3,424 matches
-
extremitățile ușor bârligate în sus, însă, câteodată, părea să-și aducă aminte de această "indisciplină" a lor și, cu degetele le tipărea și le arcuia în jos. Purta un costum bleumarin. Și la buzunarul stâng, în dreptul inimii, avea întotdeauna, o batistă de un alb foarte curat, imaculat; dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-și aducă aminte de această "indisciplină" a lor și, cu degetele le tipărea și le arcuia în jos. Purta un costum bleumarin. Și la buzunarul stâng, în dreptul inimii, avea întotdeauna, o batistă de un alb foarte curat, imaculat; dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la rădăcină și sufla, sufla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-o izbucnire entuziastă, năvalnică este limpede ca lumina zilei: ca intenție, ca ideal uman, maoismul mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care o scosese și o așezase pe spătarul scaunului, Miu și-a încruntat sprâncenele și toată căutătura ochilor săi într-o dojană fulgerătoare și deosebit de aspră, care parcă voia să-i spună: "mai taci, dracului, cu astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe sub masă cu vârful pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc batista din poșetă, își suflă nasul și la scurtă vreme se ridică, își boți fața într-un zâmbet protocolar și zise, spre surprinderea profesorului: Nouă, dați-ne voie să ne retragem! Haide, colega!... Vă mulțumim, dragă tovarășe profesor. La conferința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noapte, într-o cameră elegantă, foarte curată, cu aer condiționat, cu o canapea vișinie, dublă, în mijloc; spre geamul din dreapta e o măsuță cu două fotolii; pe măsuță se află o tablă argintie, metalică și două pahare acoperite cu o batistă albă din bumbac. În holișorul dintre cameră și baie e un șifonier pentru haine, iar în partea opusă un frigider așezat în nișa din perete și având, în interior, două sticle cu bere, un coșuleț cu fructe și o apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din pat... Plângea și ea și-și sufla În batistă nasul enorm, jelindu-l și pe Gheorghiță și pe mama și pe tata și pe unchiul Tilu, tot șirul morților intrați acolo care dintr-o dată s-a-mpotmolit, păi unde să fie actu’? Dacă-și aduce ea bine aminte, ele i l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
continuă el ideea. Expedițiile vaste, întotdeauna au fost riscante... Să ne amintim de Campania în India a lui Alexandru Machedon 1 , ori, a lui Tamerlan 2 , în China... ș.a. Tăcu o clipă și-și șterse sudoarea de pe frunte cu o batistă mare, tărcată, apoi, continuă rar și grav. Astăzi, dom’le, asistăm la un război uriaș... purtat de armate ale căror efective se ridică la milioane de luptători, pe un spațiu imens al Globului, cu operațiuni de o uriașă amploare, care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
timp.. și, bătrânul continent, civilizat, ar fi pierdut. Tot ce s-a realizat în două milenii de civilizații, ar înceta să mai existe..!” își încheie bărbatul pledoaria, ca un mare avocat, și se șterse pe frunte de sudoare cu o batistă tărcată. Vorbele acelui om au avut asupra noastră un efect devastator. Teama din sufletele noastre deveni și mai mare... Refugiații aveau în ochi lumina cenușie a celor care nu mai speră nimic. Războiul.. lunga noapte a morții... Toți sunt tulburați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toată mulțimea. Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost împărțiți în tabere.. O parte cu unii, alta cu alții. Iar când rămâneam singuri ne uneam, parcă numai, pentru a ne despărți iarăși, când veneau noii cotropitori. Istoria, domnule, cum ți-am spus, formează popoarele !”, si tamponându-și cu batista sudoarea de pe frunte, mai adăugă: Să ne amintim, domnule, ce spunea Vergiliu, cu aproape douăzeci de veacuri în urmă... „Ne făurim destinul în felul în care ne alegem zeii”. Asta-i domnule ! Ce alegi aceea ai. În Piață, uralele nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sonoră a suflului de aer, specifică sunetului p, a cărei intensitate va trebui conștientizată tactil de către subiect pe fața dorsală a mâinii și controlată ca putere prin exemplificarea rostogolirii unui creion, împrăștierii unor bucățele de hârtie sau a fluturării unei batiste desfăcute ținute în fața gurii. Logopatul trebuie să controleze presiunea aerului cu propria mână sau prin artificiile vizuale, atât în fața gurii educatorului, cât și în fața propriei guri. Fonemul p este neînsoțit de vibrațiile corzilor vocale și poate fi dobândit ușor de către
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
preluând interogațiile majore ale lui Norbert Elias din lucrarea Procesul Civilizării (1939) "Cum au apărut aceste maniere? Cine le-a impus?" ne-am putea întreba, relațional temei de față, cine a impus folosirea corsetului, moda sânilor dezgoliți pe plajă, utilizarea batistei? În termenii sociologiei lui Norbert Elias, toate aceste uzanțe vestimentare se înscriu într-o evoluție care tinde către un control intim al emoțiilor. Există circumstanțe precise și proceduri codificate privind uzanța acestora, ceea ce Norbet Elias numește proces de civilizare" (J.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
slujbaș Întocmește procese- verbale, rapoarte, petiții, completează condici, dosare, registre etc.: „Știi, la noi la percepție, când pic cerneală pe concept, ... odată cu limba (scoate limba și arată cum șterge hârtia) o șterg...”, mărturisește Catindatul din D-ale carnavalului; „Impiegatul ia batista și o trântește departe În partea cealaltă a mesei; apoi se așează, ia condeiul și-ncepe a trece hârtii la registru.” (Petițiune); „... ai icoană la scris; Ție cu codeiul Ți-e dat să te hrănești. Du-te la București, acolo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea pe unde te doare. Da’ să nu dați cu ea pe la nas, că este păcat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de raclă, apoi se poartă în poșetă, în buzunar”, îmi spune femeia. „Poți să te ungi cu ea pe unde te doare. Da’ să nu dați cu ea pe la nas, că este păcat mare”. Contaminarea cu sacrul este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și „troițe pentru grădini”. Seamănă pe undeva cu mini- altarele de sacrificiu din culturile neolitice. Spre deosebire de Iași, la București, vânzătorii ambulanți propun pelerinilor și maieuri de corp („pentru atins de raclă”, după cum o spune nonșalant vânzătoarea romă) și nu doar batiste și eșarfe din bumbac. Pelerinii din capitală par a fi mult mai nerăbdători, mai grăbiți să-și atingă scopul ultim, atingerea raclei, și mai puțin preocupați de ansamblul pelerinajului, de bucuria de a fi prezenți aici. Foarte răspândită practica de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din supermarket. Se așază „strategic” într-un soi de buclă a rândului, astfel încât să beneficieze de maximum de atenție și de contact cu pelerinii. Nu știu cum a scăpat de sub supravegherea zonei. La ora la care am ajuns, nu se vindeau nici batiste, maiouri de corp sau alte obiecte de vestimentație dedicate contactului și „preluării” sacrului înmagazinat în raclele Sfântului Nicolae. Un pelerinaj încă foarte tânăr, neașezat. Ceea ce atrage atenția tuturor participanților la acest micropelerinaj este sosirea unei limuzine enorme, negre, strălucitoare la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mi- am putut da însă seama câți dintre cei care participau la astfel de ceremonii funerare se întoarceau apoi și la rând, cu sau fără preotul „personal”. Revenind la rând, la capătul acestuia mai exact, remarc prezența unei vânzătoare de batiste. „Batiste de dat pă la raclă, batiste de dat pă la raclă”, spune femeia rromă, cu o voce joasă, foarte atentă să nu fie remarcată de jandarmii aflați la doar 20-30 de metri mai sus. De altfel, e singura care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am putut da însă seama câți dintre cei care participau la astfel de ceremonii funerare se întoarceau apoi și la rând, cu sau fără preotul „personal”. Revenind la rând, la capătul acestuia mai exact, remarc prezența unei vânzătoare de batiste. „Batiste de dat pă la raclă, batiste de dat pă la raclă”, spune femeia rromă, cu o voce joasă, foarte atentă să nu fie remarcată de jandarmii aflați la doar 20-30 de metri mai sus. De altfel, e singura care se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintre cei care participau la astfel de ceremonii funerare se întoarceau apoi și la rând, cu sau fără preotul „personal”. Revenind la rând, la capătul acestuia mai exact, remarc prezența unei vânzătoare de batiste. „Batiste de dat pă la raclă, batiste de dat pă la raclă”, spune femeia rromă, cu o voce joasă, foarte atentă să nu fie remarcată de jandarmii aflați la doar 20-30 de metri mai sus. De altfel, e singura care se ocupă cu acest gen de comerț
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
metri mai sus. De altfel, e singura care se ocupă cu acest gen de comerț ambulant, asociat cu atracția formidabilă pe care oamenii o simt pentru sacru. Încerc să par neștiutor și o întreb pe vânzătoare: „Ce se face cu batistele, la ce sunt bune ?”. Femeia se oprește din vânzare, introduce teancul multicolor de batiste într-o sacoșă de rafie pe care o purta sub braț, ba chiar își aprinde și o țigară, așezată lângă rândul de așteptare, sub privirile reprobatoare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
comerț ambulant, asociat cu atracția formidabilă pe care oamenii o simt pentru sacru. Încerc să par neștiutor și o întreb pe vânzătoare: „Ce se face cu batistele, la ce sunt bune ?”. Femeia se oprește din vânzare, introduce teancul multicolor de batiste într-o sacoșă de rafie pe care o purta sub braț, ba chiar își aprinde și o țigară, așezată lângă rândul de așteptare, sub privirile reprobatoare ale celor din jur ; aici și la alte pelerinaje, fumatul în și lângă rând
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
jur ; aici și la alte pelerinaje, fumatul în și lângă rând este tolerat la limită, niciodată acceptat pe deplin. Apoi îmi spune cu un glas cântat, ciupit de prea mult fum de tutun : „Domnu’, că vă văd băiat învățat (sic !), batistele se ia de oameni ca să le dea pe la moaște, să ia de acolo, este bune să vă ungeți. Sunt batiste bune, curate, noi. Da’ să fiți atent, să nu le dați înainte sau după pe la nas sau pe la altă mizerie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îmi spune cu un glas cântat, ciupit de prea mult fum de tutun : „Domnu’, că vă văd băiat învățat (sic !), batistele se ia de oameni ca să le dea pe la moaște, să ia de acolo, este bune să vă ungeți. Sunt batiste bune, curate, noi. Da’ să fiți atent, să nu le dați înainte sau după pe la nas sau pe la altă mizerie. Asta este cu batista. Câte vreți ? Oamenii iau mai multe, să le ajungă și pentru rude, prieteni, copii, că nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni ca să le dea pe la moaște, să ia de acolo, este bune să vă ungeți. Sunt batiste bune, curate, noi. Da’ să fiți atent, să nu le dați înainte sau după pe la nas sau pe la altă mizerie. Asta este cu batista. Câte vreți ? Oamenii iau mai multe, să le ajungă și pentru rude, prieteni, copii, că nu poate să vină toți aicea la pelerinaj”. Rândul „așezat”. Așteptarea, pelerinii, „hrămarii”. După circa jumătate de oră, rândul începe să se „așeze”, să-și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]