4,354 matches
-
soarta nefericită, dar și pentru ceilalți, nici mai mult nici mai puțin decât nouă milioane nouă sute nouăzeci și nouă de mii șapte sute de persoane de toate vârstele, averile și condițiile care vedeau În fiecare dimineață, la trezirea dintr-o noapte bântuită de cele mai teribile coșmaruri, sabia lui damocles atârnând de un fir de păr deasupra capetelor lor. În ceea ce-i privește pe cei trei sute de locuitori care primiseră fatidica scrisoare de culoare violetă, modurile de a reacționa la implacabila sentință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
eu, cum se întâmplă și în cupluri, când cel puternic moare înaintea celui mai slab, iar Udi spune, adevărul este că Israelul era mai puternic doar în aparență, pe dinăuntru era bolnav, instabil, avea profeți fanatici care încurajau revoltele, era bântuit de răscoale sângeroase, în vreme ce Iehuda era relativ stabilă, nu și-a schimbat niciodată capitala sau casa regală. Dar asta nu i-a ajutat foarte mult, pentru că și ei au fost distruși la scurtă vreme după aceea, spun eu, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce miracole s-au petrecut aici în vremurile pomenite de Tanah, întreb eu, iar el zice, locul acesta este înțesat, mai ales în jurul Iordanului, mulți profeți bântuiau ținutul înfometați de miracole, aici a urcat Eliahu scara către cer, aici a curățat Ilie apa blestemată, aici Naaman, căpitanul oștilor regelui Mesopotamiei, și-a spălat trupul de șapte ori și s-a vindecat de lepră, ca să nu mai spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză, apoi ne amestecam pașii până ce ajungeam în camera mea, acolo mă întindea pe pat, se cățăra pe mine ca și când aș fi fost un prun, iar eu îl auzeam pe tata bântuind prin casa goală și tușind, propoziții întregi de tuse ieșeau din gura lui, trupul meu rămânea nemișcat, cum să mă simt eu bine, când el este atât de nefericit, uneori mă invada un val de furie neașteptată, tocmai de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici nici unul, au trecut aproape treizeci de ani de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret, da, acesta fusese mormântul rămășițelor vieții sale, tata, bântuind singur prin camera sa golită, bocind fără furie plecarea ei, ca și când ar fi încuviințat-o, ca și cum, dacă ar fi fost în locul ei, ar fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inundând încăperile de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând magazinele, împiedicând ieșirea mulțimilor, iar eu sunt pe punctul de a mă arunca înainte căutând adăpost, dar sunetul începe să se îndepărteze, peste numai o secundă strigătul său este înghițit de bulevardul grăbit, Noga își ridică privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
străpung cu cruzime camera, simplificând totul, nelăsând nedezvăluit nici un mister, acum înțeleg sensul plecărilor sale dese, semnificația sprâncenelor sale încruntate în fiecare seară, când stăm la masă și mâncăm, iar el ne privește cu ochii alergându-i în toate direcțiile, bântuie prin camere fără liniște, ca un spion pe teritoriul inamicului, semnificația ușii închise a camerei sale atât de devreme seara, ascunzându-i silueta fugară, poate că este mai bine așa, fără el, aproape că încep să înțeleg, fusese bolnav, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pielea ridată, crezi că nu am încercat? Cel mai simplu este să minți, dar nu a fost bine, nici măcar un copil nu poate trăi într-o lume imaginară, eu protestez, Yotam putea, asta face de atunci, el nu poate lupta, bântuie prin lume asemenea unui vapor locuit de fantome, poate că și Noga este ca el, poate că nici ea nu este capabilă, iar ea spune, Noga poate, are o mamă bună, mult mai bună decât ai avut tu, eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie patul, pășesc ezitând pe membrele mele, ca la sfârșitul dușului, când apa este încă fierbinte, dar pielea simte deja frigul amenințător care se ascunde în spatele ei, în felul acesta simt eu pentru prima dată începutul sfârșitului acestei veri dificile, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ce ești capabilă, stai cu mine o lună și nu te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Israel, presărat cu resturi de locuri de rugăciune și altare, martori ai dezastrului, oamenii săi au plecat în exil, întorcându-și capetele inflexibile spre pământul lor, spre casele în care vor locui de acum străini, asemenea lui Udi, care bântuie acum prin ținuturi străine, ducând în spinare o copilă străină, iar eu mă întreb dacă înăuntrul lui nu există și un alt Udi, pe care nu îl cunoscusem, pe care reușisem să îl amărăsc de-a lungul anilor, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
al problemei. Pentru mine el nu mai există, căci a dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma sa e cea care a început să mă bântuie. Mă aflam cu Davey într-un restaurant cu specific italienesc din Soho, când el s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un gând obsesiv legat de fostul tău iubit, trage o linie, una scurtă. Ca cele pe care le fac deținuții pe zidurile celulelor, ca să numere zilele? Râde. — Da, exact așa! Numai că trebuie să trasezi o linie ori de câte ori te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
revanșa târziu în noapte cu o porție dublă de prăjituri. —Trebuie să vorbim despre asta la următoarea noastră întâlnire, o previn. E foarte ușor să dai sfaturi. Totuși, când pun receptorul jos, îmi dau seama că nu am mai fost bântuită de Patrick de aproape o săptămână. Nu l-am sunat ca să-i închid imediat și nu i-am ascultat mesajele de pe robot. E clar că am făcut ceva progrese. E îngrozitor să fii obsedat de fostul iubit. Pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
continui relația, și se simte respins fiindcă n-am făcut ce voia el. Vreau să vorbesc despre Jake cu grupul. Număr zilele până miercuri. Pentru o oarecare pricină, simt că, dacă aș vorbi despre cele întâmplate, nu m-ar mai bântui și aș putea să las în urmă toate astea pentru totdeauna. Poate că grupul mă va ajuta să-mi pun ordine în gânduri, să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat și să-mi confirm că nu a fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ce o situați În Franța. De ce nu În Danemarca? Zic așa, Într-o doară, nici nu trebuie prea mult, e destul să schimbați două-trei nume, castelul Châlons-sur-Marne care devine, să zicem, castelul Elsinore... Pentru că Într-o ambianță nordică, protestantă, unde bântuie umbra lui Kierkegaard, toate tensiunile astea existențiale... - Poate aveți dreptate. - Cred și eu. Și pe urmă, lucrarea dumneavoastră ar avea nevoie de câteva răsturnări stilistice, nu mai mult de o mică revizuire, ca atunci când frizerul dă ultimele tușee Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apropiindu-se, felină, de dulap. „Stai cuminte”, zise Belbo. „Nu-i nimic de văzut. Nici măcar eu nu mă uit la ele. Și, În orice caz, după ce-oi muri, am să vin să ard totul”. „Atunci ăsta-i un loc bântuit de fantome, sper”, zise Lorenza. „Acum, da. Pe timpul unchiului Carlo, nu, era foarte vesel. Era georgic. Acum vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ani de Băse. Pe vremea aceea, însă, Bucureștiul era cunoscut și ca „micul paradis canin”, majoritatea câinilor comunitari fiind fii și nepoți de-ai Zuzei. Prima delegație chineză sosită în România după Revoluție a fost încântată de toată zuzimea care bântuia centrul în haite și și-o trăgea pe la colțuri cu limba scoasă de-un cot. De altfel, până ca „Animaux sans frontières” să ia atitudine împotriva măcelului ordonat de primarul cu șuviță al capitalei, a intervenit, la țanc, Brigitte Bardot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Voi vedea ce-a avut să-mi spună. Probabil este vorba iarăși de organizarea vreunui specatcol. Chiar de a doua zi, Teofana a intrat în plină muncă și se gândea ce bine era la mare alături de Alexandru. Același gând îl bântuia și pe Alexandru. Se întreba cum de-a ajuns să țină atât de mult la fata asta, doar în puținele zile cât au stat la mare. Își dădea seama că nu putea trăi fără Teofana. Deși n-o cunoștea pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o facă Teofana, așa cum îl avertizase. Nu vedea legătura dintre cele relatate de ea și faptul că atunci când fusese mică a venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea. Trebuie să mă duc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Louis La Madeleine "Căci El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător... Nu te vei teme de groaza de noapte, nici de să geata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric ori de molima ce bântuie la amiază..." Psalmul 90 Azi a plouat cu păsări Din toate punctele Mele de vedere. Dănuț Poetul pentru Dănuț, pentru Sile, pentru Marco van Vierme și câți alții... Cuprins Prolog / 11 Nahema / 37 Lilith / 53 Adramalech / 75 Baal I / 87
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Nadina, despre care a vorbit aseară mereu la Gogu Ionescu. ― Domnule Roșu, te rog mult, zise deodată tânărul Herdelea, din Argeș ai vreo informație gravă? ― Încă nu, răspunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit și Argeșul de potop, dacă bântuie în Teleorman, adică în vecini. Ei, ce vrei? întrebași din cauza amicului tău? De, e periclitat foarte serios, deși nu se poate ști. Depinde mult și de capriciul sorții. În orice caz, fiindcă te interesează mai de aproape chestia, am să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voie bună, și numai pe urmă să vie plângerile și reclamațiile. Acuma sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. Dacă n-ar fi fost ambiția lui de a-și feri județul de tulburările ce bântuiau aiurea, n-ar fi tolerat obrăzniciile acestea. Își rezerva în sine să-i învețe omenie mai târziu, după ce se va restabili ordinea în țară. Se credea cel mai destoinic prefect și spunea cu mândrie că primul județ din România, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]