3,438 matches
-
furie, încât omul rămase ca mort. Fu transportat la spital; muri acolo după șase zile. Vizitiul era rus. Consulul, informat despre acest fapt odios, ceru satisfacție imediată. Niște medici declarară că moartea se datora unei congestii cerebrale ca urmare a beției. Tribunalul pronunță achitarea. Or, nefericitul murise victimă a discreției sale. Refuzase să spună unde o conducea pe soția stăpânului său, persoană foarte frumoasă și foarte cochetă. * * * Aceste acte de discreție nu sunt rare. Un personaj, destul de bine plasat în societate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
arătă temeri atât de exagerate, încât șeful său, apostrofându-i pe miniștri, îi acuză că pun în pericol bunurile și viața boierilor; el spuse că "deputații nu mai erau liberi; că bande de figuri sinistre, pline de viciu și de beție, oribile și hidoase precum crima, rușinea și degradarea înconjurau metropola; că pumnale se agitau sub paltoane zdrențuite; că acești tâlhari aveau să se năpustească asupra oamenilor de dreapta". Cităm acest eșantion de elocvență parlamentară pentru a arăta ce fel de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau pedante, pe Euridice cea cu buclele aurii fluturânde și ochii de narcise. Când am întâlnit-o într-o zi, plutea în beție trează, spre gură de infern. Atunci în ochii ei am văzut cerul dormind. Am prins-o de mână. Țipă de groază și-mi căzu la piept. Eros ne stăpâni, devenind soț și soție. În spaima ei ținându-mă îmbrățișat cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mâinile spre cer și inima-i se frânge, trupul îi moare, ca sufletul să nu-i mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
afli, azi despre unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburări de comporta- ment pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a cincea, în particular nu sunt atâtea taxe și din leafa pe care o s-o câștig, ei?! N-o să-mi mai rămână acolo câteva mii de lei într-un an și să rezolv daravela? Numai dacă n-o să capăt darul beției, ca alde frati-meu Ilie, că atunci bineînțeles că nu numai că n-o să am cu ce plăti, lăsând la o parte faptul că nici de învățătură n-o să-mi ardă, dar nici n-o să-mi ajungă să-mi duc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de om, dacă era om de omenie, adică iubitor de alți oameni, la cartea lui dacă era cărturar, la nevasta și copiii lui, dacă îi avea, la casa lui, dacă nu vroia să se facă de râs prin hoție, trădare, beție, lene și minciună; adică să rămână om prin tot ceea ce câștigasem ca să nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridică împotriva altuia se ridică împotriva lui însuși, fiindcă oamenii au descoperit de mult legea armoniei în tot ceea ce există
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uită la mine bănuitor. Spusesem faceți și nu facem, dar nu mă luă totuși în seamă să mă dea adică afară ca pe unul care nimerisem acolo întîmplător și tratat deci ca atare. Trecu peste asta. - Îi pedepsim, zise cu beție stăpânită în glas. Le luăm puterea și îi gonim. Le luăm averile și fabricile. Și aceia dintre ei care n-or să vrea să plece, avem noi ac de cojocul lor. - Unde să se ducă? - Nu ne interesează! În Palestina
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea. Familia însă, cât era ea de dezbinată, mă protejase. Astfel de oameni pe care nici un gând înalt nu-i călăuzea, erau disprețuiți de tatăl meu. Îi cunoșteam pe toți oamenii prin el. Bîzdoveică era cu măciuca. Stan Moameș cu beția. Ion al lui Miai cu neștiința: "Tatăl nostru care ești în ceruri" și toată rugăciunea era pentru el niște cuvinte "încurcate". Altul era deștept "nevoie mare", expresie intraductibilă pentru vârsta mea de atunci, dar înțelegeam că era o ironie, că dimpotrivă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-și omoare tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Căci Feodor Pavlovici Karamazov era tatăl său, conceput cu o neroadă a orașului, într-o grădină, după o seară de beție. De ce înnebunea Ivan? Că sugerase "ideea" uciderii tatălui? Dar de ce să-l ucidă? Nebunia îl făcuse să-i încolțească gândul, sau gândul, după înfăptuirea lui, îi stârnise nebunia? Poemul lui cu Marele inchizitor, ca și conversațiile lui cu diavolul erau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așa cum o înțelege omul astăzi, ca posesiune, și nu ca o infinită dăruire de sine..." Frumos, gândeam apoi singur, cum să nu, hm, dăruire, dar în această dăruire omul se îmbată de cel căruia i se dăruiește și uneori această beție durează câtva timp, până vine catastrofa... Și când vine, când cel căruia i te dăruiești surâde altcuiva, da, cu acel surâs divin care ți-a furat sufletul, ce poți să mai faci, cum să-ți iei sufletul înapoi, ce faci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știam multe, se auzise și în școală (totul se aude când e vorba de-un scriitor) cine era, din ce tată era născut, cum era adunat de prin cârciumi și dus acasă beat mort. Ei și? Cine știe ce îl împingea la beție. Treaba lui. Și Poe și Villon... Știam că îi luase apărarea lui Codreanu ca martor în procesul aceluia, când răspunsese agresiv la întrebarea acuzării dacă îl considera sau nu pe șeful legionarilor, trădător de țară: "Trădător de țară? Mă așteptam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
primejduitoare și unele bălți, care "exală miasmele substanțelor organice conținute, în putrefacțiune". Un rol deosebit în contractarea bolii îi revenea factorului psihic: " Spaima cuprinzând pe toți mai fără deosebire, mulți se îmbolnăveau de frică". Unii holerici împărtășeau convingerea superstițioasă că "beția prezervează"; numai că aceia care făceau exces de băutură cădeau mai repede victime necumpătării lor. La Răcăciuni și în jur epidemia a evoluat astfel: "De la 6 iunie și până la 5 iulie, când epidemia era în culme, s-a prezentat sub
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
adresă apoi personajelor de vază, care se și grăbiseră să-l înconjoare pe d'Arrast, și păru că le întreabă ceva. După o scurtă discuție, judecătorul îi ceru domnului inginer toate scuzele cu putință, rugându-l să considere că numai beția putea să explice o asemenea nesocotire a sentimentelor de respect și de recunoștință pe care i le datora tot orașul Iguape și cerându-i să binevoiască a hotărî el însuși ce pedeapsă să i se aplice jalnicului personaj. D'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gesturi anapoda, panica de-a reînvia : veștile proaste, nenorocirile o gonesc spre florării sau spre stadioane, să vadă copii, parcuri, biciclete, rochiile femeilor. S- ar scălda iar în râul rece, ar cere căni cu lapte proaspăt muls, ar invoca lungile beții cu vorbe și vin, până în zori... Așa s-a întâmplat, probabil, când „doctorul“ estetician i-a vizitat atelierul. Nicidecum vreo dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se gândi la ea și totuși nu întoarse capul. Răcoarea amurgului parcă-l dezmeticea dintr-o beție. Ajunse în uliță și nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai dimpotrivă, ca și când ar fi avut să fugă de o primejdie. Merse vreo cinci minute, și ulicioara se împărți brusc în două pe malul gârlei gălăgioase. Pe cer, chiar în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se plecă asupra lui, îngînînd cu patimă: ― De acuma nu-mi pasă... chiar să mă omoare! Îi alunecă piciorul pe podele și căzu moale, pe pat, suspinând lângă Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se simți ca după o beție rușinoasă. Îi era silă de sine însuși, par-ar fi săvârșit o crimă. Se repezi de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să dați la o adică... Da’ m-a durut, mă, m-a durut al dracului de tare absenteismul. L-am simțit cum Îmi curge prin vene, rece ca gheața. Pe voi mă bazam, dragii mei tovarăși de pahar și de beție, da’ acu’ m-am convins... Și mă arde dezamăgirea. Ca să o stingă, Sandu dă paharul pe gât. Chiar atunci Îi sună mobilul. Alo? Alooo? Vorbește, domnule, de ce nu vorbești dacă m-ai interpelat? Aaaa, tu ești, Costică? Uite, ce să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă nici sloganul ăsta nu e penetrant, atunci o pun pe moni prim-ministresă, iar pe tine te dau afară din staf... 17.06.2009 Aparatul de fotografiat Măi, Sandule, de ce ești tu așa indispus dacă Gore și-a luat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
politichiei, că am stat azi noapte la Gâdea și la Stan și m-am conversat și cu Badea pe urmă... Da’ rămân la părerea mea și nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat... Mi se face poftă de beție și silă de politichie... Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău așa... 26.11.2009 Președintele... Sandu Șpriț Intuiesc că voi doi, ca niște cetățeni lipsiți de spirit civic ce vă aflați, nu veți merge la cabina
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat În fața camerelor de luat vederi. Toți fură, bă, toți fură... În țara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat În altă țară. Hai să fim serioși, că beția mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez În toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară națională, interes național, scop
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ferestrele cârciumii, ca și cum ar dori să le trezească din lâncezeala de iulie, iar darabana lor molatecă Îl face pe Gicu să ridice ochii către acoperământul de pânză al umbrelelor de pe terasă și să devină melancolic. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție... Băi, Sandule, să n-am parte de frumusețea toamnei care se apropie, dar versurile astea mi-au plăcut cel mai mult, pe onoarea mea. Nu e poezie românească, nu e poem de-al nostru care să mă fi Înfiorat vreodată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
toamnei care se apropie, dar versurile astea mi-au plăcut cel mai mult, pe onoarea mea. Nu e poezie românească, nu e poem de-al nostru care să mă fi Înfiorat vreodată În acest fel. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție. Le-a zis-o poetul! Hai noroc! Sandu Șpriț Îi face jocul, ca și cum de-abia ar fi așteptat. Dacă beție nu e, atunci nimic nu e, Gicule, numai când te-apucă matoleala de perciuni Îți aduci aminte de amărâții poeți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu e poem de-al nostru care să mă fi Înfiorat vreodată În acest fel. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție. Le-a zis-o poetul! Hai noroc! Sandu Șpriț Îi face jocul, ca și cum de-abia ar fi așteptat. Dacă beție nu e, atunci nimic nu e, Gicule, numai când te-apucă matoleala de perciuni Îți aduci aminte de amărâții poeți ai nației române. Bacovia cu plămânii, Eminescu - declarat nebun, da` zice Dan Diaconescu Direct că e cu anchete redeschise și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]