4,436 matches
-
Învierii. — Dominus conserveto eum. Papa se uită la călugări cu mulțumire și îi binecuvântă făcând semnul crucii. Văzând acest lucru, mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Japonia. După aceea, Papa se așeză pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu. Prin acest edict apostolic, propovăduirea în Japonia, încredințată până atunci numai Ordinului Sfântul Petru, era îngăduită tuturor celorlalte ordine. Atunci, Ordinul nostru din Filipine i-a chemat din țara mamă pe toți cei care doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât alte popoare și înzestrați din belșug cu dorința de cunoaștere. Îi întreceau chiar și pe spanioli în mândria și buna-cuviința lor. Aproape că nu-mi puteam închipui cum de un astfel de popor trăise atâția ani fără să cunoască binecuvântările Domnului. În cei doi ani și jumătate petrecuți la Manila, imaginea Japoniei pe care cândva aveam s-o văd și eu se înfiripase în mintea mea ca norii pe cerul unei zile de vară. Așa cum Columb străbătuse oceanul cel întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oară din largul oceanului în toată strălucirea lor. Când am văzut-o atunci scăldată de razele soarelui, insula Japoniei mi s-a părut la prima vedere întruchiparea păcii. Am avut atunci sentimentul că această țară este un ținut vrednic de binecuvântarea Domnului: „Fericiți cei blânzi.” Dar de fapt Japonia nu era un ținut chiar atât de blând. Parcă văd aievea chipul bătrânului care stătea așezat pe un scaun de catifea într-una din încăperile castelului Edo unde ne-au dus curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste România și bate cel mai des... Peste iarnă crivățul aduce aerul rece din șesul rusesc și viscole înspăimântoare. În timpul primăverii, în loc de ninsoare și ger vântul de nord-est aduce ploile așteptate ... Atât zăpezile iernii, cât și ploile primăverii sunt o binecuvântare tot de el adusă. Vara, însă crivățul e uneori păgubitor. Cănd se întâmplă să bată în lunile iulie și august, el este secetos și înnăbușitor.” (Simion Mehedinți, George Vâlsan-Lecturi geografice ) „Austrul. E un vânt contrar crivățului . El bate dinspre S-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de pe pagină, clarificând direcția În care mă Îndreptam și motivele pentru care mă pierdeam pe drum. Anna Jardine a anihilat o invazie de greșeli jenante. O ultimă și importantă mulțumire: Îi mulțumesc postum lui Karen Lundegaard, care mi-a dat binecuvântarea ei să folosesc „scrierile lui Bibi“ cum am considerat eu de cuviință, care mi-a răspuns la Întrebări fără să obosească și care m-a primit ca pe o prietenă. Karen a murit din cauza bolii de care suferea În octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel de ceață care plutea deasupra pământului ca o pătură de binecuvântare. Prietenii mei se Întoarseră și văzură că pantele dealurilor aveau acum culoarea ardeilor iuți roșii, gusturi picante la gândul cărorale dădeau lacrimile. Culoarea se preschimbă În roșu sângeriu, pentru ca apoi soarele să se scufunde dincolo de limita câmpurilor, totul devenind negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu strictețe și cu privirea atentă. Acolo. Ușor. Iar cățelușul linse mâna fiecărui copil ca o binecuvântare. Roxanne Îi făcu semn lui Pată Neagră să se apropie. Arătă spre cameră. —Se supără? E În regulă? Vă rog, spuse el, și făcu un gest cuprinzător cu mâna, un Îndemn să filmeze tot ce vrea. Roxanne Încercă să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toți. N-avea sens. —Trebuie să cerem poliției să pornească În căutarea lor și să-i găsească imediat. Heinrich vorbi Încet, pe un ton egal: —Răbdare, prietene. —Răbdare, pe dracu’! Heinrich ridică o mână, În același timp În semn de binecuvântare și de amenințare. Chiar vrei armata implicată În asta? Deja se Întreabă de ce prietenii tăi lipsesc pe când tu ești aici. —Dumnezeule, doar nu Își imaginează că am vreo legătură cu toate astea! E scandalos. Eu, unul, nu aș Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sexul. Cu o seară înainte am mâncat și am băut tot ce mi-a căzut în mâini, pentru că era ultima mea șansă. Părinții mei s-au opus cu îndârjire, dar chiar credeam că mutarea mea va fi până la urmă o binecuvântare, așa că nu m-a interesat ce spuneau ei. De obicei, pentru a deveni un samana recunoscut, trebuie să donezi 1 200 000 de yeni și să faci 600 de ore de antrenamente. Au făcut o excepție pentru mine deoarece voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
duce din Egipt în Asiria: Asirienii se vor duce în Egipt și Egiptenii în Asiria, și Egiptenii împreună cu Asirienii vor sluji Domnului. 24. Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvîntare în mijlocul pămîntului. 25. Domnul oștirilor îi va binecuvînta și va zice: "Binecuvîntat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mîinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea." $20 1. În anul cînd a venit Tartan la Așdod, trimis de Sargon, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ta este sprijinul tău: "Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales. 3. Căci voi turna ape peste pămîntul însetat și rîuri pe pămîntul uscat, voi turna Duhul Meu peste sămînța ta, și binecuvîntarea Mea peste odraslele tale, 4. și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraiele de apă. 5. Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tămîie pe munți, și M-au batjocorit pe înălțimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut." 8. "Așa vorbește Domnul: "După cum cînd se găsește zeamă într-un strugure, se zice: "Nu-l nimici, căci este o binecuvîntare în el!" tot așa, și Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul. 9. Voi scoate o sămînță din Iacov și din Iuda un moștenitor al munților Mei; aleșii Mei vor stăpîni țara, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
face adesea o paralelă între Cristos și Adam, care ocupă un loc însemnat în teologia Sfântului Pavel. "Prin botez, scrie Tertulian, omul își regăsește asemănarea cu Dumnezeu" (De Bapt., V). Pentru Chiril, "botezul nu înseamnă doar spălarea de păcate și binecuvântarea prin credință, ci și un antitypos al Patimilor lui Cristos". Goliciunea la botez are și ea o semnificație rituală și metafizică în același timp: "vechiul veșmânt de stricăciune și păcat este îndepărtat de cel botezat, tot așa precum făcuse și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia veneau Simplicius și toți ceilalți călugări. La trecerea abatelui, oamenii îngenuncheau, atingându-i cu degetele hainele, într-un sărut de devoțiune. Femeile își întindeau spre el copiii, invocând binecuvântarea sa, implorând protecția sa; de la toți venea aceeași rugăciune profund îndurerată. Părinții, cu privirea pierdută în gânduri străbătute de spaimă, își puseseră mâinile pe umerii fiilor lor adolescenți. Fecioarele strângeau, cu o expresie pierdută, mâinile mamelor Ochii încercați ai călugărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zeul creștin: un chip enigmatic, ce părea să-l fixeze cu ochi mari și pătrunzători, subliniați de umbre întunecate. Ochi ce păreau să-l cheme - dar spre ce? și pentru ce? - și o mână ridicată într-un gest parcă de binecuvântare și în același timp de amenințare. Tulburat, își desprinse privirea, preferând să și-o ațintească în ochii abatelui, în care nu găsi nici o urmă de teamă. în expresia lor severă nu recunoscu - cum ar fi trebuit să se întâmple, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai binecuvântarea ta și, cine știe, îi aplicai și ultima ungere! Râseră scurt cu toții, nu insă și Divicone, care, trecând peste aluzia la responsabilitățile pe care le avusese el, continua cu fervoare: — Nu, ascultați: de obicei, gărzile care se aventurau în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea: peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. Cu tot scepticismul său de veteran, discursul lung și mișcător al lui Ambarrus îl tulburase adânc. împărtășise întotdeauna disprețul ofițerilor și al claselor înalte față de bagauzi, acum, însă, pentru prima oară, îi vedea într-o lumină diferită: în ciuda opoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca aceasta să le facă să nege prețioasa sete de Orient, baia parfumată, gustul pentru bârfă și nu rareori - de ce nu - tânărul amant, poate vreun sclav germanic viguros, bun să-l convertească la dreapta credință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare decât că, la sfârșitul celei de-a doua legislaturi în care am ocupat scaunul de Președinte, Mâna lui Dumnezeu pare să se întindă și să șteargă treizeci de ani din vârsta mea? Asta ar fi perceput ca o binecuvântare cerească în sine și va trezi o fervoare religioasă care va mătura țara, va sări peste ocean și va triumfa în întreaga lume. Dacă plănuim totul bine, voi fi acceptat în mod automat ca președinte permanent al Statelor Unite. Dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
stins el în scrumieră. După aceea, locotenentul a scos din nou pachetul de țigări. — Aprinde-mi-o tu, i-a cerut. Eu nu mai am energie. Doamna Silsburn și-a dres glasul și a rostit: — Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul că s-a întâmplată — Vă întreb, i s-a adresat doamna de onoare cu un elan sporit, acceptând în același timp o țigară aprinsă de la soțul ei, vă întreb, vi se pare că e o persoană normală, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e vorba de un bărbat normal? Sau socotiți că-i vorba de un om imatur, căruia nu i s-a dezvoltat mintea, ori de un maniac dement? — Doamne sfinte, nici nu știu ce să spun, zău așa. Eu găsesc că e o binecuvântare mascată faptul căă Doamna de onoare s-a înclinat brusc în față, arzătoare, scoțând fum de țigară pe nări: — Bine, n-are importanță, lăsați asta acum - nu de asta am eu nevoie. Se adresa doamnei Silsburn, dar, de fapt, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
primul rând, Îți spunea că faptele individuale erau pline de mesaje și Înțelesuri, dar nu puteai fi sigur ce Însemna mesajul. Ea dorea o boltă de verdeață În camera ei de zi, o perdea de frunze lucitoare, flori, o grădină, binecuvântări de prospețime și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea Însăși nu știa. Până una alta, cotoarele de pană chelite răsfirânde În evantai: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]