2,985 matches
-
aparatelor de zbor italiene. Regia Aeronautica a fost puternic slăbită în Sicilia, dar nu a fost distrusă, efective noi sosind pe insulă din Sardinia, Italia și Franța de sud. Ultima misiune de luptă a forțelor aeriene regale italiene mai înainte de armistițiului cu Aliații a fost lupta împotriva bombardierelor americane care bombardau regiunea Frascati - Roma pe 8 septembrie 1943. După armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate Regia Aeronautica a fost moștenită de două forțe aeriene vremelnice. În regiunea de sud, aflată
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
sosind pe insulă din Sardinia, Italia și Franța de sud. Ultima misiune de luptă a forțelor aeriene regale italiene mai înainte de armistițiului cu Aliații a fost lupta împotriva bombardierelor americane care bombardau regiunea Frascati - Roma pe 8 septembrie 1943. După armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate Regia Aeronautica a fost moștenită de două forțe aeriene vremelnice. În regiunea de sud, aflată sub controlul guvernului regal, a luat ființă "Forța Aeriană Cobeligerantă, iar în nordul Italiei, aflată sub controlul fasciștilor, a
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
de mine. Vasele au fost transportate pe calea ferată până la [[Viena]], de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și [[Feodosia]]. După ce Italia [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|a semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
până la [[Viena]], de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și [[Feodosia]]. După ce Italia [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|a semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
proiectate pentru comerțul cu [[Orientul Îndepărtat]]. Au fost lansate la apă doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
fost lansate la apă doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au fost interceptate și atacate
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
torpiloare au activat în [[Marea Mediterană]]. Liderii aliați au luat în discuție în ultimele săptămâni ale războiuluil posibilitatea ca vase militare italiene (cuirasate și crucișătoare) să participe la acțiunile militare din [[Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul semant de guvernul italian în 1943 a variat de la caz la caz. În general, echipajele navelor de suprafață (vase de aprovizionare sau cuirasate auxiliare) s-au predat în porturile aliate ("Eritrea" s-a predat în portul [[Colombo]], [[Ceylon]]) sau, dacă
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
porturi controlate de japonezi, și-au scufundat vasele ("Conte Verde", "Lepanto" și "Carlotto" la [[Shanghai]]). "Ramb II" a fost confiscat de japonezi la [[Kobe]] și a fost reborezat "Calitea II". Patru submarine italiene se aflau în Orientul Îndepărtat în momentul armistițiului, într-o misiune de transport a unor materiale rare în Japonia și Singapore - "Ammiraglio Cagni", "Cappellini" ("Aquilla III "), "Giuliani" și "Torelli". Echipajul de pe "Ammiraglio Cagni" a aflat despre armistițiu și s-a predat Marinei Regale Britanice la [[Durban]], [[Africa de Sud]]. Echipajele
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
II". Patru submarine italiene se aflau în Orientul Îndepărtat în momentul armistițiului, într-o misiune de transport a unor materiale rare în Japonia și Singapore - "Ammiraglio Cagni", "Cappellini" ("Aquilla III "), "Giuliani" și "Torelli". Echipajul de pe "Ammiraglio Cagni" a aflat despre armistițiu și s-a predat Marinei Regale Britanice la [[Durban]], [[Africa de Sud]]. Echipajele de pe "Cappellini", "Giuliani" și "Torelli" au fost internate temporar de către niponi. Submarinele pe care navigaseră au trecut sub comanda germană, au fost încadrate cu echipaje mixte germano-italiene, și au
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
produse pentru export. Avionul CR.42 a intrat în serviciul activ în mai 1939. Până la intrarea Italiei în război (10 iunie 1940), fuseseră livrate aproximativ 300 de avioane. „Șoimii” au luptat pentru apărarea aeroporturilor, bazele navale și orașele italiene până la armistițiul de pe 8 septembrie. De asemenea, aceste avioane au luptat deasupra Maltei împotriva aparatelor britanice Gloster Gladiator, iar mai târziu împotriva celor de tip Hawker Hurricane, uneori înregistrând succese neașteptate. Manevrabilitatea „Șoimului” i-a preocupat mult pe britanici. Un raport al
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
început să fie dotată cu avioanele moderne „J 22” din producție proprie. Piloții suedezi au apreciat manevrabilitatea deosebită a aparatului „J 11”, dar aceste aparate au fost retrase treptat din serviciu până în 1945. După semnarea de către guvernul regal italian a armistițiului cu forțele Aliate pe 8 septembrie 1943, German Rüstungs-und-Kriegsproduktion Stab a preluat controlul asupra uzinelor producătoare de avioane din nordul Italiei și a comandat construirea a 200 de aparate CR.42LW (LW=”Luftwaffe”). Aceste avioane urmau să fie folosite pentru
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
de veto. Dar nefiind pe deplin pusă în practică, a fost desființată în 1851. În partea italiană a imperiului, austriecii conduși de Joseph Radetzky îi înfrâng pe italieni conduși de regele Carol Albert la Custoza. Deși a fost semnat un armistițiu, războiul a fost reluat piemontezii crezând că au o situație favorabilă. Carol Albert a fost însă din nou înfrânt la Novara și abdica, lăsându-i tronul lui Victor Emanuel I. La Veneția, rezistență s-a prelungit. Lajos Kossuth, un liberal
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și independența Cehoslovaciei. Imperiul muribund primește un atac din partea Italiei în octombrie 1918. Trento și Trieste își redobândesc independența și sunt capturați 300.000 de prizonieri austro-ungari și 5.000 de tunuri. Austro-Ungaria capitulează, iar pe 3 noiembrie este semnat armistițiul. Puternica lovitură pe care a primit-o armata austro-ungară grăbește disoluția monarhiei duale. În octombrie 1918, se declară la Paris independența Cehoslovaciei care devine republică având ca președinte pe Tomáš Masaryk. De asemenea, tot în octombrie, Croația își declară independența
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
nave de luptă. Alte 59 de vase franceze de război care se aflau în porturi britanice au fost capturate; unele echipaje au opus rezistență și au existat victime. Franța și Marea Britanie nu se aflau în război, dar Franța semnase un armistițiu cu Germania nazistă și guvernul britanic se temea că flota franceză va ajunge în mâinile Kriegsmarine. Deși amiralul francez François Darlan l-a asigurat pe Winston Churchill că flota franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]
-
vor încheia cu Veneția în 1299 ,o pace eternă’’, Bizanțul, care nu avea flotă, se găsea într-o situație precară, trebuind să plătească la presiunile venețienilor în Cornul de Aur sumele cerute. Războiul se încheia în anul 1302 printr-un armistițiu de 10 ani, venețienii văzându-și confirmate vechile lor privilegii comerciale și un anumit număr de noi colonii în Arhipelag. Genovezii au înconjurat Galata cu un zid solid, construind o puternică fortăreață genoveză în fața capitalei bizantine (Căpitanul genovez Benedetto Zaccaria
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
denumirea de împărat al sârbilor și grecilor. Aceasta însemna că vechiul Imperiu bizantin trebuia să dispară pentru a ceda locul unui nou imperiu sârbo grecesc. De duminica Paștilor, 16 aprilie 1346, patriarhatul nou-creat asl Serbiei, îl încorona solemn la Skoplje. Armistițiul intervenit în războiul civil bizantin nu afecta avansarea sârbească. Din contră, în timpul primilor ani ai domniei lui Ioan Cantacuzino, Dușan cucerea Albania și Epirul, cucerind Acarnania și Etholia și apoi Thessalonicul. Cu o modestă desfășurare de forțe, fără a purta
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
unei bune părți a teritoriului Rzeczpospolitei între 1655 - 1660. Într-un sens mai larg se aplică la o serie de întâmplări dezastruoase care au început cu răscoala lui Hmelnițki din 1648 și s-a încheiat cu în 1667, odată cu semnarea armistițiul de la Andrusovo, care a pus capăt războiului ruso-polonez din 1654 - 1667. Mai înainte de „Potop”, statul polono-lituanian a format - din punct de vedere teritorial - cel mai întins stat european. Uniunea avea o armată puternică și o populație numeroasă, care-i confereau
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
niciodată pus în aplicare, iar Rusia a continuat să-și apere interesele în teritoriul de azi al Ucrainei (Ucraina nu exista ca stat) - de la Ocraina (margine) fostului regat al Poloniei. Războiul pentru controlul asupra Ucrainei (1654-1667) s-a încheiat prin armistițiul de la Andrusovo de pe 13 ianuarie 1667. Prevederile armistițiului îi asigurau Rusiei controlul asupra Ruteniei ( teritoriul de pe malul stâng al Niprului desprins, după răscoala lui Hmelnițki, din Ocraina-marginea regatului Poloniei), în vreme ce Polonia păstra controlul asupra teritoriului de pe malul drept al Niprului
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
să-și apere interesele în teritoriul de azi al Ucrainei (Ucraina nu exista ca stat) - de la Ocraina (margine) fostului regat al Poloniei. Războiul pentru controlul asupra Ucrainei (1654-1667) s-a încheiat prin armistițiul de la Andrusovo de pe 13 ianuarie 1667. Prevederile armistițiului îi asigurau Rusiei controlul asupra Ruteniei ( teritoriul de pe malul stâng al Niprului desprins, după răscoala lui Hmelnițki, din Ocraina-marginea regatului Poloniei), în vreme ce Polonia păstra controlul asupra teritoriului de pe malul drept al Niprului care i-a rămas din fosta Ocraină-margine a
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
pentru Rusia, marii săi inamici, Polonia și Suedia, erau angajați într-un conflict care avea să dureze, ceea ce a asigurat rușilor șansa de a face pace cu Suedia în 1617. Războiul polono-rus din 1605 - 1616 s-a încheiat cu un armistițiu, care a retrocedat pentru un timp statului polono-lituanian teritoriile pierdute de Marele Ducat al Lituaniei în 1509 în fața rușilor, inclusiv Smolenskul. Primii monarhi Romanovi s-au dovedit domnitori slabi. În timpul lui Mihail, conducerea statului a fost practic în mâinile tatălui
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
cu voievodul transilvan Iancu de Hunedoara, a preferat să încheie pace cu cruciații. Însă conducătorii cruciadei-cardinalul Giuliano Cesarini și Vladislav III Jagello, regele Poloniei și al Ungariei, precum și Iancu de Hunedoara, care se alăturase acestora, au fost tentați să calce armistițiul și să-l atace pe Murad II, care nu se aștepta la așa ceva. Ioan VIII a refuzat să-i sprijine fățiș pe sperjuri, deși aceștia, bineînțeles, acționau în interesul lui. Într-o zi friguroasă, la 10 noiembrie 1444, pe țărmul
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
lui Iosip Broz Tito și a cetnicilor regaliști sârbi conduși de colonelul Dragoljub "Draža" Mihailović. Înfrângerea de la Stalingrad marchează începutul sfârșitului pentru regimul lui Pavelić. Mussolini și fascismul italian sunt înlăturați de la putere în iulie 1943, iar noul guvern semnează armistițiul cu Aliații. Armata germană pierde inițiativa pe frontul de răsărit și se apropie cu pași repezi de colaps. În aceste condiții, la Zagreb se urzește un complot. Vokić, ministrul apărării, Loković, ministrul de interne, și Maček, liderul Partidului Țărănesc, ajung
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
regiunea baltică, precum și pretențiile de succesiune la tron. Se consideră că acest conflict aparține de războaiele nordului și a durat peste 30 de ani. O parte din acest război a avut loc paralel cu războiul de treizeci de ani (1618-1648). Armistițiul de la 26 octombrie 1629 (Altmark), a fost încheiat pe șase ani. El garanta Suediei o parte din Livonia, orașul Riga și controlul asupra orașelor prusace Elbing, Memel, Fischhausen, Braunsberg și Frauenburg ca și în anii următori regiunea de ieșire la
Războiul Polono-Suedez () [Corola-website/Science/317798_a_319127]
-
avut un ecou deosebit în presa japoneză. La 29 ianuarie 1932, avioane japoneze bombardează Shanghaiul, când au murit ca. 18.000 de chinezi și 240.000 rămân fără adăpost. În mai 1933 se ajunge la o înțelegere, încheindu-se un armistițiu, și China încetează boicotarea comerțului cu Japonia. Incidentul de la „Podul Marco Polo” din 7 iulie 1937 a dus la izbucnirea celui de al Doilea Război Chino-Japonez.
Masacrul din Nanking () [Corola-website/Science/317821_a_319150]