3,711 matches
-
puterea zeiței Artemis, sora zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe la lumea sublunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi le strânge și iată din nou autobuzul care din mărunt se face iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc din nou și cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își întețește și aerul primenește, nu cere plată niciodată; ploile trebuitoare ale secetei adversar sunt ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără cheltuială sunt; evocarea amintirilor scăpate de al uitării dric nu costă nimic.
Gratis. In: Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini de dorințe. După ce se încredință că n-o reține prea mult, îi ceru voie să-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața aștrilor cerești. Ea primi cu bucurie... Era o dorință a ei mai veche, și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca un copil. Cât de mult o admira Iorgu, în clipa aceea, în inima lui... cât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a îndoit vreodată... anume, că: ”Așa ni-i scris!” Ochii lui Iorgu sclipeau ciudat. ”Asa ni-i scris”, nu este doar o simplă formulă, continuă el. Fiecare ne naștem cu destinul nostru, care este determinat de caracterul pe care astrele i l-au imprimat de la început. Fiecare avem steaua noastră, ori stelele noastre care ne-au scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de ”el”... pentru că, ”așa ni-i scris”... Nu ?! ”-... Biata inteligență
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
stă în centrul tuturor religiilor de pe pământ. Ea este viața veșnică din ”lumea de dincolo”. Așa, ni-i scris ”, nu este doar o simplă formulă a fatalismului. Fiecare se naște cu destinul său care este determinat de caracterul pe care astrele i l-au imprimat la început... Omul este liber să aleagă, dar, în măsura în care libertatea lui se acordă cu o armonie prin puterile Creatorului, ce noi cu greu o putem înțelege. Este sugestiv să relevăm de ex: Coincidența ritmului de respirație
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pline de durerea, violența și grozăvia cu care Șaman 157 au fost Încrustate În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se deapănă, pline de durerea, violența și grozăvia cu care au fost încrustate în memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în mână se învălmășesc laolaltă în durerile facerii lumii, până când întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu a fost să fie așa, ci, a fost, potrivit aprecierilor tuturor, ceva mai binișor. În una din zilele care au urmat a venit un ofertant ieșit din comun. Își făcea, omul, vilă, dicolo de dealul Bogata, din fața soarelui, când astrul zilei se găsește la amiază. Și i-a luat pe toți. I-a plătit, en-gros, peste două săptămâni , după cum, de la bun Început, s-au Înțeles. Urmând, ca, dacă se vor mai duce, peste alte două săptămâni, să muncească vor primi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe din povestit. Se caută pe la curea. Scoate de acolo un minuscul telefon mobil. Până când formează numărul dorit, reiau, În gând, câte ceva din ce Îmi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște răzișoare de soare, care se Întrevăd, dincolo de orizont, În partea cealaltă a acestuia, vreau să zic, atunci, când, lumina dimprejur arată că nu mai este mult până ce mărețul astru ceresc Își va arăta imensitatea frumuseții și Încrederii, pe care o varsă, cu fiecare clipită, În necrezut de multe inimi și suflete. Păi, măi Costruș, măi, aici țiai găsit, și tu, să-ți Încropești, un minimum de adăpost? Da, nene
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei celeste. Asta se mai petrecuse cîndva, știa bine Antonia, nu era o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei celeste. Asta se mai petrecuse cîndva, știa bine Antonia, nu era o proastă, citea, se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ieșirea din bloc. Își așeză mâna direct și sigur pe clanță. Ieși liniștit și își îndreptă capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simțea privirea luminoasă și mângâierea pe frunte. Nu știa cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălțase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniștit pe trotuar, cu pași egali, lăsând bastonul să-i atârne leneș de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenția de a executa grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obraz. - Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti logodiți și, când vom fi liberi, ne vom căsători. Voi deveni mare, bogat, pentru tine, și tu vei urma Conservatorul. Otilia oftă. - Ce visuri frumoase îmi spui! Nu prea cred în astrul meu.Aș dori din toată inima să fii fericit... cu mine. Stătură așa pe pat câteva ore, vorbind de toate, sărind prin asociațiune de la un plan de viitor la impresiuni despre cunoscuți, uitară aproape cum se aflau acolo și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și, cu grijă, brânciul de senzualitate ce i se dăduse. Orice încarnare de forțe nu e dirijată decât de anumite entități spirituale... Și că orice astfel de entitate spirituală... nu face
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi bulevardul. - Hai acasă. Astăzi trebuie să merg și la serviciu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoții religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot. Iubirea? Dar priviți cum fiece rază de soare se-ngroapă într-o lacrimă, de parcă astrul strălucitor s-ar fi născut dintr-un acces de plâns al Divinității! Nefericirea este starea poetică prin excelență. În măsura în care animalele sânt capabile de nefericire în dragoste, participă la umanitate. De ce n-am admite că privirea umedă a câinelui sau duioșia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul demiurgic când strigi: ajutor! ca viața să nu moară de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn și un sicriu, și să mă nasc din mine și să mor în mine. Când aspirația spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ți mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred de tine însuți. Sexualitatea-i o operație în care ești, rând pe rând, chirurg și poet. O măcelărie extatică, un grohăit de aștri. - Nu știu de ce în iubire am senzații de fost-sfînt.... Iubirea ne arată până unde putem fi bolnavi în cadrul sănătății. Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate răpi prestigiul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aș prăfui inima în depărtări, ca din urmele de sânge să lingă șerpii însetați de otravă - și vipere încîrligîndu-se în creier și sugând idei după idei, târâtoare îmbătate de deznădejde! Prăbușiți-vă, tăriilor, nu veți avea ce mai turti! Căci aștrii se învîrt în univers ca ouă clocite, ale căror emanații toți trandafirii raiului nu le vor acoperi. Putea-voi să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]