2,921 matches
-
nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată‑l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare cu trăsura În zorii zilei. Iată și câteva nume de fete, iată cuvintele cântecelor care se cântau pe atunci, și textul unei scrisori de dragoste, și ziarul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de la firmă anul trecut? Triner își trase respirația cu un fel de șuierat, apoi tăcu. Cei doi bărbați, Royan și Triner, se priviră lung, o inconfundabilă ciocnire violentă a voințelor. În cele din urmă Royan rîse ușurel, aproape ca un băiețel și spuse: ― Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar. Hedrock văzu că Triner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Empedocle mă bătea la cap : „Trebuie să înveți să gândești cu mâinile“, i-aș fi spus să tacă dracului din gurița lui minunată pentru că pe mine începuseră să mă doară mâinile de atâta gândire...). Pe urmă mi-am zis că băiețelul care mă vizita putea să fie al vreunui vecin și că se rătăcise din întâmplare pe la noi, asemenea lucruri se întâmplă și nu se întâmplă, în același timp, n-ai cum să știi dacă nu știi... Băiețelul părea că nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am zis că băiețelul care mă vizita putea să fie al vreunui vecin și că se rătăcise din întâmplare pe la noi, asemenea lucruri se întâmplă și nu se întâmplă, în același timp, n-ai cum să știi dacă nu știi... Băiețelul părea că nu mă vede, nu-mi dădea nici o atenție, se uita la Dragoș, mă și gândeam să-l întreb, în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
partener de rendez-vous: Mirrrron, Mirrron! Mirrrron!... Până când motanul răspunde la apel: Mirrranda, Mirrranda! Pufni în râs, amintindu-și de dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mi-ați dat pe viață, mi-ați cerut pedeapsă maximă“. Și omu’ mi-a zis... zice: „Ăla e un handicapat, la tine aveam pretenții“. Sunteți un nenorocit? Am nenorocit și pe alții, o grămadă: familia mea, familia victimei, familia soției. Băiețelul meu știe că eu sunt mort într-un accident de circulație. Și de asta și eu am avut o strângere de inimă la venirea la interviu, în care să se scrie numele meu. Putem să nu vă dăm numele. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
om, deși îl ura de moarte. Când a aruncat un ochi în căsuța șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat. Ori de câte ori își amintea scena aceasta, Endō trebuia să-și oțelească inima pentru ca să nu se lase copleșit de milă. Supraveghea atent toate mișcările lui Kobayashi. A pândit o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu e vorba de genul de suferință pe care o simți când smulgi ierburile de pe o plantație de orez și pieptul ți se Înroșește, Înțepat de vârfurile buruienilor, ci nimic mai mult decât suferința resimțită Încă de la grădiniță, când mămicile băiețeilor din vecini le interziceau să se mai apropie de mine, după ce-i urmăream pe cei mai drăgălași. Cu toate că eram un copil, Înțelegeam mecanismul care făcea să apară dorința sexuală și cum puteam să-i fac față, știam că fetele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și mie de atâtea ori, dar niciodată sub efectul ecstasy-ului. Pentru Noriko Însă, totul era acoperit de vălul noutății. — Am de gând să fac ceva ce nu ți-am făcut niciodată nici ție. Ochii bărbatului străluceau. Se agita ca un băiețel gata să-și Înceapă joaca lui preferată. Când era beat sau drogat, mereu povestea același lucru. — La vârsta mea am Înțeles În sfârșit ce-mi place și ce nu, și asta mi-a dat o anumită forță. Pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii sunt. Basarwa, își spuse ea: fără nici un fel de îndoială. Fetița avea pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se cufundară într-o tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului, apoi o luă pe cărarea care ducea la poartă și pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
moarte, interveni servitoarea mai tânără. Sunt și oameni de-ăștia. Îl lasă pe bărbatul ei să stea aici să vadă de nu știu ce afacere pe care și-a deschis-o aici. Dar trebuie să se întoarcă în fiecare vineri, ca un băiețel de școală care se duce acasă în week-end. Mma Makutsi aruncă o privire spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Suspensiile erau de mult făcute praf și nu puteau fi înlocuite decât cu mare dificultate, fiindcă fabricanții intraseră de-acum în istoria automobilismului, dar motorul încă funcționa, iar călătoria plină de zgâlțâieli era un prilej de distracție pentru fetiță și băiețel. Spre marea surpriză a domnului J.L.B. Matekoni, fetița fu cea care se interesă de mașină, întrebând cât de veche este și dacă consumă mult ulei. — Am auzit că motoarele vechi au nevoie de mai mult ulei, spuse ea. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băiatul nu părea să fie interesat de subiect. Totuși, nu intraseră zilele-n sac. O să-l ia la service și o să-i pună pe ucenici să-i arate cum se scot șuruburile de la roți. Asta ar putea face și un băiețel de vârsta lui. Cel mai bine e să începi de mic meseria de mecanic. E o artă pe care ideal ar fi s-o furi de la tată. Oare Iisus însuși n-a învățat și el meseria de tâmplar în atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o poziție cu mâinile la spate, zâmbind cu gura până la urechi; după care urmară, din nou, gesturile teatrale ale fotografului și fericirea din ochii copilului. — Așa, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Puteți să vi le puneți în camerele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respectuoasă. — Mulțumim, Mma, spuse ea. Vom încerca să fim copii buni. — Asta-i bine, replică ea. Vom fi o familie foarte fericită. Sunt convinsă de asta. Mma Ramotswe se duse să-și aducă dubița albă și-l luă și pe băiețel cu ea. Domnul J.L.B. Matekoni împinse scaunul cu rotile al fetei în vechea lui camionetă și porni spre Zebra Drive, unde Mma Ramotswe și Puso îi așteptau deja. Băiatul era încântat și alergă să-și întâmpine sora. — E o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aceeași după-amiază, în biroul Agenției de Detective Nr. 1, pe mama nepotului ei și pe nepot însuși. În timp ce rămase singură cu Carla pentru a-i povesti ce se întâmplase în noaptea aceea, în urmă cu zece ani, Mma Ramotswe luă băiețelul la plimbare și-i arătă râpele granitice ale lui Kgale Hill și petele albastre din zare, care erau apele zăgăzuite de stăvilar. Era un băiat politicos, foarte serios, interesat de pietre, și se tot oprea să scormonească după câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
interesa. Parcă înțelegea evenimentele în desfășurare. Pe oamenii îi recunoștea de la distanță și aștepta să fie strigată pe nume. - Viola, ce mai faci? Ai ieșit un pic la soare? Ea dădea din coadă veselă. - Viola, hai cu mine, striga un băiețel și începu să alerge. Iar cățelușa după el, dar numai până la colțul străzii, de acolo nu se mișca, nu se arunca în forfota orașului. Uneori veneau și oameni care nu-i erau pe placul ei, atunci se retrăgea în curte
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
indice că Poliza ar fi putut să ucidă cinci școlărițe. Când am ieșit din nou afară am descoperit că Becker revenise cu un polițist în uniformă, un sergent. Cei doi stăteau și se uitau la cadavrul lui Poliza ca niște băieței care privesc o pisică moartă în canal, iar sergentul chiar îl atingea pe Poliza într-o parte cu vârful bocancului. — Drept prin ochi, l-am auzit pe bărbat spunând pe un ton ce suna admirativ. Nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da. — Sunteți cu siguranță foarte fericită. Am pus poza la locul ei. — Nietzsche... am zis, schimbând subiectul. Nu știu ce să spun. Vedeți dumneavoastră, nu sunt cu adevărat un mare cititor. Par să nu fiu în stare să găsesc timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce te-a apucat ? ! Ia pleacă de-aici că toată ziua mi-ai stat pe cap ! Vreau să te fut. Rămân așa, în fața mezelurilor și le
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
nebărbierit și nu era chiar atât de înalt cum îi plăcea ei, dar în ansamblu era plăcut. Și zâmbea. La Emmy! — Bună, zise el. Sper că nu vă deranjez... Era australian! Preferații ei! Primul ei sărut a fost cu un băiețel australian de unsprezece ani, trimis la Săo Paolo pe perioada verii să stea la vecinii Adrianei și de atunci ea mai fusese cu atâția conaționali de-ai lui încât se putea considera cetățean de onoare. — Bineînțeles că nu, gânguri Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
minciună sfruntată, își zise Emmy în timp ce-și prindea părul la spate cu o clamă și se spăla absentă pe față. Izzie sunase cu vreo două ore în urmă să-i spună că ea și Kevin vor avea un băiețel. Când Emmy a sărit în sus de bucurie (reală) și a întrebat dacă se gândeau să-i pună tot numele Ezra, Izzie a râs și a spus că lui Kevin părea să-i placă mult Dylan. Dylan care începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă pe nevasta lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și el, urmat imediat de un băiețel și o fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]