8,708 matches
-
ani, pomenise întîmplări, străzi, nume uitate... Joe, contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați fost locotenentul lui, domnule Scarlat. I-ați sedus amanta și v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau și, înspăimîntat, v-ați îndreptat spre Sidney. Îmi amintesc cartea dumneavoastră de vizită: profesor de natație la un club de milionari. Ați colindat după aceea Asia împreună cu un circ și, în sfârșit, v-ați întors
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
educației creștine și nu numai. Autorul și editura dedică această publicație celor interesați de obiectivitatea istorică, iar noilor generații spre aducere aminte. Editura Introducere Prezența creștinismului în Sciția Minor încă din primele secole, fapt relatat în scrierile unor istorici ai antichității, a început a fi demonstrată de către cercetarea arheologică de la sfârșitul secolului XIX. În secolul XX, analiza creștinismului, sub diferitele sale aspecte (organizatoric-funcțional, epigrafic, arhitectural etc.), avea să intre în domeniul de cercetare al specialiștilor odată cu individualizarea unor noi elemente privind
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
aprofundărilor științifice ulterioare ori individuale de îmbogățire culturală despre istoria creștinismului pe meleagurile pontice românești. Capitolul I Istoricul cercetării 1. Izvoare narative, arheologice și epigrafice Materialele narative, arheologice și epigrafice referitoare la diferite regiuni din teritoriul țării noastre, stăpânite în antichitate de romani - Dobrogea, Transilvania, Oltenia, Banatul, vestul Munteniei -, au constituit o foarte veche preocupare. O importantă sursă narativă pentru tema noastră o constituie volumul II din Fontes Historiae Daco-Romanae - Izvoarele istoriei României (București, 1970), publicat de Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ștefan
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
chiar dacă nu depuse într-o criptă) este o condiție esențială pentru fundarea unei bazilici. Prezența sa este documentată în cazul edificiilor următoare: A, B, C, E - Tomis, A - Argamum.... Referindu-se la prezența unor bazilici cimiteriale, autoarea constata că orașul antichității târzii edifică în proximitatea sa monumente care servesc serviciului funerar (bazilicile coemeteriale) și chiar în locul unde se desfășoară necropola; o serie de astfel de monumente au fost identificate la Argamum (bazilica D), bazilica A - Axiopolis.... În august 2001, fiind în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
este dată pentru secolele III-IV. 7. Halmyris (Dunavățul de Jos, jud. Tulcea) La marginea lacului Razelm, nu departe de brațul Sfântul Gheorghe pe Dunăre, în actualul sat Dunavățul de Jos (jud. Tulcea), se regăsesc ruinele unei fortărețe romano-bizantine cunoscută în antichitate sub numele de Halmyris, situată în extremitatea Sciției, în descrierea lui Procopius din Caesarea. Cetatea romană Halmyris a fost întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din secolele VI-I a.Chr. A cunoscut diferite etape: fortificație romană de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
dromos s-a descoperit un strat de tencuială (mortar) căzută și fragmente de cărămizi probabil din tavanul mormântului. Orientarea acestuia din urmă era E-V (dromosul la est, camera funerară la vest). Mormântul a fost profanat și distrus încă din antichitate. Pe podeaua camerei s-au descoperit două baze și trei fragmente de mici coloane de marmură. În interior, între alte obiecte (fragmente de amforă, pe unul fiind un început de inscripție greacă și semnul crucii; fragmente de sticlă; un mic
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
tigrii uriași și pterodactilii sunt stăpânii acestui domeniu ce sfidează verosimilitatea. Din miezul acestui imaginar al literaturii fantasy, ce își are deja în Edgar Rice Burroughs un clasic, vine și ideea cosmosului subteran în care se află civilizațiile apuse ale Antichității. Cu aerul înțelept și sacru al mayașilor, cei ce îi primesc pe Marduk și Calder în reședința lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder să o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ironie sălbatică și tatonare erotică. Indianca este definită de vitalitatea ce trece dincolo de zidul protector al fidelității față de înde părtata iubită. În cele din urmă, între calăreț și indianca sălbatică comunicarea ține de naturalețea sexuală și emoțională ce evocă romanele Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aparținut șefului unui șantier de construcții. Se gândi că nu era chiar atât de forțată comparația. Amândoi lucrau în domeniul locuințelor: ei construiau unele noi, el dezgropa altele vechi. Actele de care avea nevoie la întâlnirea cu șeful Departamentului de Antichități și Moștenire Culturală al Guvernului Palestinei se aflau chiar acolo, într-un teanc foarte ordonat. Draga de Huda, își zise. Tânăra lui protejată lăsase totul în ordine: formele legale pentru reînnoirea permisului, prin care încerca să-și asigure posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
muncă. Dacă s-ar fi concentrat puternic, ar fi putut să se izoleze total de modernitate. Asta făcuse tot weekendul. Și ar fi continuat s-o facă întreaga săptămână dacă nu ar fi intervenit întâlnirea asta nenorocită. Șeful Departamentului de Antichități era un ignorant. Fără nici o pregătire în domeniul arheologiei, nu era mai mult decât un pion politic. Purta barbă, ceea ce însemna că politica în chestiune era una de tip nou: religioasă. Înclinația mea, doctore Nour, îi explica el lui Ahmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și mai departe în timp. Deschise un dulap, unde găsi unelte din cremene și oase de animale care au fost descoperite pentru prima oară la Beitin în anii ’50 și datate cu cinci milenii înainte de Hristos. Celor de la departamentul de antichități le va trânti tâmpenia cu urmele de sânge pe care le descoperise, un indiciu sigur al sacrificiilor rituale, stabilind că Beitinul a fost cândva un templu canaanit. Poate că aplica vechea rețetă biblică, își zise Ahmed cuprins de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Afacerile avuseseră un ritm constant de când fusese dărâmată statuia, dar el era traficant de mai multă vreme. Nu se vorbea nici măcar în șoaptă despre asta; nu se vorbea deloc despre asta, dar existaseră - cum să le spună - niște transporturi de antichități după primul război, bătălia bătăliilor, din 1991. Până atunci, nici nu se auzise de trafic, dar bombardamentul crease noi posibilități: nici măcar Saddam nu putea să monitorizeze totul în timp ce cădeau din cer proiectile Cruise. Asta nu însemna că nu-i pedepsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își zise Mahmud, vom avea gunoaie din astea la vânzare și în Bagdad: „Garantat din grădinile Babilonului“. Și magazinele de mărunțișuri din Irak vor face același lucru pe care îl fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din Bagdad nu era nevoie de nici un fel de negoț. Servise drept depozit celor mai vechi amintiri ale omului. Mesopotamia fusese prima civilizație și toate acele începuturi se aflau aici, sub sticlă, clasificate, etichetate și păstrate în Muzeul Național de Antichități. Primele tipuri de scriere din întreaga lume se puteau găsi la Bagdad, pe miile de tăblițe gravate cu cuneiforme, alfabet vechi de patru milenii. Arta, sculptura, bijuteriile și statuile din timpurile în care abia apăreau, relicve ale epocii Bibliei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
soții, îmbracată după moda americană, pe fiecare pagină. Dacă toate mergeau bine, această sarcină avea să fie încărcată, etichetată ca artizanat și să se afle în drum spre Londra până la sfârșitul anului. Nu era nevoie să se grăbească. În domeniul antichităților timpul nu era niciodată un inamic, ci întotdeauna un prieten. Cu cât așteptai mai mult, cu atât deveneai mai bogat. Iar lumea așteptase 4 500 de ani pentru această frumusețe. Capitolul 20 Ierusalim, miercuri, 1.23 p.m. Drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vine. — Nu tocmai de aceea e atât de valoros? —Teoretic. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că nimeni cu mai mult de jumătate de neuron nu va cumpăra așa ceva. E radioactiv. Există peste șase convenții care interzic comerțul cu antichități furate din Irak. Nu voi fi complicele tău. Ar trebui să chem poliția în momentul ăsta să te aresteze. N-o să spui nimănui, nu-i așa? — Nu. Dar ar trebui, du-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa? — Nu. Dar ar trebui, du-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu tine. Henry nu se lăsă descurajat. Freundel era doar un băiat cinstit, întotdeauna fusese. Dar avea dreptate. Cuvâtul cu „I“ devenise tabu în comerțul cu antichități. Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate din Irak și majoritatea colecționarilor opuneau o slabă rezistență. Așteptați să se aranjeze lucrurile, spuneau. Așteptați până când Londra și Washingtonul își găsesc alt motiv de îngrijorare, ceva chiar mai rușinos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
necesitat mișcări delicate, dar nu au fost foarte dificile. Din fericire, cerceii au fost fotografiați de mai multe ori și a găsit o fotografie color clară într-o carte de specialitate. „Fotografie reprodusă cu amabila permisiune a Muzeului Național de Antichități, Bagdad“, scria în legendă. —Doamne, Henry. Ăștia sunt... ăștia sunt... —Vechi de patru mii cinci sute de ani. — Voiam să spun „magnifici“. Vechi de patru mii cinci sute de ani? Incredibil. — Știi ce vreau să faci, nu? —Pot să ghicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împărtășească nimănui de fapt. Era ca și cum ar fi vândut nisip locuitorilor Saharei și asta îl făcea să se simtă jenat. Cum să le ducă acolo. Asta era întrebarea. Nu puteai să apari pur și simplu cu o geantă plină de antichități valoroase. Jaafar trecuse prin multe ca să le obțină; nu putea să le aducă înapoi în pași de vals. Întâmplarea a făcut ca răspunsul să fie găsit tot de draga de Lucinda. Nu conștient desigur, nu era atât de sclipitoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ierusalimului. Uri fu nevoit să-și pună la bătaie tot farmecul pentru a o determina pe operatoare să le citească pe toate. Un dentist, un avocat, șase persoane care locuiau în zonă și un Afif Aweida înregistrat drept comerciant de antichități pe strada Suq el-Bazaar, în Orașul Vechi. Uri zâmbi și se întoarse spre Maggie. Ăsta e shouk-ul și ăsta e omul nostru. Cum poți fi atât de sigur? Pentru că tatăl meu avea deja un dentist și un avocat. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri zâmbi și se întoarse spre Maggie. Ăsta e shouk-ul și ăsta e omul nostru. Cum poți fi atât de sigur? Pentru că tatăl meu avea deja un dentist și un avocat. Și nu se lăuda cu prea mulți prieteni arabi. Antichitățile sunt cam singurul lucru care l-ar fi putut face să stea de vorbă cu un arab. Pe când se apropiau de Ierusalim, deși trecuse de mult de miezul nopții, Uri se întreba dacă nu ar trebui să se ducă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
această subită deteriorare a fost pusă în legătură cu asta. Arătă înspre fotografia din ziar. —Cu arheologia, cu ruinele. Cu trecutul. Miller se uită la ea zâmbind, de parcă Maggie i-ar fi părut amuzantă. — Crezi că avem o problemă cu fantomele? Spiritele antichității au venit să bântuie prezentul? Făcu un gest înfricoșător, ca de Halloween, cu mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legătura era reală, când fură întrerupți de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele bărbatului ucis noaptea trecută. — Pun pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice? Am dreptate, domnule Miller? Se uită din nou la aparatul portabil, folosindu-se de degetul mare pentru a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de un bâzâit care venea chiar de pe masă. Era BlackBerry-ul lui Miller, vibrațiile anunțând un mesaj nou. Poliția israeliană tocmai confirma numele bărbatului ucis noaptea trecută. — Pun pariu că era un negustor de antichități, nu-i așa, domnule Miller? Antichități? Vestigii arheologice? Am dreptate, domnule Miller? Se uită din nou la aparatul portabil, folosindu-se de degetul mare pentru a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]