2,594 matches
-
Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius. „Marcus are să învingă“, se gândi. Își dori ca Florius să fie grațiat. — E rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ultim lucru. Toate celelalte nu au importanță. Se uită din nou în jur. Oamenii se adunaseră în jurul tracului beat care plângea disperat, convins că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi făceau pe ceilalți să râdă zgomotos. — Vorbește! Nu vezi că nimeni nu ne bagă în seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, și au zis lui Petru: Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol." 74. Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicînd: "Nu cunosc pe omul acesta!" În clipa aceea a cîntat cocoșul. 75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
apoi m-au prins În gheare cei doi criminali. N-au iertat nimic. Nu Înțelegeam nimic. Martin Îi lăsa impasibil să vorbească. Să comită sacrilegiul. M-au desființat cu veselă gingășie. Nu-mi venea să cred. Ce dracu’ era asta, blestemam clipa-n care fusesem de acord să vin la nenorocitul ăsta de Universitas, să citesc la cenaclu, să citesc În general și să scriu În particular, să urmez medicina, să m-apuc de ceea ce crezusem cu nestrămutare că-i literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebru și torturat, pe de alta. Glenda nu Înțelege În ruptul capului de ce compozitorul nu-i face lucrul acela clasic, simplu, pe care-l face toată lumea, chiar oameni cu mult mai puțin geniali decît Piotr, el nu Înțelege de ce-i blestemat, din neînțelegere se naște o muzică fabuloasă ce comentează permanent trama, și se strică prietenia aparte dintre Ceaikovski și văduva protectoare. Adevărul este c-am căutat și eu, la Frankfurt, o asemenea văduvă, fiindcă patronul, cum am spus, nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin pe-alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
camera mea, nu puteam să plec, o iubeam pe Mașa, am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît de frumoasă, Îl blestemam pentru cămășile care se desfăceau la cusături, pentru sticla de Cico În loc de Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne asfixiau cu bule galbene acidulate Încetul cu Încetul, pentru bomba cu hidrogen, marș de protest, pentru toate marșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
roage să mă ajuți, mărturisi Maitreyi. Se temea să nu-ți pierzi prea mult timp. Eu sunt mică, n-am ce face toată ziua și-mi place să copiez titlurile cărților... Îmi amintesc că în seara aceea, rămas singur, mă blestemam că primisem prea repede o propunere care mă va face să-mi pierd aproape tot timpul liber. (După câte înțelesesem eu, trebuiau copiate titlurile pe mici bucățele de hârtie, apoi clasate alfabetic, cu numărul lor respectiv de raft, și transcrise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de atâta vreme? mă mirai eu. Nu mi-ai dat ghirlanda și nu te-am strâns în brațe? ― Acum ne-a văzut Khokha, îmi explică Maitreyi, uitîndu-se în toate părțile cu teamă. Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemați, să nu supărăm ritmul. Încercai aceeași deziluzie și desfătare pe care o aveam de câte ori descifram în dragostea și sufletul Maitreyiei jungla superstițiilor. Ritmul, karma, strămoșii... Câte puteri trebuiau întrebate și invitate pentru asigurarea fericirii noastre?... ― Ți-am ales piatra pentru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
satul vostru și v-am pus să săpați din nou. Alte șanțuri. Șanțuri adânci, în care să se înglodească tancurile. Au să-și amintească de mine și de tot răul pe care vi l-am făcut și au să mă blesteme. Numai voi mai știți să blestemați. Și n-am să mă pot odihni. Are să treacă o mie de ani, și n-am să mă pot odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să săpați din nou. Alte șanțuri. Șanțuri adânci, în care să se înglodească tancurile. Au să-și amintească de mine și de tot răul pe care vi l-am făcut și au să mă blesteme. Numai voi mai știți să blestemați. Și n-am să mă pot odihni. Are să treacă o mie de ani, și n-am să mă pot odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet spre biserică. Între lumânări, Moșul părea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi spre fotoliu și, înainte ca Antim să prindă de veste, îngenunche, apucă mâna și i-o sărută. - Iertare, moș Manolache! exclamă emoționat. Dar ce să fac dacă m-au blestemat și pe mine ursitoarele să văd, să-mi imaginez, să creez?... Recunosc, nu era nimeni. În podul casei noastre nu mai e nimeni. Nu se aude decât vântul prin lucarnă. Dar spune, Maestro, n-ar fi fost frumos să fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chip să găsesc alta, Rariță. Toate spun că nu se duc după Jănel, că are sufletul vândut rusoaicei și n-or putea duce casă bună cu el. Degeaba le-am spus eu că rusoaica îi moartă.” „Apoi nu știu cine l-o blestemat pe băiatul ista al meu de nu mai are liniște în suflet. Mereu îi cu gândurile aiurea...Doamne, iartă-mă!” Si uite așa: Baba Zoița că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu, privind spre cer. ― Deloc! Putem fi descoperiți de vreun avion de recunoaștere, fiindcă, după o asemenea trebușoară, nu lasă ei lucrurile la voia Întâmplării. Vor porni să ne dibuiască - i-am confirmat eu bănuiala... ― Bătu-i-ar Sfântul! - a blestemat, cu glas scăzut, mama Maranda. ― Nici n-am terminat de vorbit, că uruitul Îndepărtat al unui avion ne-a pus În alertă. Eram noi echipați În costume de camuflaj, dar umbrele noastre și urmele pe zăpadă puteau să ne dea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și găsească slujbă, locuință, rost. Ce rost? Îmi pot imagina și ce simte pentru providențialul ei Rusalin. Dar Rusalin o fi avînd vreo inimă pentru Șichy? I-ar trebui "două inimi, două inimi, două inimi". Ca lui Nichita Stănescu. Poetul blestemat de Fatum să le poarte sub coastă pe amîndouă. Un ochi, Ochiul, e pentru mine. Știe și ea, m-a văzut în atîtea tablouri. Pînă să mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o satisface suma, cînd nu-i pare prea puțin ce-i ofer, îmi mulțumește în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă. 43. Filisteanul a zis lui David: "Ce! sunt cîine, de vii la mine cu toiege?" Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44. a adăugat: "Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor cîmpului." 45. David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
închine la mormântul domnului lor, în timp ce foștii comuniști, bine păziți de polițiști și de jandarmi, „au intrat să spurce sfântul locaș, asemenea unor nemernici”. Perfect justificată indignarea autorului și a noastră, a tuturor românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte.” Deși eram gata să închei recenzia, nu m-am putut abține să nu comentez poezia închis. Aleg doar 5 din cele 15 versuri pentru frumusețea imaginilor realiste, caracteristice totalității societății noastre din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să mai atenteze la bunurile noastre. Și mă gândesc eu după atâția ani de la eveniment - pentru cine strângea? Pentru un copil puțin viabil care a lăsat un urmaș și mai puțin viabil și după dispariția lui, tot ceea ce a strâns, blestemat de cei păgubiți - a trecut la alții - cărora le-a venit totul de-a gata. Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Fu cuprinsă de un fior. Nu înțelegea nimic. Bărbatul privea către ea, dar era evident că nu ei i se adresa. Se trase doi pași înapoi și blestemă în gând absența unui taxi și acea inițiativă pe care o avusese atunci când ieșise din magazin. Bărbatul țipă din nou, și se apropie de bordură. - Te iubesc, Lucia! Nu am iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine! O mașină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea care fusese cândva marea ei prietenă și plecă! Eliberată, se gândi îndelung: Am iubit, am blestemat, am plâns, am fost îngenuncheată. Acum mi a rămas o singură soluție: să mă ridic de jos, să plec, să caut un drum care să fie numai al meu! După un timp, scrise o vedere unei asistente de la contagioase prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]