5,096 matches
-
câmpia poeziei populare românești] (1858) și Még három román népballada [Încă trei balade populare românești] (1871). Poeziile traduse făceau parte (cu puține excepții) din colecția lui V. Alecsandri. Sunt prezentate astfel, pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A manifestat interes și față de literatura română cultă; pe lângă traducerea poemului Marioara Florioara de V. Alecsandri (publicat în broșura din 1858), a pregătit manuscrisul unei antologii de transpuneri din literatura română, pe
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
ajunse la Dimitrie Bolintineanu, s-au pierdut după moartea acestuia. Contribuția lui Á. a rămas multă vreme uitată. SCRIERI: Virágok a román (oláh) nepkölteszet mezejéröl [Flori alese din câmpia poeziei populare românești], Pesta, 1858; Még három román népballada [Încă trei balade populare românești], Pesta, 1871. Repere bibliografice: At. M. Marienescu, Realizări în domeniul raporturilor literare româno-maghiare, GT, 1858, 1; Todor, Confluențe, 344-348. O.K.
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
muzical etc. Voi ilustra câteva situații, de dată mai recentă, amintind publicațiile care au scos la iveală furtul respectiv. Plagiatul În literatură Plagiatul literar este cel mai răspândit În cultura română. Primul exemplu În ordine cronologică are În vedere volumul Balade și idile al lui George Coșbuc, apărut În 1893. Imediat după apariția volumului, un fost coleg de birou de la Tribunalul din Botoșani al lui Mihai Eminescu, Grigori N. Lazu, tipărește broșura Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coșbuc. Răspuns „Românului
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
-l tratez Într-a cincea formă cu totul deosebită de-a celorlalți. [...] Apoi mai am și eu un păcat: Îmi țin Într-o grozavă neregulă hârtiile și sunt nepăsător, scriu și public ori scriu și rup, totuna mi-e. Iar Baladele și idilele s-au publicat așa cam fără rând, fără interesarea mea directă și s-a făcut o confuziune (Scridon, 2003, pp. 133-134). Ecourile plagiatului de care fusese acuzat Coșbuc nu se stinseseră Încă și un alt viitor clasic al
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Viața”, „U.Materia”, „U.Însemnări”, „Actualități”, „Răvășind revistele”, „Sport”, „Note” etc. Sumarul general al fiecărui număr este dat în două părți, pe prima coperta și pe a patra. Cea mai firava rubrică este „U.Arta”. Aici publică poezii Ioanichie Olteanu (Balada înecaților, Imn sublunar, Nocturnă), Ștefan Aug. Doinaș (Poem, Sub stea de aur, Terminus, Oră târzie), Ilie Bâlea și traduceri Ion Oana (Le Sylphe, La Ceinture de Paul Valéry, Tête de faune, Sensation de Arthur Rimbaud). Mult mai extinsă și diversă
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
umană a lui André Malraux. I. I. Russu are în atenție volumul lui Oswald Spengler Cele două revoluții. De poezia lui Radu Boureanu și a lui Lucian Blaga se ocupă George Boldea, Pavel Dan se oprește asupra ciclului de trei balade populare închinate lui Pintea Viteazul, Olga Caba propune un medalion Paul Gauguin, iar Raoul Șorban analizează Pictura în Catedrala ortodoxă din Cluj. Singura traducere din E. A. Poe este semnată cu pseudonimul Coronius. Alți colaboratori sunt Traian Herseni, G. Guțu, Octavian
ABECEDAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285143_a_286472]
-
română” (Pesta), „Aurora română” (Cernăuți), „Concordia”, „Familia”, „Federațiunea”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Junimea literară”, „Luceafărul”, „Revista politică”. Mai ales în Bucovina, dar și în Transilvania, până la primul război mondial, baladele, fabulele și cântecele lui se găseau în manualele școlare și aveau circulație, datorită simplității și elanului patriotic. Poetul se inspira din istoria națională, sub înrâurirea lui V.Alecsandri, și din tradiția populară. A versificat și câteva basme, culese din împrejurimile
BUMBAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285945_a_287274]
-
de formație, în primul rând rezultatele muncii de editor. Lui i se datorează primele ediții postbelice de popularizare a unor corpusuri de literatură populară (de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea) de Grigore G. Tocilescu (Balade și doine), Artur Gorovei (Cimiliturile românilor), G. Cătană (Povești poporale din Banat) și ediția studiilor de folcloristică ale lui Ovid Densusianu (Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol. I-II, București, 1989-1994, vol. III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001. Ediții, antologii: C. Cătană, Povești poporale din Banat, pref. edit., București, 1956; Grigore G. Tocilescu, Balade și doine, pref. edit., București, 1958; Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, București, 1959; Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viața păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului, pref. edit., București, 1966; Documente inedite din
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme în curs, dramele Deliana și Soarele și Luna, toate apărute postum. Versuri inedite, originale și
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Alexandru Paleologu, București, 1996. Traduceri: José Maria Ferreira de Castro, Oile Domnului, pref. Eugen Schileru, București, 1955; Shakespeare, Regele Ioan, în Shakespeare, Opere, I, București, 1955; reed. în Shakespeare, Opere complete, III, îngr. Leon D. Levițchi, București, 1984; François Villon, Balade și alte poeme, pref. Tudor Arghezi, București, 1956; [Sofocle, Euripide], în Tragicii greci, îngr. D. M. Pippidi, București, 1958, 343-424, 565-635; E. A. Poe, [Poeme], în Scrieri alese, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1963, passim; reed. în Annabel Lee și alte poeme
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în opera scriitorilor români (în colaborare cu M. Crihană), București, 1997; Istorie, limbă, cultură, Pitești, 1998; Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, București, 1998; Momentul Eminescu în cultura română, București, 2000; Literatura și limbajul, București, 2002. Ediții: Balade eroice, București, 1965; M. Eminescu, Icoane vechi și icoane nouă, introd. edit., București, 1974 (în colaborare cu Al. Melian). Traduceri: Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Iași, 1977. Repere bibliografice: Perspessicius, Alte mențiuni, III, 338-343; Nichifor Crainic, O
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
arta”, fragmente din romanul A rămas vița, a rămas sămânța. În cinematografie s-a impus, începând din 1968, prin regia filmelor Colinda, Povârnișul, Casă pentru Serafim, Nu crede țipătul păsării de noapte, prin scenariile și regia filmelor documentare Paralela 47, Balada lemnului, Mama, Pământul nu uită, Vlad Ioviță ș.a. Și în cinematografie B. înclină spre metaforă și simbol, dovedindu-se un adept al filmului poetic. SCRIERI: Soare în cârjă, Chișinău, 1966; Fântâna adună apă, Chișinău, 1970; Lebăda roșie, Chișinău, 1981; Spre
BURGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285955_a_287284]
-
vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde inspirația se mai primenește e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele și baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiție (Doine oltenești, 1896). O poftă de viață îl însuflețește aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătății, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 și-a tipărit
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
populare și obiceiuri la români (Cântecul cununei, Caloianul). Călătorind prin țară, el a sesizat diferențele regionale dintre producțiile folclorice. O călătorie în Dobrogea (1880) este prima cercetare folclorică de tip monografic, care prezintă speciile populare în versuri (colinde, descântece, bocete, balade etc.) în cadru istoric, geografic și etnografic. Pe folclorist nu l-a preocupat în primul rând valoarea literară a materialului cules, ci mai degrabă vechimea lui, iar alteori noutatea tematică. În căutare de urme istorice din trecut, își începe, în
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
făcute de V. Alecsandri, G. Coșbuc sau, mai târziu, de St. O. Iosif. Forma definitivă, cizelată în urma sugestiilor lui Titu Maiorescu, a fost reprodusă de numeroase manuale și antologii, tipărită separat (1910) și inclusă în volumul Petrea Voinicul și alte balade în formă populară (1930). Floarea soarelui rămâne cea mai cunoscută scriere a sa. Petrea, „baladă populară”, publicată mai întâi în „Revista nouă” (1888), și Marcu sunt tot versificări în manieră personală după balade de tipul Ghiță Cătănuță și, respectiv, Marcu
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
cizelată în urma sugestiilor lui Titu Maiorescu, a fost reprodusă de numeroase manuale și antologii, tipărită separat (1910) și inclusă în volumul Petrea Voinicul și alte balade în formă populară (1930). Floarea soarelui rămâne cea mai cunoscută scriere a sa. Petrea, „baladă populară”, publicată mai întâi în „Revista nouă” (1888), și Marcu sunt tot versificări în manieră personală după balade de tipul Ghiță Cătănuță și, respectiv, Marcu. Legenda Logofătul Tăut (1913) pare a fi, de asemenea, o prelucrare. Despre fabulele lui tipărite
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
inclusă în volumul Petrea Voinicul și alte balade în formă populară (1930). Floarea soarelui rămâne cea mai cunoscută scriere a sa. Petrea, „baladă populară”, publicată mai întâi în „Revista nouă” (1888), și Marcu sunt tot versificări în manieră personală după balade de tipul Ghiță Cătănuță și, respectiv, Marcu. Legenda Logofătul Tăut (1913) pare a fi, de asemenea, o prelucrare. Despre fabulele lui tipărite în volum abia în 1925, dar scrise în urmă cu cinci decenii, M. Dragomirescu afirma că sunt cele
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
multor elemente inedite țin treaz interesul cititorilor. După unele mărturii, C. ar fi lăsat în manuscris și câteva traduceri din Ossian. SCRIERI: Floarea soarelui, Sibiu, 1910; Logofătul Tăut, Blaj, 1913; Fabule, pref. Al. Lapedatu, București, 1925; Petrea Voinicul și alte balade în formă populară, Sibiu, 1930; Eminescu în Blaj. Eminescu la București, în Amintiri despre Eminescu, îngr. Ion Popescu, Iași, 1971, 19-34; Amintiri despre Eminescu, îngr. Cornelius-Remus Cacoveanu, pref. Ion Buzași și Ion Mărgineanu, Cluj-Napoca, 2000. Culegeri: Povești, în Povești din
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
chestiuni de cultură, istorie (în 1922 apar amintirile despre Avram Iancu ale lui Ion Gorun), lingvistică, educație, religie, economie etc., critica și istoria literară fiind slab reprezentate. Se mai găsesc în calendar ghicitori culese de P. Ispirescu și o frumoasă baladă, Cântecul lui Dăianu. Se traduce din H. Chr. Andersen (Povestea lunei) și Lev Tolstoi (Cum se iau unele hotărâri). E.O.
CALENDARUL PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286027_a_287356]
-
Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic și mare și două epigrame). Într-o notiță inserată în numărul 9 din 1883, e condamnată epigrama lui Al. Macedonski la adresa lui Eminescu. O relatare cu iz
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul - care a făcut obiectul unui celebru studiu al lui P. Caraman și al unei celebre polemici pe această temă între D. Caracostea și Petru Caraman -, C.-B. opinează că a existat inițial un „«nucleu narativ» independent și
CALIN-BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
constituesc succese sau rebuturi. Asta duce la o greșită informare a bibliotecarilor, la pericolul popularizării unor lucrări greșite. Care bibliotecar ar înțelege oare din felul cum au fost făcute prezentările poemului lui Mihai Beniuc: Cântec pentru tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej și Balada Bicazului de I. Istrati, că are de-a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie a poeziei noastre» și cealaltă reprezintă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în relief calitățile morale ale celor doi tineri. În schimb ce aflăm aici despre «El»? Că are părul «ca
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]