5,949 matches
-
copil, Cu speranța la Domnul mă-nchin În templul sfânt cu sufletu-mi umil . Din gânduri împletite scot șuvițe Pe tâmpla timpului cu câteva fire ninse, Țesute cu lacrimă de dor în ale sorții ițe În nopțile singurătăți cu candele aprinse. Cu pași desculți calc pe drumuri Prin nisipurile vieții scăldate în val, Cu anii mei rătăcesc prin anotimpuri Sărut de mare pe un picior de mal. Gânduri ingenucheate în geană Îmi amintesc de noi în fiecare seară, Cuvinte nerostite pâlpâie
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
nerostite pâlpâie sub sprânceană În sufletul meu cu zâmbet de primăvară. Vă recomand această carte, este o poezie pe care o veți simți și o veți înțelege cu ochii sufletului. Poeta are versuri frumoase în zestrea sa, are imagini vii, aprinse, văpăi care vă luminează inima. Deși nu am întâlnit-o încă în viața reală, dincolo de ecranul calculatorului, am privilegiul să spun că îi cunosc sufletul îndeaproape, am surprins-o în conversații private și tristă și veselă dar mereu sinceră și
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
încântător,de zână, și am dorit în brațe să îmi sari să-ți simt arzând în palme sânii tari și să te las să-mi fi din nou stăpână. Mi-am amintit și m-am trezit că zbor printre dorinți aprinse și prin dor. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mi-am amintit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MI-AM AMINTIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374787_a_376116]
-
de dezvoltare durabilă. Micul producător și gospodăria țărănească tradițională vor fi motorul economic și vor aduce prosperitatea. Iar icoana vie a neamului, satul românesc, va salva țara. Eu mă înclin în fața țăranului român și îi mulțumesc că există, pentru că ține aprinsă flacăra credinței și a speranței. Iar prin el se va reface o Europă întreagă. Producția agricolă și bogăția spirituală a gospodăriei țărănești constituie cea mai mare avere a statului român. Polidor SOMMER: Nu voi încheia acest interviu-manifest cu o întrebare
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un luminiș se adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate. Când e vorba de bârfe, chiar și cele mai importante
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
lacrima neștearsa în inima ta ... Și-am îndrăznit să-ți învălui că o perdea Sufletul straniu din uitări , ce mă privea . În lumea mea cea fără vise ... Printre lacrimi de dor te-am împrăștiat Și te-am păstrat în tăcerile aprinse Ca o amintire târzie de neuitat . Mai sunt doar un fir de nor Lângă un curcubeu uitat între orizonturi , Ca să te-ascund în gând de dor Cu șoaptele rătăcite printre fluturi . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Mai suntGandul închis în clipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
-ntre rânduri pe o coală .... XXX. NUMAI AM NICI MACAR VISE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Numai am nici macar vise Numai am nici macar vise ... Mi-am lăsat trupul dus de timp , Printre lacrimile tristeții aprinse Ca o stea prin orice anotimp ... Timpul isi-aduna anii în coloana Nerecunoscând cărarea și drumul , Frunzele speranței au părăsit coroană , Florile iubirii și-au pierdut parfumul ... Amintirea revine și acum, Învăluita în aceeași ceață , Numai am ce pierde oricum Ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim.) (Bunica e pe fotoliu și citește o carte.) Copilul (privind pe fereastră): Bunico, ce mulți oameni! Cântă și țin în mână câte o lumânare aprinsă. Bunica: E Paștele. E o procesiune. Copilul: Ce înseamnă procesiune, bunico? Se duce lângă bunica lui și se așază pe brațul fotoliului.) Bunica: O ceremonie religioasă în care credincioșii merg șir însoțiți de slujitorii altarului, merg cu același scop, același
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
a înviat, Așa cum o să înviem și noi La judecata de apoi. Copilul: Iisus a fost bun și a murit, Pentru lumea-a suferit, Pentru noi el a murit, Dar un lucru n-am înțeles, De ce oamenii ce Înviaerea sărbătoresc, Lumânări aprinse poartă în a lor mers. Bunica: Iisus Lumina oamenilor este, copile, Fără El în întuneric am fi rămas. Prin Lumină totul s-a făcut, Chiar de la început. „Și a zis Dumnezeu: Să fie Lumină! Și a fost Lumină.“ (Din stradă
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
din nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albăstrii, Strivite-n alba noapte printre mătăsuri fine... Dacă vei vrea, voi caută Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg... Dacă vei vrea, voi reclădi Castele din cuvinte Și vorbele uitate, pe rând le-oi osândi Tăcute să renască în gesturi ne-mblanzite... Dacă vei vrea, voi înflori Pe pajiștea din suflet, Petale-nfiorate să cadă sub șoaptele viorii, Când în
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
Și geruri și iubiri de-odinioară Închise sunt într-un castel de gheață. Acorduri line picură din strune de vioară! Și mângâierile durute se ascund în ceață... Sculptate într-o stânca de așteptare mută Tăcerile-s atinse de o făclie aprinsă. Tu, trecătorule, când treci pe-aici, ascultă... Ce-ngâna șoapta unui foc cu flacăra nestinsă! Cuvinte răsturnate peste deșert arid Luate sunt de vânt și duse-n depărtare. Privesc spre orizont, cu-albastru îl cuprind... În fiece apus, e-un
ZEFIR, VIORI ŞI FOC de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375767_a_377096]
-
cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
său mă aude și se bucură de revedere. Am pus buchetul de crizanteme într-un vas mare de lut, ce se afla lângă crucea de marmură albă pe jumătate umplut cu apă, în care cineva pusese grijuliu câțiva trandafiri. Lumânarea aprinsă am pus-o în interiorul suportului metalic în formă de felinar, la adăpost de vântul bezmetic ce răscolea fără astâmpăr somnul eternității. În scurtul moment de reculegere am contemplat în tăcere fotografia de pe cruce, zâmbetul luminos al Dianei, reîmviindu-mi în suflet
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Până la urmă, înfricoșați de plânsul fratelui, că s-ar putea să se lovească între ele și să cadă vreunul peste noi, am lăsat vaca și vițelul și am fugit acasă. Tata, mama și frate-său stăteau încremeniți în mijlocul drumului, discutând aprins, nebăgându-ne în seamă. După București bombardat în 4 aprilie, venise și rândul nostru. „Ce ne facem dacă bombardează Târgul și se dărâmă fabrica? O să murim de foame!”... Erau vorbele mamei care ne-a înghețat sufletele. A venit și vestea
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul Costea. Îi știa pasul și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: Badea Ilie Todoran stătea, acum spre apus, pe prispa și pâcâia din lulea. Era un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul Costea. Îi știa pasul și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: UNIC! AȘEZARE RURALĂ DIN EUROPA. FUNDAȚIA MADAMME TOUSAUND Referință Bibliografica: TRADIȚIA ÎNAINTE DE TOATE / Mihai Batog Bujenița : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1325, Anul IV, 17 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
că la fereastră auzi o voce care fredona, fals, o melodie. Deschise instinctiv ochii și mare-i fu mirarea când văzu prin geam un chip frumos care se bâțâia într-un dans obscen, iar în loc de ochi parcă avbea doi tăciuni aprinși. Se ridică în picioare, deschise fereastra și-l admonesă: - Nu mă lași în pace să mă odihnesc? - Nu pot! Am poruncă de la întunecimea sa, să te țin trează până dimineață. Demonul se schimonosi în toate felurile și-și schimbă înfățișarea
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
se înroși gata să se topească. - Nici chiar așa că-mi ia foc casa! Scoate un făraș plin de jar și ține-l în gheare. Dracul luat prin surprindere de asemenea dorință se supune. În acel moment femeia aruncă peste tăciunii aprinși un pumn de tămâie. Deodată părul se zbârli pe împelițat, scapă fărașul cu jăratec pe podea, urlă disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
vai și amar de neamul tău. Valdescu se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări acei cărbuni aprinși în globul ocular al încornoratului. - Peste câteva momente vei asista la un spectacol nemaiîntâlnit până acum în viața ta! - Sincer nu mă interesează miracolele tale! Vreau acasă lângă soția mea! - Apropo de soțioara ta scumpă și dragă, știi ce ispravă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
privirile-ți mult prea încinse De pofte-ascunse adânc, printre tainele tale, Mă torturai lăsându-mi dorințele-aprinse Și plecai! Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar îmi lăsai numai dorul de tine aprins, Aș fi dat orice atunci, de-aș fi avut căpătâi Trupu-ți în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
de drag, este resimțit cu acuitatea unei dureri fizice : ``Umbra îmi lasă un sărut proptit pe buza/ Timpului cel scutur amintirile s-adun... / Dar din clipele vieții numai dorul mai vine/ Are ace în el și lacrimi în privire``...(Emoții aprinse). Privirea se topește în dor după ``spice de aur``, ``crengi de nuc``, ``dansul ciucurilor`` : Iar citesc ochii mei despre tine, în dor``(Dansul ciucurilor). Motivul apare în ``Salba de doruri ``,``Lumini în simfonie ``,``Umbre de lumină``. Descrierile vibrează în lirism
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
referință pentru confrați. Pe raza lui își pun slovă românească, Cu lauri dorind să fie încununați. Toți îl caută pe rază creatoare, luminos de a le fi gândul din cuvânt. Uitând că-n raza sa-i lumină din Soare, lumânări aprinse îi lasă pe mormânt. Iar cei mai împătimiți fac pelerinaj la mormântul său, precum la moaște sfinte. În aventura cărții să își ia curaj spre omagierea geniului părinte. Nemuritor e prin mii de generații, asemenea Luceafărului de pe cer. Cu raza
UN ,,GENIU PUSTIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374269_a_375598]
-
din cauza cântecului din caval, începuseră să lăstărească, se trezise în buștenii tăiați viața. Și azi mă urmărește cântecul din caval al moșului. Chibrituri nu se găseau, dar moșul lui Ilie al Ioanei ținea în vatra casei lui sărăcăcioase focul întotdeauna aprins. Învelea cărbunii în cenușă și împrumuta, pe oricine cerea, foc. În schimbul focului, noi îi dădeam câte un ou fiert. Mult timp după ce a murit moșul, a bântuit fantoma lui prin curtea căsuței înconjurate de buruieni. Chiar se auzeau niște zgomote
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul! O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic, dens și forma adecvată, materialul lingvistic fiind ordonat după o logică interioară. Părțile se organizează într-un tot unitar
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
descrierea soiului de taurine aduse în ferma de la Dorobanțu. Noaptea s-a trezit din somn leoarcă de transpirație. A avut un coșmar. Așa a crezut ea la început că este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]