2,718 matches
-
imaginat cum va arăta caisul gătit cu flori alb- rozalii, sub lumina binefăcătoare a mărețului astru, dar și-mbogățit de aurul fructelor parfumate. Acuarelele m-au ajutat să transform asta într-o poveste de culori.Eu n-am făcut nimic. Copiii aplaudă din nou. Doamna profesoară de desen o mângâie pe frunte și- i spune: - Dacă iubești atât de mult lumea culorilor, caută să-i pătrunzi căt mai bine tainele. Poți deveni o adevărată pictoriță. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: * Pentru ce se
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
margini Pentru a schimba aranjarea unuia sau a mai multor paragrafe: -se selectează acestea -se execută un clic pe unul dintre cele patru butoane din bară de formatare. 37.Transforma după modelul : „să îl salutăm = să-l salutăm” sa ii aplaudam sa il privim sa il recunoaștem sa ii dăruim că e din lumea că e din pădure că e bun că e rău (Aici poți realiza o coloană alăturată cu rezolvarea sarcinii, apoi, poți folosi selectarea, mutarea, copierea, mărirea documentului
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
unei fabrici de cărămidă, la ieșirea din Jilava, pe drumul spre Giurgiu. Și se Întâmplă Într-o zi un necaz... În orice caz, trecuseră câteva zile bune de la venirea după front. Am văzut toată intrarea rușilor În București, cum erau aplaudați de unii inconștienți... Și Într-o zi, eram eu cu cel mai mare În grad de acolo de la atelier, și oprește o mașină mică urmată de o cisternă. Și vine Înăuntru un maior sovietic, tânăr, prietenos, amabil cu toți. După ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de patruzeci de ani, apoi, titlul de „Tribunul“. Fleva, cu verva lui scânteietoare, cu înfățișarea lui foarte simpatică, frumos, arătos și plin de o natură vulcanică a electrizat și a cucerit toată acea lume tânără care l-a ascultat. Am aplaudat și am strigat atât de tare încât, reîntors la pensionat, am scuipat sânge. Dar nu erau decât rupturi de mici vase capilare care au cedat sub răgetele mele entuziaste. Acum eram în voia curentului și mergeam. Primisem botezul sângelui politic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
public, fiindcă tocmai această bucată stârnise marea curiozitate a amatorilor. După jucarea celorlalte bucăți, tocmai când publicul era mai nerăbdător, Millo apare pe scenă și anunță că i s-a interzis jucarea „Zdrențelor“. În sală izbucnește un mare huiet! Publicul aplaudă, fluieră, strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar deodată sala rămâne în întunerec, căci direcția pusese să se stingă policandrul cel mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă între 2 lumânări aprinse și spune că este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un public care exaltează de entuziasm. După imnuri și cuvântări ocazionale, apar pe scenă eroii cari au cucerit steagul.126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de caporalul Nica Vasile și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei pentru cucerirea redutei Grivița I - un drapel otoman, ucigându-i
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
coafură la fel cu calpacul bulgăresc. La 10 Mai se făcu o mare defilare la Șoseaua Kiseleff. Era o zi strălucitoare, un public foarte numeros se îngrămădea și defilarea începu având în cap pompierii cu căștile strălucitoare. Trecerea dorobanților fu aplaudată de public, iar fața Domnitorului radia de bucurie. Generalul Florescu se încerca să combată curentul opoziționist printr-un contra curent patriotic. Aceasta se vedea. De aceea luă dispoziția ca elevii din licee cât și studenții uni versitari să fie concentrați
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu le-am mai primit tăcînd. Dacă m-am sustras de la ceva, m-am sustras de la orice formă de monitorizare și rinocerizare. Îmi repugnă să fiu în interiorul unei mulțimi cu aceleași reacții. Exemplu minor: aflat alături de sute de persoane care aplaudau viu, intens, entuziast, frenetic, căutam să dau mîinilor o altă ocupație ori un alt ritm. Neplăcîndu-mi ordinele, nu mi-au plăcut nici „campaniile”, numeroase în cei aproape trei luștri, desfășurate în toate domeniile și în toate anotimpurile. „Rezistența” mea s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
descris în cîteva minute pozițiile celor două grupări rivale. După părerea sa (a unuia ce se află în „conflict de opinie” cu criticii de la „România literară”), de vină sînt cei de la „Săptămîna”. Eugen Barbu e înconjurat de inși care-i aplaudă orice gest și-i răzbună cea mai neînsemnată rezistență. Deși pasionant, îndeosebi pentru scriitorii bucureșteni, acest război este dintre acelea în care, totuși, consideră el, „nu, nu e bine să te amesteci”. *„Pisica de jad”, capitolul întîi: La nuit blanche
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
PNȚ ori al Ligii Creștine, ar fi îmbrăcat la ocazii costumul național și și-ar fi pus în piept fundă tricoloră. Acum, în afară de faptul că e poet, „întîmpină”, în felul său, „timpurile noi”, e membru al „ăstora”, sensibil la funcții, aplaudă amatorismul, scrie, pe urmele lui Ioan Alexandru, „articole patriotice” într-un stil vag, amestecînd voit discursul religios cu cel politic și, nu în ultimul rînd, fapt care m-a determinat să scriu aceste rînduri caustice, îi îngînă pe cei ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
M-am ridicat în picioare și m am întors către cei aflați în spatele meu. Entuziasmat la culme, am strigat: „Liniște!” Splendoarea regală a lanului cu maci trezise în mine pornirea de a-i da onorul. La capătul lui, s-a aplaudat, ca la sfîrșitul unui spectacol. *Sufletește, sînt sătean. Mă recunosc în portretul moral pe care un cercetător i l-a făcut acestuia la începutul secolului: „individual, săteanul posedă un accentuat simț al demnității personale; (...) posedă ambiția de a nu fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist dirijat (undeva mă atinge și pe mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți care-l aplaudă) cu texte ambigue, pline de lucruri heteroclite, de aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe de altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la pescuit (de femei) trebuie să ai undița tare”, satisfăcute că au înțeles „mesajul”, au aplaudat și mai vioi. Ce e supărător în asta?, m-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la pescuit (de femei) trebuie să ai undița tare”, satisfăcute că au înțeles „mesajul”, au aplaudat și mai vioi. Ce e supărător în asta?, m-ar putea întreba cineva. Evident, nu „succesul” lui Cs., scriitor care, după mine, în ciuda numărului de cărți publicate, nu și-a găsit încă genul potrivit cu calitățile sale. Supărător e faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atrage atenția să nu-l citim „pe diagonală”. Din cînd în cînd uită să fie oficial și-i scapă mici adevăruri despre cele întîmplate acolo și pînă acolo: pe tren și la hotel au fost însoțiți de multă miliție; Nicu aplauda în silă; în convorbirile particulare principalul subiect l-a constituit moartea lui Petru Enache etc. La sfîrșit, l-a agățat pe Sp. să scrie editorialul numărului următor: „Hai, Vasile, că tu te pricepi! Nu uita să reiei ideea din articolul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca noi, «Ce mai faci?», ci «Cum stai?», adicătelea «Care e locul tău?». Locul Ilenei Micodin (a sa era expoziția) e Tescaniul”. Publicului (nu mai zic pictoriței) i-a plăcut enorm acest final în „coadă de pește” și l-a aplaudat îndelung. *Evreii compun cele mai reușite bancuri cu evrei, securiștii compun cele mai reușite bancuri cu securiști. Iată unul recent: „în acceleratul de București-Bacău, în același compartiment, urcă, pe rînd, trei inși. Ei tac un timp, după care primul intrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt. era bine pentru toți. Ai mei mulțumesc pentru interes. Fata cea mare, Despina, din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
obligată să trăiască din pensia mizerabilă a tatălui său, fost deținut politic. Toate cazurile citate nu reprezintă decât dorința de răzbunare oarbă a regimului împotriva celor ce nu acceptă să ia minciuna drept adevăr sau să se complacă în a aplauda himericele succese ale domnului Ceaușescu, preocupat numai de persoana sa și de jocul de culise prin care să-și introducă în viața politică a țării, în funcții înalte, cât mai multe rude. Se creează astfel o pătură de emigranți interni
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pârghia cea mai puternică și eficace pe care regimul Ceaușescu o folosește în mod divers, fie prin organele sale de represiune, fie prin presă, legislație etc. Când, spre exemplu, ești luat de la birou și dus la aeroport pentru a-i aplauda plecările și sosirile, te duci, pentru că altfel îți pierzi pâinea. Nici activiștii cei mai înfocați (a se înțelege cei mai bine plătiți) nu se duc din convingere, ci din obligația rezultată din conștiința că se află pe locuri nemeritate pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi acestea. Deci, intimidarea nu operează numai asupra noastră, a celor mai mulți, care nu profităm de binefacerile regimului, ci și asupra celor care îi datorează totul. Atâta vreme cât Ceaușescu și blânda lui soție, cum a denumit-o Păunescu Adrian, se vor vedea aplaudați în pofida antipatiei cu care sunt înconjurați, înseamnă că instrumentul intimidării funcționează ireproșabil. Și cu cât nemulțumirea crește, cu atât ocaziile în care suntem siliți să aplaudăm se înmulțesc. Este totodată și un semn al slăbiciunii noastre. Mă voi referi, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ceaușescu și blânda lui soție, cum a denumit-o Păunescu Adrian, se vor vedea aplaudați în pofida antipatiei cu care sunt înconjurați, înseamnă că instrumentul intimidării funcționează ireproșabil. Și cu cât nemulțumirea crește, cu atât ocaziile în care suntem siliți să aplaudăm se înmulțesc. Este totodată și un semn al slăbiciunii noastre. Mă voi referi, în acest context, la concedierea lui Cristian Țopescu. Nu a existat un om mai simpatizat, în ultima vreme, ca acest băiat. Cu toate acestea, el a fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a rândul. La intrarea pe stadion: percheziție corporală. Copiii aduși înainte de amiază aveau să stea în picioare sau pe caldarâm până după ora 10 seara. La fel acei nefericiți de activiști, al căror rol este doar cel de a-l aplauda spontan pe Ceaușescu la sosire și, la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am văzut pe oamenii de ordine care au asigurat buna desfășurare a paradei pe tot traseul. Oameni de tot felul, în pantaloni bleumarin și cămăși albe, obosiți de atâtea zile și nopți de nesomn. Pe aceștia, soții Ceaușescu i-au aplaudat. Ei sunt cei care, la o adică, ar urma să-i apere. Numai că respectivii aveau mâinile goale Poate și inimile! Ceaușescu a mai schimbat, în tribună, două-trei vorbe, prin translatori, cu unii diplomați pe care reporterii nu i-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Kantar și Dan Dumitrescu (Ed. Sport-Turism), numărul competițiilor crește, iar țara începe să fie vizitată de bridgiști celebri, ca italienii Belladonna și Garozzo, iar ca urmare firească a dezvoltării acestui sport, care presupune puterea minții, și nu a palmelor care aplaudă, a fost organizarea, sub auspiciile Federației Române de Bridge Competițional și Clubului bucureștean ACR (Automobil Clubul Român în București mai funcționând încă două cluburi mari, Locomotiva și IPSCAIA, având toate trei peste 500 de membri), a Festivalului Internațional de Bridge
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stat pentru comerțul exterior de la București, de la Banca pentru Comerțul Exterior, de la Banca de Investiții sau chiar de la Banca Națională, în cursul cărora experții și tehnicienii, specializați în curs de decenii în a manipula sculele subtile, rafinate, ale comerțului modern, aplaudau cu entuziasm inițiativa tovarășului de a sălta comerțul exterior al României Socialiste multilateral dezvoltate la nivelul superior al trocului. Căci dorința bruscă și univocă a firmelor de stat bucureștene de a recurge la compensații și, pe cât se înghite de partea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]