5,357 matches
-
Odihnă înainte de Truda "Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății cari sînt în locurile cerești." Efes., cap. 6, 12. VALA1 Noaptea Întîi 2 Cîntul Bătrînei Mame3 care a zguduit cerurile cu mînie, Auzind marșul lung răsunătorului, puternicului Vers eroic Rînduit pentru ziua Bătăliei Intelectuale. Cerurile se cutremura, pămîntul era mișcat și se înfiora, și munții 5 Cu toate pădurile, rîurile și văile lor, se tînguiau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
19 Ianuarie 1853 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Biscaya și Aragon; anul 1409 Personaje: Manrico, un ofițer în armată prințului de Biscaya și fiul Azucenei (tenor); Ducesa Leonora, damă de companie a Prințesei de Aragon, îndrăgostită de Manrico (soprana); Azucena, o bătrână țiganca (mezzosoprana); Contele de Luna, tânăr nobil în slujba Prințului de Argon și îndrăgostit de Leonora (bariton); Ferrando, căpitan în armată lui de Luna (baș); Ines, confidenta Leonorei (soprana); Ruiz, un soldata sub comanda lui Manrico (tenor); Un țigan bătrân
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
contelui este sfâșiata de gelozia stârnita de atenția pe care Leonora o acordă rivalului sau, trubadurul Manrico. În dorința de a-si ține soldații treji, Ferrando le povestește istoria cu bătrânul Conte de Luna (Abbietta zingara). Se spune că o bătrână țiganca a fost găsită aplecata asupra leagănului fiului celui mic al bătrânului Conte de Luna, Garcia. Deși a fost gonita de lângă leagănul pruncului, după puțin timp copilul s-a îmbolnăvit și a început să slăbească de la o zi la alta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Placean și nici onorabila domnișoară Astrid Julie Lucie van Krumpelstein n-au fost niște oarecine! 4. Urmări: Oricum, onoarea onorabilei domnișoare Astrid Julie Lucie van Krumpelstein a fost reparată, iar despre Pruncul nu se mai știe nimic. (Doamna Rozenzweig Luther, bătrâna menajeră a familiei van Krumpelstein, pretinde că la mijloc n-a existat nici un prunc. Dar se poate ca doamna Rozenzweig Luther, acum în vârstă de 97 ani, să fi uitat ceea ce s-a petrecut în secret! cu atâta vreme în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine, bătrîna, înăbușindu-și plînsul, se chinuie să fredoneze un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un punct autoportantă, chiar dacă și ea abia își ascunde lacrimile violenței la care a fost supusă cu toți ai ei. Cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-ți spun... Groparul: Ei, fie și marți... Păi nu-s mai deștepte animalele ca noi! Habar n-au de marți..., de ce-i aia o săptămînă... o lună, un an... Trăiesc și atît. Fără să știe că-i tînără... că-i bătrînă... că o să moară... Bravo lor! Îți dai seama ce-ar însemna să țină minte zilele și anii o broască țestoasă! Octav: (înainte de a intra în cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
trimis să clarifice misterul ciudatului francez. Medicii, dar și Împricinatul declară oficial, În scris: e femeie. Așa va rămâne până În clipa morții, timp de Încă trei decenii, În exil londonez: domnișoara d’Eon. Numai că, după ce examinează cu atenție corpul bătrânei de 83 de ani, medicii decretează, la 21 mai 1810, În prezența a 15 martori: e bărbat. Excentricități nu mai puțin spectaculoase Îi Împing În același secol al XVIII-lea pe austriacul von Kaunitz sau pe germanul von Buhl În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vârste de aur, În care frumusețea e la fel de sacră ca egoismul”1. „Paradis al aristocraților spiritului”, „concretizare a unui vis atemporal și universal”, dandysmul ar părea limitat totuși, dacă nu Într-un timp, atunci măcar Într-un spațiu: cel al bătrânei civilizații occidentale. Dar lui Chateaubriand, de pildă, sau lui Fromentin li se pare a Întrezări ceva din stilul dandy chiar și În inima ținuturilor exotice, În America, Africa sau Arabia. Chateaubriand, susține Baudelaire, a dat de bărbați ce Întrupau această
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o stafie care "umblă prin Europa". Se încearcă astfel ca prin această paralelă în mod voit forțată să se pună în evidență că nu este nimic periculos în această nouă "religie". "O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii: papa și țarul, Metternich și Guizot, radicali francezi și polițiști germani." Vezi și Manifestul partidului comunist, Editura Nemira, București, 2006, p. 9. 1081 Deși nu vom insista, vom spune
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
nr. 1, p. 103-120; I. Barnea, Din nou despre datarea valului și a bisericuței treflate de la Niculițel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311-315; Idem, Arta creștină în România, II, Secolele VII-XIII, București, 1981, 238 p.; L. și A. Bătrâna, Contribuții la cunoașterea arhitecturii medievale din Dobrogea: biserica Sf. Atanasie din Niculițel (jud. Tulcea), în SCIV, 4, 1977, p. 531-552; N. Grămadă, Vicina. Izvoare cartografice, originea numelui, identificarea orașului, în rev. Codrul Cosminului, Cernăuți, I, 1924, p. 435-459; Petre Ș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sentimentul baricadei (1976), cultivă un lirism discursiv, direct, lipsit de ostentație sau artificiozitate. Poezia se naște din observarea și trăirea realității cotidiene, filtrată însă printr-o sensibilitate acută, capabilă să discearnă prezența sacrului înapoia gesturilor și imaginilor celor mai banale: „Bătrâna hrănind porumbii orașului / dintr-un coșuleț de răchită / în urma ei o răcoare subțire de psalm.” Poetul stă de vorbă cu pietrele și păsările, „întinde capcane pentru rouă” în „pădurea de salcâmi a vieții” sau admiră strălucirea fascinantă a boabelor de
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
redresare a economiei românești. Contestat în violente campanii de presă, consilierul economic al regelui Carol al II-lea își caută o compensație în spațiul ficțiunii. Dacă, însă, omul de condei - care debutează în „Foaia populară” (1899) cu poemul în proză Bătrâna - primește aprecieri și mai sincere, și mai ipocrite, mecenatul face multe acte de caritate. Astfel, stipendiază, în țară și în străinătate, studenți merituoși. În 1920, întemeiază Editura Cultura Națională. Mai târziu, instituie Premiul „Techirghiol-Eforia”, primul laureat fiind Mircea Eliade. Îl
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa de mult, depășea puterea mea copilărească de înțelegere. Știam deja că oamenii care mor (ca vecina aceea bătrână a cărei dispariție, iarna, îmi fusese așa de bine explicată) adorm pentru totdeauna. Ca îndrăgostiții din cântec? Dragostea și moartea alcătuiau un amestec ciudat în mintea mea crudă. Iar frumusețea melancolică a melodiei nu făcea decât să-mi sporească tulburarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de săteni care, conduși de un bărbat cu haină neagră de piele, trăgeau de o funie groasă înfășurată în jurul cupolei unei biserici, în jurul crucii. Trosnetele repetate păreau să le ațâțe entuziasmul. Și, într-un alt sat, dis-de-dimineață, a zărit o bătrână, îngenuncheată în fața turlei unei biserici zvârlite printre mormintele unui cimitir fără gard, deschis în sonoritatea firavă a câmpului. A traversat sate pustii cu livezi gemând de fructe prea coapte, care cădeau în iarbă sau se uscau pe crengi. A poposit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spera. În ultimele zile, era atât de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care avea să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
paginilor deschise. Curios, literele au început să tremure, să dispară - ca în noaptea din tren în care visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi. Era o carte franțuzească. Bătrâna cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
extremă a acestor “opinii” constă în credința bolnavului că acțiunea nocivă a “toxicului” are loc chiar dacă pătrunderea lui în organism s-a făcut la distanță de bolnav, numai prin trecerea acestuia peste, argintul viu” presărat în calea sa de către o bătrână descântătoare. Bolnavul are certitudinea că „argintul viu se ia după el” și apoi pătrunde difuz în corp, cauzându-i ulterior simptome difuze, inexplicabile, însoțite constant de anxietate; e) atitudinea de valorificare superioară a situației de bolnav, atitudine în care se
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de turci celor de altă credință; mieros = prefăcut; pașa = conducătorul unei provincii turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Deodată se aud afară, de departe, urale zguduitoare; Încet-Încet, se apropie... În sfârșit !...vine... vine... A venit... Drepți ! Smirnă toți ! și din toate piepturile, la comanda neuitatului nostru dascăl, inimosul Basil Drăgoșescu, pornește un Întreit ura! de pârâie din Încheieturile bătrânelor ei bârne vasta baracă. Vodă s-a oprit În prag; se uită la noi dintr un capăt la altul al șirului de bănci și, cu glas măreț, ne strigă: Să trăiți, băieți ! Iar noi, Încă de trei ori ura ! Vodă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pe noi înșine. Au venit timpuri când acești strănepoți a împăraților coronați cu aur, a căror Senat era de regi, a căror imperiu era pământul... au venit timpi ca nepoții lor să nu-și aibă unde-ngropa casele lor cele bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte-mi ș-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte-mi și-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima-mi bătrână, Și cartea ce acuma la ochii-mi s-a deschis Mi-arată că în lume fui umbra unui vis. Venit-am eu în lume când nouri groși și ceață Îngreunau văzduhul cu neagra lor viață, Dar am trecut prin lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai ea este dreaptă-n lume Și cei ce o servesc, căci contra orce-n lume Învinge răutatea - dar contra morții nu. 2257 Fiindcă tina lumii e rea - și fiindcă tină Și praf e universul mai tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]