3,340 matches
-
În apropiere nu se afla nimeni căruia să Îi poată atrage atenția. Cortina coborî din nou și un ajutor o ținu deschisă la mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși, ca de obicei, pentru reverența solo. Se auzi o furtună de aplauze a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute. Apoi, cu o ușurare de nedescris, auzi strigătele: — Autorul la rampă! Deci, până la urmă, totul mersese bine. [Elizabeth Robins percepu imediat pericolul. Strigătele care solicitau prezența autorului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
imediat pericolul. Strigătele care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri, dar cele două grupuri aveau motive complet diferite pentru a dori să Îl scoată la vedere. Aplauzele continuau. Strigătele sacadate deveniră mai insistente. Îl văzu pe Alexander șovăind, aruncând priviri spre culise. Cu siguranță că nu va face prostia de a-l expune pe Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce nu făcu decât să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se În picioare. Simțea nevoia imperioasă de a sări peste scaunele din fața lui și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-i pun capăt. Scuză-mă. Se Întoarse pe scenă, În vreme ce Henry se retrăgea mai adânc În culise. [Alexander ieși În lumina reflectoarelor, În centrul scenei și ridică mâna Într-un gest de dezaprobare. Huiduielile Încetară și rămase doar sunetul aplauzelor, din toate colțurile sălii, și strigăte: — Discurs! Discurs! Actorul făcu semn că vrea să răspundă și se așternu tăcerea. — Doamnelor și domnilor, În scurta mea carieră de director de teatru, am avut parte de atâtea laude venite din partea dumneavoastră, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că noi am făcut tot ce ne-a stat În puteri; și, dacă am dat greș, nu putem decât să Încercăm să ne comportăm mai bine În viitor, pentru a merita noi laude. Făcu o plecăciune, care provocă din nou aplauze. — Ce discurs lingușitor, șopti Du Maurier. — Ce spectacol infernal, murmură Sargent. — Alec a salvat situația, o Încurajă Lily Hanbury pe dna Alexander. — Situația poate, spuse Florence. Dar ce-o să se Întâmple cu spectacolul? La semnul lui Alexander, Walter Slaughter Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevăr de care nu se putea ascunde. Referirile lui Alexander la o cabală și telegrama misterioasă, răuvoitoare, Îi dăduseră pentru o clipă speranța că a intrat fără voie Într-o vendetta organizată Împotriva actorului-director, dar, de Îndată ce auzise huiduielile Încetând și aplauzele izbucnind la revenirea pe scenă a lui Alexander, pentru discursul său umil, Înțelesese că nu pe „Alick“ dorise acea canaille de la galerie să Îl nimicească, ci pe el. Guy Domville fusese ultimul zar aruncat - „le sort en est jeté“ - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spectatori urmăriră piesa cu atenție și chiar cu plăcere. Trebui să admită că actul al doilea nu avusese de suferit prin omiterea scenei cu băuturile, ba chiar decurgea firesc și natural. Sala era aproape plină și, la sfârșit, actorii primiră aplauze calde, ieșind de mai multe multe ori la rampă. Se amestecă În mulțimea de pe trepte și din foaier, auzind mai multe comentarii pozitive la adresa piesei. După aceea, se duse În culise și vorbi cu Alexander, care Îi spuse că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina amețitoare a reflectoarelor Îi era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri, doar că acum zâmbetul Îi părea vulpesc. Fusese pe deplin conștient că, În ciuda aplauzelor prietenești de pe locurile mai scumpe, spectacolul mersese prost În ultimele două acte și strigătele de „Autorul la rampă!“ venite de la galerie și din spatele sălii nu erau expresia entuziasmului, ci dimpotrivă, o stratagemă menită să Îl ademenească să iasă din ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
același timp. Oricum, nici nu-i trecea prin cap să asiste la premiera de la Londra a lui Trilby. Cel mai probabil avea să fie un succes uriaș și Du Maurier fără Îndoială avea să fie chemat să se Împărtășească de aplauzele generoase de la final, iar contrastul cu premiera la Guy Domville și cu tristul său rol În ea avea să fie prea amar pentru gustul lui. Îi era și-așa destul de greu să Își ascundă invidia față de sumele de bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani prezentau numere de acrobație. Din grupul lor făcea parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade cu grație, trimițând în același timp bezele, și care a primit multe aplauze. Trupa, care se afla în turneu ca teatru de front, era condusă de un bătrân micuț de statură, care apărea în chip de clovn. Din pahare goale sau pline care stăteau înșiruite, degetele lui care mângâiau marginea paharelor produceau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
apărea în fața publicului, chiar și în prezența unor ofițeri americani și a unor jurnaliști veniți de peste ocean. Internaționala tuturor soldaților, Lili Marleen, șlagăre foarte populare, dar și piese de concert precum Plimbare cu sania în Petersburg și Rapsodia ungară provocau aplauze. În plus, mai existau și cercuri vocale și, curând, un cor a capella care, duminica, fericea un grup de melomani cu motete și madrigaluri. Toate astea și fără îndoială mai multe chiar ni se ofereau cât era ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de nenumărate ori, În nopți fără lună, Înarmat cu o undiță lungă, pentru pescuitul găinilor. După solide studii primare la Km. 24, poetul a revenit la glie; a cunoscut benefica și virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când l-a mântuit Înțelepciunea mașinilor de gătit Vulcan, care i-au premiat volumul D’ale Catamarcăi (amintiri din provincie). Valoarea bănească a laurilor i-a Îngăduit să cunoască provincia pe care o cântase cu atâta iubire. Acum, Încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am full de ași; arătăm cărțile; diamantul prințesei Fiodorovna e al meu. Israelitul se retrage, navré. Ce moment interesant! A tout seigneur, tout honneur. Înmănușatele aplauze ale doamnei baronne Puffendorf, ce urmărise cu vădit interes victoria campionului său, au pus capac scenei. Așa cum Îndeobște se spune la Salon Doré, eu nu fac lucrurile pe jumătate. Luasem deja o hotărâre: am chemat un picolo și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și s-a pornit debandada. Doi caftangii a ajunsără până la cuhne; al treilea a vrut să-mi ia urma și să dispară În găinărie, da mâna grea a lu Renovales i-a ars un pumn. Plesneala lui dă tată cerea aplauze, da am preferat mai bine să mă râd pă dinlăuntru. Rusticanu s-a săltat ca vai dă mama lui, da și-a luat plata. Don Zarlenga i-a adus cu mâna propie un candial, care l-a pus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îmbărbătez: — Desigur, desigur. Nord-Nord-vest e o creație estetică. — Altă eroare, a decretat Bonavena. Îi neg operei mele orice valoare estetică. Ea are, ca să zic așa, propriul său plan. Nici că-mi pasă de emoțiile pe care le trezește, de lacrimi, aplauze, strâmbături. Nu mi-am propus să dau lecții, nici să emoționez sau să amuz. Opera este mai presus de toate acestea. Aspiră la tot ce-i mai umil și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scenele giratorii ale modernelor temple ale operei, fără să uităm avanscena, galeria și cușca suflerului. În al treilea, viguroasa personalitate a mimilor - Zaccone, acest gigant, etcetera - care se interpune Între spectatori și Artă, pentru a-și strânge bogata recoltă de aplauze. În al patrulea și ultimul rând, cinematograful, televiziunea și teatrul radiofonic, care amplifică și răspândesc răul prin atitudini ostentative, pur mecanice. Cei care au explorat preistoria Teatrului Foarte Nou vântură, pe post de antecedent, doi precursori: drama Patimilor de Oberammergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aleasă a vecinătății o cunoștea sub numele de Germaine Baculard. Broșura pe care ne bazăm pentru această operă de largă respirație intuiește că eleganța, marca operei lui Eisengardt, Își are originea În șuvoiul ei de sânge cartezian. Nu ne precupețim aplauzele În fața acestei amabile ipoteze, pe care o adoptă, de altfel, Jean-Christophe Baculard, continuatorul și promotorul maestrului. Eisengardt a murit Într-un accident de automobil marca Bugatti; nu i-a fost dat să vadă Inutilii care triumfă astăzi În uzine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
junile Cárdenas, d-un paregzamplu, care a strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă sfânt. Bănuiala că junile Cárdenas nu venea mi-a meritat atenția! Fără alte aplauze decât ale coștiinței mele, m-am Înșurubat În fine În omnibuz. La Început, vorbele sincere ale pasagerilor că-i udam mi-a distras pă juma atenția, da nici n-am apucat-o bine pân Montes de Oca, că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă sus până jos: m-a delegat să-i duc lu Locarno plicu și s-o Înformez că, chiar dupamiază, la șase p.m., iel o să vie cu mașina oficeală să-i buchisească descursu care Îl răsplătise c-o tonă d-aplauze. M-am dus la datorie, nu fără regretu că Fonseca rămânea stăpân pă poziții ș-o să câștige, cântându-le În strună, favorurile dă la oficealii d-acolo. Cum iera d-așteptat, Locarno a pus mălaiu la raft, da pân persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e Închis pentru un nevinovat furt de automobil, cîntă Dylan cînd cei doi se Întîlnesc la pușcărie și-și dau seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avalanșă pe timpul unei drumeții, pierdut pe un munte exact ca acesta. Așadar, dintr-o tragedie se naște afirmarea nevinovăției. Doamnelor și domnilor, la fiecare dolar cheltuit la Lumea lui Paul, cinci cenți se vor duce la Fundația pentru Poliomielită Infantilă. Aplauze Însuflețite. Preston Îi făcu semn lui Timmy Valburn, actorul care Îl juca pe Moochie Mouse În Dream-a-Dream Hour și care molfăia tot timpul o bucată de brînză cu uriașii lui incisivi. Valburn Îl Înghionti pe omul de lîngă el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stripperi travestiți la un bar vegetarian. Marele V, salvatorul. Jack Vincennes, de unul singur și cu mîinile goale, a arestat o cameră plină de haidamaci care, chipurile, dădeau audiție pentru un concurs de sosii ale Ritei Hayworth. Un șir de aplauze. Jack făcu o plecăciune și o văzu pe Joan Morrow lîngă pomul de Crăciun, singură și, probabil, plictisită. Merse la ea. — Sărbători fericite, Jack, spuse Joan. Drăguță, bine făcută, de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
medalion de aur legat de o panglică albastră din atlaz și i-o agăță de gît. Cei doi bărbați dădură mîna. Exley avea lacrimi În ochi. Se auziră pocnetele blițurilor. Reporterii făceau de zor Însemnări În carnețele. Nu se auziră aplauze. Parker bătu În microfon. — Medalia pentru Curaj este un simbol rîvnit al aprecierii noastre, dar nu are consecințe practice În activitatea cotidiană. Lăsînd la o parte aspectele spirituale, medalia nu-l recompensează pe deținător pentru truda și calitatea eforturilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
divizie la Departamentul de Poliție din Los Angeles, post deținut anterior de mult iubitul nostru coleg Russ Millard. Preston Exley se ridică. Civilii se ridicară și ei. Oamenii Biroului se ridicară ca unul, la semnalele insistente ale lui Thad Green. Aplauze răzlețe, lipsite de entuziasm. Ed Exley stătea În poziție regulamentară de drepți, În vreme ce Bud rămase tolănit pe scaunul lui. Își scoase pistolul, Îl sărută și suflă niște presupuse urme de fum de pe țeavă. CAPITOLUL 41 O nuntă de gală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oraș“. PARTEA A CINCEA După ce vei fi plecat CAPITOLUL 78 Ed În uniforma lui albastră de gală. ZÎmbind, Parker Îi prinse de umeri stelele de aur. — Comandant adjunct Edmund Exley, comandant al detectivilor din Departamentul de Poliție din Los Angeles. Aplauze, blițuri. Ed strînse mîna lui Parker și privi mulțimea. Tipi din lumea politică, Thad Green, Dudley Smith. În fundul sălii, Lynn. Alte aplauze. Oameni așezați la coadă ca să-i strîngă mîna. Primarul Poulson, Gallaudet, Dudley. — Flăcău, ai avut Înfăptuiri mărețe. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]