2,860 matches
-
Îi frământa mintea de ceva vreme: — Aram, Înțeleg că-ți place Istanbului, Însă nu te-ai gândit niciodată să vii În America? Vreau să spun, te-ai putea duce În California, de pildă. Știi, acolo e o mare comunitate armeană... Aram s-a uitat la ea preț de un minut Întreg, de parcă ar fi Înregistrat fiecare detaliu, apoi s-a lăsat pe spătarul scaunului și a Început să râdă amuzat. Armanoush a fost mai degrabă deranjată de râsul ăla, căci simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să vii oricând În America. Multe comunități armene de acolo ar fi mai mult decât fericite să vă ajute pe tine și pe familia ta. De data asta Aram nu a mai râs. În schimb, i-a zâmbit, un zâmbet călduros, Însă oarecum obosit. De ce-aș vrea să fac asta, dragă Armanoush? Orașul ăsta e orașul meu. M-am născut și am crescut În Istanbul. Istoria familiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înpreună și apoi am eșuat lamentabil. Nu putem face asta Încă o dată. Chiar În clipa aia chelnerul și-a făcut din nou apariția, servind de data asta calmari, midii și paste prăjite. — Cunosc fiecare stradă din orașul ăsta, a continuat Aram luând Încă o gură de raki. Și Îmi place să mă plimb pe străzile astea dimineața și seara și chiar și noaptea când sunt vesel și beat. Îmi place să iau micul dejun cu prietenii mei duminica pe țărmul Bosforului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei s-a așternut o tăcere penibilă, În timpul căreia fiecare a analizat de la distanță poziția celuilalt, dându-și seama că Între ei ar putea exista mai mult decât distanța geografică - el bănuind că Armanoush era prea americanizată, ea Înțelegând că Aram era prea turcificat. Prăpastia adâncă dintre copiii celor care reușiseră să rămână și copiii celor care fuseseră nevoiți să plece. Uite ce e, armenii din diaspora nu au prieteni turci. Singurul fel În care vin În contact cu turcii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei răgușită de atâta fumat. Armanoush a observat că Asya se uita În direcția mamei ei cu o privire iscoditoare. Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o privire iscoditoare. Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză, ci În armeană. În fiecare dimineață În zori Ah... Îmi Întreb iubita Unde te duci? Continua Încet, trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ci În armeană. În fiecare dimineață În zori Ah... Îmi Întreb iubita Unde te duci? Continua Încet, trist pe când tempoul ținea pasul cu tonalitatea ridicată distinctă a clarinetului și cu sunetul greu de stăpânit al daburk-ăi de pe fundal. Glasul lui Aram s-a Înălțat și apoi s-a prăbușit În valuri suave. La Început vocea lui era timidă, Însă apoi tonul ei a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de fericire pe care numai cei care s-au Îndrăgostit pe neașteptate și pe nesimțite o puteau avea. Când s-a terminat melodia și lăutarii au trecut la masa următoare, Armanoush a crezut că mătușa Zeliha Îl va săruta pe Aram. Însă aceasta a strâns În schimb ușor mâna Asyei, ca și când ar fi recunoscut că dragostea ei pentru un bărbat Îi permisese să Înțeleagă mai bine dragostea pentru propria-i fiică. — Iubito, a murmurat, iar În glasul ei s-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab și Încovoiat care striga prin fața casei ceva mai devreme În seara aceea. Când ajunsese la jumătatea sticlei și mai avea doar o mână de stafide i-a sunat telefonul. Era Aram. — Nu vreau să rămâi În casa aia În seara asta, a fost primul lucru pe care l-a spus. Nici mâine, nici poimâine. De fapt nu vreau să mai petreci nici o zi departe de mine pentru tot restul vieții. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
departe de mine pentru tot restul vieții. Drept răspuns mătușa Zeliha a chicotit. — Te rog, iubito, vino și stai cu mine. Pleacă din casa aia chiar acum. Ți-am cumpărat o periuță de dinți. Am chiar și un prosop curat! Aram a Încercat să facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să dai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să dai nici o explicație, a spus Aram pe un ton rugător. Uite, ăsta ar trebui să fie singurul beneficiu al faptului de-a fi oaia neagră a unei familii tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și ce-o să-i spun Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea aspră cu tine. Vino aici mâine dimineață la prima oră. — Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Of, dragostea mea... cât aș vrea să pot... Mătușa Zeliha a Întors chipul neliniștit de parcă ar fi putut-o monitoriza prin receptor. — Se așteaptă să mă duc la aeroport să-i Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha. Te iubesc... te iubesc atât de mult... Să dormim acum. De Îndată ce a Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța Volkswagen de culoare galbenă condusă de Aram. Nereușind să Înțeleagă de ce femeile din familia Kazanci Își duceau mortul acasă, Însă destul de Înțelept ca să știe că nimic nu te poate obosi mai mult decât să Încerci să te opui mătușilor, În special când era vorba de un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi rămas orfană, Asya ar mai fi fost astăzi o bastardă? Viața e coincidență, chiar dacă uneori e nevoie de un djinn pentru a Înțelege lucrul ăsta. După-amiază târziu, mătușa Zeliha a ieșit În grădină. Nevrând să intre În casă, Aram o aștepta acolo de ore Întregi și Își terminase de mult toate țigările. — Ți-am adus ceai, a spus ea. Briza de primăvară le mângâia chipurile, aducând de departe și de pretutindeni felurite mirosuri, al mării, al ierbii ce creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ți-am adus ceai, a spus ea. Briza de primăvară le mângâia chipurile, aducând de departe și de pretutindeni felurite mirosuri, al mării, al ierbii ce creștea și al florilor de migdal, Încă Îmbobocite din Istanbul. — Mulțumesc, iubito, a răspuns Aram. Ce ceașcă de ceai frumoasă. — Îți place? Mătușa Zeliha a Învârtit cana de ceai În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama chiar acum? Am cumpărat serviciul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama chiar acum? Am cumpărat serviciul ăsta de ceai acum douăzeci de ani. Ce ciudat! — Ce e atât de ciudat? a Întrebat Aram, simțind chiar În momentul acela o picătură de ploaie. Nimic, a spus mătușa Zeliha cu o voce scăzută. Doar că nu am crezut niciodată că ar putea ține atât de mult. M-am temut Întotdeauna că se vor sparge foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Iulian e un neastâmpărat, aruncă cu roșii stricate în capetele bătrânilor din bloc: astfel intră în scenă veteranul de război Polikarp Feofanovici, încărcat de orgoliul istoriei pe care a făurit-o („zdrobise fiara fascistă, luând parte la asediul Reichstag-ului, arase țelina kazahă, lucrase în Comitetul Orășenesc de Partid și obținuse un apartament de trei camere în sectorul Râșcanovca“) și chinuit de prostată. Bântuit de gânduri negre, bătrânul Polikarp moare, dar nu înainte de a-l vizita pe responsabilul cu propaganda Pavel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în funcție de putere și nevoi, prin defrișare și închidere în folos propriu. În cele mixte, regulile de exploatare încep să se complice, limitându-se la un număr redus de porțiuni cu acces egal: apar regulamente sătești de muncă în ritm comun, arat în același sens, asolament forțat. În satele agricole, toate zonele devin terenuri de exploatare agricolă, iar izlazul dispare (Stahl, 1944). Spre deosebire de pământul agricol, care necesită un efort colectiv, pădurea putea fi exploatată individual. Ea era folosită în principal în scopul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]