2,578 matches
-
ar fi ajutat Austro-Ungaria. Regatul Unit și Franța, care nu erau direct interesate de o posibilă anexarea a Bosniei, s-au păstrat departe de conflict. Din acest motiv, Serbia a fost obligată să renunțe la opoziția sa la anexarea de către austrieci a acestor teritorii.
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
mari proprietari de moșii în tot judeîul Vâlcea,sătul Măldărești apare cel maiconsecvent, în documente, de-a lungul timpului. Satul CIUMAGI - Atestat, pentru prima oară, în anul 1720 când,sub denumirea de Csumada, localitatea apare menționată în cunoscută hartă a austriacului Schwanz (Al. Vasilescu. Regiunea tuturor localităților în hartă Olteniei de Schwant, Arhivele Olteniei nr.27/1926, pg.344). În anul 1893 Ciumagi apare că și comuna în plasă Cerna de Sus iar, după Legea administrativă din 13 iunie 1925 este
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
ce se bifurcau din această regiune au favorizat atât incursiunile prădalnice ale cetelor tătărești cât și pătrunderea altor oști dușmane în această zonă. Se știe că în timp ce tătari năvăleau din răsărit, turci invadau din sud, iar ungurii și mai tarziu austriecii răzbeau din apus pe văile Trotusului și Oituzului. Trebuia deci că acest colț de țară să fie aparat cu îndârjire, să devină un cuib de viteji din care șoimi încercați să lovească în prădalnici fără cruțare, oricare le-ar fi
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
termenii de ""sadism"" (derivat din practicile sexuale brutale descrise în romanele scriitorului francez Marquis de Sade) și ""masochism"" (derivat din numele Leopold von Sacher-Masoch), chiar dacă este probabil ca acești termeni să fi existat înaintea publicării acestei lucrări. Ca un bun austriac al vremii sale (1840-1902) și un credincios catolic, Krafft-Ebing considera procreația ca fiind unicul scop al pulsiunii sexuale, iar orice altă formă de delectare sexuală drept o perversiune a instinctului sexual. Cu toate acestea, a stârnit ostilitatea autorităților Bisericii Austriece
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
este că ar fi decedat la Spitalul psihiatric din Mannheim în 1905. Sacher-Masoch este unchiul de gradul trei al cântăreței și actriței britanice Marianne Faithfull, din partea mamei, baroneasa vieneză, Eva Erisso. Termenul ""masochism"" a fost inventat în 1886 de către psihiatrul austriac Richard von Krafft-Ebing (1840-1902) în lucrarea "Psychopathia Sexualis":
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
(n. 2 aprilie 1851, Iași - d. 9 octombrie 1931, Iași) a fost o poetă română. Este fiica arhitectului austriac Karl von Kugler, stabilit la Iași și devenit cetățean român cu numele Carol Cugler, și a Matildei (născută Hefner). Tatăl său, provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
de directorul secției de proiectări al Krupp, profesorul Fritz Rausenberger, și predecesorul său, directorul Dräger. Unele surse indică faptul că numele "Bertha" ar veni de la Bertha Krupp, moștenitoarea imperiului industrial Krupp. Geneza obuzierului vine din lecțiile învățate de către germani (și austrieci), de la Războiul ruso-japonez din 1904-1905. În timpul războiului, japonezii au demontat o serie de obuziere de apărare de coastă de 28-cm și le-au folosit pentru a ajuta la asediul bazei navale ruse fortificată de la Port Arthur. Aceasta a fost o
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
experții militari considerau că cele mai mari tunuri transportabile de asediu pot fi în jurul calibrului de 20 cm. Cu toate acestea, majoritatea țărilor europene nu a reușit să tragă învățăminte din lecția japoneză - în afară de, cum s-a menționat, germani și austrieci (și acesta din urmă a dezvoltat, de asemenea, o serie de arme supergrele transportabile pe drumuri publice ca de exemplu obuzierul "Schlanke Emma" (Emma cea suplă) de 30,5 cm, obuzierul "Barbara" de 38 de cm, și obuzierul Gudrun). Numele
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
se recomandă a fi Trandafirul galben și le predă trimișilor odoarele și jumătatea de scrisoare a lui Tudor Vladimirescu. În acest film este dezvăluită o parte din viața lui Mărgelatu. Pe când se afla în Transilvania, el a fost prins de austrieci și a făcut parte timp de cinci ani în oastea austriacă. A dezertat de acolo și a trecut granița, fiind cât pe ce să fie prins de ruși. Mărgelatu a ajuns la Galați unde a furat cai și a transportat
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
Rolurile principale sunt interpretate de actorii Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Emil Hossu, Ion Besoiu, Mircea Albulescu și George Constantin. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia, în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Mărgelatu descoperă și anihilează un complot al austriecilor prin infiltrarea în organizația "Frăția" a unui fals trimis al revoluționarului francez Alphonse de Lamartine. Filmul începe cu sosirea în Țara Românească pe ascuns a unui trimis special al lui Lamartine, preotul francez La Peyrolle (Emil Hossu). Acesta ucisese anterior
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
devenit spion austriac și s-a ocupat cu urmărirea acțiunilor lui Lamartine și ai acoliților săi. Guvernul austriac se folosește de Agatha în acțiunile sale; noul soț al Agathei, Gianfranco Gonfalone (George Constantin), vărul răposatului Vincenzo Gonfalone, este înnobilat de austrieci, primind titlul de conte de Spartivento. Austriecii depun în contul lui Gonfalone de la Banca Marmorosch o sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
cu urmărirea acțiunilor lui Lamartine și ai acoliților săi. Guvernul austriac se folosește de Agatha în acțiunile sale; noul soț al Agathei, Gianfranco Gonfalone (George Constantin), vărul răposatului Vincenzo Gonfalone, este înnobilat de austrieci, primind titlul de conte de Spartivento. Austriecii depun în contul lui Gonfalone de la Banca Marmorosch o sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile cerute de austrieci. La cererea austriecilor transmisă
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
de conte de Spartivento. Austriecii depun în contul lui Gonfalone de la Banca Marmorosch o sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile cerute de austrieci. La cererea austriecilor transmisă Agathei de către La Peyrolle, Gonfalone achiziționează la licitație Sala Reduta (unde se organizau spectacole de teatru și jocuri de cărți) contra sumei de 3.000 de galbeni. În acea sală se adunau reprezentanții principalelor partide politice
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
Spartivento. Austriecii depun în contul lui Gonfalone de la Banca Marmorosch o sumă mare de bani, vehiculând zvonul că acesta ar fi moștenit o avere mare de la unchiul său. Banii urmau să fie folosiți pentru serviciile cerute de austrieci. La cererea austriecilor transmisă Agathei de către La Peyrolle, Gonfalone achiziționează la licitație Sala Reduta (unde se organizau spectacole de teatru și jocuri de cărți) contra sumei de 3.000 de galbeni. În acea sală se adunau reprezentanții principalelor partide politice, care își disputau
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
cărți) contra sumei de 3.000 de galbeni. În acea sală se adunau reprezentanții principalelor partide politice, care își disputau puterea în spatele domnitorului. Sala fusese scoasă la licitație ca urmare a datoriilor mari ale negustorului Hagi Cristea, care dăduse faliment. Austriecii doreau să știe ce discută boierii ce se adunau acolo. Mărgelatu dă o spargere în subsolurile Băncii Marmorosch și află că testamentul prin care se îmbogățise Gonfalone era de fapt o foaie albă. El deduce astfel că banii lui Gonfalone
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
a-l anunța că are o săptămână la dispoziție pentru a prinderea răpitorilor și eliberarea ostaticilor, amenințând că în caz contrar armata austriacă va intra în țară. Oamenii Agiei pornesc în căutarea ostaticilor. Speriată de posibilitatea intrării în țară a austriecilor, organizația „Frăția” îl trimite pe Mărgelatu (Florin Piersic) pentru a descoperi locul unde sunt ținuți ostaticii și a-i elibera. Având o scrisoare de trecere de la Vodă, pe care locotenentul Deivos (Ion Besoiu) o primise de la verișoara sa, Marițica Ghica
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
mărgele de peruzea. Trăsura și călăreții plecaseră apoi spre București. În același timp, o delegație de boieri i-a prezentat domnitorului o petiție cu doleanțele poporului în 35 de puncte, dar Bibescu o respinge. Cel care organizase răpirea celor doi austrieci era Troianoff, care susține că cei pentru care lucrează sunt gate să dea 20 de milioane principatului pentru înființarea unei bănci naționale. Răpirea trimisului băncilor vieneze avea rolul de a-l determina pe domnitor să nu negocieze cu Austria pentru
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
Carol König (n. 1934), muzeograf la Muzeul Militar Central din București, a activat pe post de consilier. În acest film, actorul Florin Piersic a jucat pentru prima oară alături de fiul său, Florin Piersic Junior. Venit să-i dezvăluie răpirea trimisului austriac și a fiicei sale, locotenentul Deivos a comandat pentru Mărgelatu un rachiu de anason. Acesta îi este adus de un tânăr care-i spune lui Mărgelatu: "„Mă scuzați. Parcă v-aș cunoaște de undeva”", la care Mărgelatu, uitându-se lung
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
Turda și a Comitatului Turda la sfârșitul secolului al XI-lea. Data cea mai veche și sigură referitoare la locuitorii cetății Turda ("populi castrenses") este anul 1219". În secolul al XII-lea au fost aduși la Turda minieri germani și austrieci, ca specialiști în extragerea sării. Documentele acestor familii, păstrate în cetatea de la Colțești și în cetatea din satul Sânmiclăuș (Szentmiklós) (fost sat, azi parte din Turda), au fost arse în timpul invaziei tătare din anul 1241. În primii ani, aceste familii
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
extragerea sării. Documentele acestor familii, păstrate în cetatea de la Colțești și în cetatea din satul Sânmiclăuș (Szentmiklós) (fost sat, azi parte din Turda), au fost arse în timpul invaziei tătare din anul 1241. În primii ani, aceste familii de germani și austrieci au locuit în fostul castru roman Potaissa ("Saxodonia"). Sânmiclăuș (Szentmiklós), sat cu o mică cetate care apăra podul peste râul Arieș, localizat in partea de sud-est a orașului actual, a fost menționat deja în anii 1202-1203, într-un act de
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
administrare al Ardealului (Dieta) s-a mutat de la Turda la Alba Iulia, orașul Turda pierzând funcția politico-administrativă anterioară. Revolta antiaustriacă a curuților, sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea, a afectat și Turda, orașul fiind ocupat vremelnic de curuți. Austriecii au recucerit Turda în anul 1711. Conflictele dintre Curuții promaghiari și Lobonții proaustrieci din anii 1703-1711 au produs orașului mari pagube. Harta Iosefină din anii 1769-1773 ne arată peisajul urbanistic de atunci al orașului Turda: - Conform acestei hărți, Valea Racilor
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XII. Granițele comitatului au fost rectificate de-a lungul vremii. În 1918 (confirmată prin Tratatul de la Trianon), partea de vest a comitatului a devenit parte a noului land austriac Burgenland, în timp ce partea de est a rămas în Ungaria. Statutul orașului Șopron s-a decis printr-un plebiscit local organizat la 14 decembrie 1921, la care 65,2% dintre locuitori au votat pentru că orașul să se alăture Ungariei și nu
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]
-
declară război Rusiei, însă pregătirile Turciei erau nesatisfăcătoare, iar timpul ales erá nepotrivit, deoarece Rusia și Imperiul Austro-Ungar cu puțin înainte de aceasta au încheiat o alianță militară, despre care turcii au aflat prea târziu. Succesele de început ale turcilor împotriva austriecilor în Banat, în scurt timp s-au transformat în insuccese împotriva Rusiei. După o săptămâna de la declararea războiului, care s-a început la 13 (24) august 1787, Flota Turcă a atacat 2 nave ruse, în apropiere de Kinburn, și le-
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
fel s-a soldat cu insucces. Iarna, Rusia a întărit alianța cu Austria, obținând de la imperatorul Iosif II obligația susținerii în declararea războiului Turciei. Turcii, aflând despre pericolul care-i amenința din partea ambelor părți, au decis mai întâi să atace austriecii, cu care sperau să se descurce mai bine, dar împotriva Rusiei să se limiteze, un timp, la întărirea cetăților dunărene și trimiterea flotei pentru susținerea Oceakovului și atacul asupra Hersonului. În Moldova mareșalul Piotr Rumianțev-Zadunaiski a provocat armatei turce un
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
care trebuia să cucerească Oceakovul, de unde turcii puteau crea probleme în Crimeea; a doua, Armata ucrainească a lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski (până la 37 000 soldați), trebuia să se mențină între Nistru și Bug, să amenințe Benderul și să mențină legătura cu austriecii; în sfârșit, detașamentul generalului Tekeli (18 000) se afla în Kuban pentru apărarea hotarelor ruse din partea estică a Mării Negre. Pacea de la Iasi Razboiul s-a încheiat cu victoria rușilor.
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]