naționalități, dintre conlocuitori. Și șeful anchetatorilor era Carol Bartoș. Când am intrat acolo, era acest Bihari acolo. Se prezintă... Și era taburetul ăla, care era fixat În podea, și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]