2,446 matches
-
alte continente. Care ar fi, atunci, momentul astral al secolului? De avut în vedere, nu? partea bună a lucrurilor. Paradoxal, decurgînd, aceasta, din înseși cele două conflagrații: prăbușirea comunismului, cu vitalul ei corolar: redobîndirea libertății individului. Mai întîi în zona blestemată în care ne-am aflat și noi, dar și în chiar bîrlogul comunismului, apoi în variantele "coloniale" ale marxismului comunist de pe glob (acolo unde înapoierea le-a ușurat penetrația). Deși comunismul rezidual continuă să marcheze dramatic statele cărora li s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre matca acestor ultime zile, să observăm că dramele periodice, consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă prin adeziunea ignară a populației urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin două motive: 1. interlocutorul (plastic) ținîndu-se, din instinct, departe de capcana literară; 2. același interlocutor avînd, nativ, precaute rețineri culturale. Dacă în ce mă privește situației îi mai atașez și cealaltă componentă... narativă, cea contaminată oarecum politic, de care, blestemat, nu mă pot desprinde (narațiile politicale ale momentului zgîndărindu-mă continuu), atunci statutul meu de pictor nu are decît de pierdut. Asta, evident, într-o paradigmă autohtonă acceptată încă din vremea lui Grigorescu, geniu suficient și taciturn și perpetuată, în mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea. E parcă în firea (blestemată) a lucrurilor ca această țară, atît de brutal scoasă din legitimul ei context european, să nu-și poată decide tranșant firescu-i statut. Să nu poată ieși de sub dubioasele servituți ale unei istorii impuse prin invazie. Să nu-și poată recupera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe la șase fix. Îngăduiți-i consecventului dumneavoastră servitor din acest colț de pagină (Ziarul de Iași) pe care-l slujește de paisprezece ani să-și încalce, o secundă, statutul de gazetar și să se refere la pictorul din gazetar. Cel blestemat a-și împărți ca un condamnat Ianus Bifrons inima (fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul Tăriceanu a fost nevoit, pînă la urmă, să-și modifice tonul maximal al reformei și să-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare apă în retragere. Pare. Eșaloanele pesedismului se văd lăsate fortuit să puiască în continuare în băncile parlamentului, dar și în năclăitele conflicte de interese ale justiției, scoaterea panicată de la naftalina mineriadelor a înrăitului Iliescu nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nu de rol sau de funcție, care se mențin. Aparent, Voievodul dincolo de sala tronului (2003) nu spune altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea mai importantă, autocratul o părăsește acum și se preumblă firesc prin toate spațiile lumii sale. Autorul îl urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literară, în locul căreia rămâne o întrebare retorică: avea să ajungă vreodată autorul de studii culturale "să vadă" fața actorului său? Scriam acum un an [în 2008, n.n.] despre faptul că, în sistemul de lectură al profesorului Dan-Horia Mazilu, Voievodul însuși, "blestemat", părăsește sala tronului și astfel lumea lui se descentrează. Era o primă înțelegere a intruziunii istoriei în hermeneutica istoriei literare. Ce nu am înțeles atunci și-mi pare că văd acum este metoda de istorie literară − de ce nu?, interesantă și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Vinea) și contemporană (Mircea Ciobanu, Marin Preda). Cu acesta din urmă P. a avut o relație particulară: de editor preferat și de comentator exigent al cărților sale, de consilier al editorului și, nu în ultimul rând, al prozatorului, torturat de „blestematele chestiuni insolubile” ale creației. În ultima parte a vieții Marin Preda a făcut publice colocviile sale cu P. pe marginea șantierului trilogiei finale, Cel mai iubit dintre pământeni. În volum debutează cu Slavici (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), studiu critic care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Scarlat Callimachi un protest contra rășluirii Moldovei, aflată într-o situație extrem de grea, sărăcită, după atâția ani de război. Dar - notează în continuare Ion Nistor -, ceea ce s-a legat la București nu se mai putea desface și Prutul rămase râu blestemat și despărțitor de neam ! «Cu toate acestea - și istoricul bucovinean face trimitere la Istoria Moldovei a postelnicului Manolachi Drăghici - locuitorii moldoveni multă vreme au ținut pacea încheiată la București ca nestatornică, așteptând dintr-o zi în alta înapoierea pământului luat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
vol. 41, p. 780) „Ce spune deci cuvântul: Ca bucuria Mea să fie în voi decât că Unul-Născut S-a făcut ca noi, adică om, lipsit doar de păcat, voind să rabde și să pătimească toate câte I-a dat blestemata nebunie a iudeilor să încerce. Căci îl vom afla batjocorit și prigonit și supus la osânde grele, scuipat, bătut și biciuit, și, la urma tuturor, pironit din cauza noastră și pentru noi pe cruce. Dar toate aceste grele încercări nu L-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin moartea Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de El a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sa a omorât moartea ..”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXV, p. 465) „... moartea suferită de El a fost cea mai necinstită, cea mai plină de batjocură, cea mai blestemată. Căci Blestemat este cel spânzurat pe lemn (Gal. 3, 13). De aceea s-au hotărât iudeii să-L răstignească pe lemn, pentru ca astfel să-L facă de batjocură. De aceea au fost răstignit cu El și doi tâlhari, pentru ca astfel să se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier 17,5-8). Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea o înmormântare demnă la sfârșitul vieții, abandonarea prietenilor, sărăcia etc. (Iob 27
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o necesitate”, zice Mimi. „Știu că e fără rost tot ce scriu. Nimeni nu va citi ce am scris, iar eu, dacă voi scăpa cu viață de aici, voi arunca În foc tot ce Îmi va aduce aminte de timpul blestemat petrecut În Djurin.” „Toate sînt zilnic la fel, pe care nici nu e nevoie să le scriu deoarece le voi ține minte, cu siguranță, toată viața.” Scrierea alungă timpul, timp care curge foarte greu și foarte dureros; scriind, Mimi se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă este vorba de mormântul familiei, este permis să fie dus chiar dintr-un loc de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum cea a atitudinii animalului față de om (menește a bine - cobește), a statutului ontic (curat - spurcat) sau a atitudinii divinității (binecuvântat - blestemat). În felul acesta, În spațiul românesc, nu pot intra În sisteme sacrificiale animale ce reprezintă răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă din complexul oedipian. Limbajul poetic și factura expresionistă au făcut ca teatrul lui B. să nu prea fie jucat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
satul... Când colo, popa tăia lemne la trunchi afară și, cum a văzut că ne așezăm la fereastră și ne pregătim de urat, a inceput a ne ocărî: - Deabia s-au culcat găinile, și voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma 37 noastră, căci era om ursuz și pâclișit popa Oșlobanu. Și din spaima aceea, am fugit noi cam jumătate de sat înapoi
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
sînt mult mai mult Decît ce par, deschide-mi pungă, ia Cît este. Pe Cordelia de-o vezi, N-ai teamă, -o vezi i-arată-acest inel, Si ea-ți va spune cine e acel Pe care nu-l știi încă. Vifor blestemat! Merg să-l găsesc pe rege. CURTEANUL: Dă-mi mîna. Nu ai mai mult să spui? KENT: Few words, but, to effect, more than all yet: That when we have found the King în which your pain That way, I
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
The let-alone lies not în your good will. EDMUND: Nor în thine, lord. Mîine sau mai tîrziu timp, să apară Unde veți ține curtea. -N ast timp, plini de Sînge,-asudam; prieten prieten pierde; Și drepte lupte,-n focul clipei, blestemate-s De cei ce ascuțișul lor îl simt. Chestiunea cu Cordelia și-al ei tata Cere mai potrivit loc. ALBANY: Șir, cu voia-ți, Te țin că pe-un supus n-acest război, Nu frate. REGAN: I ceea ce voim să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și vă rog iarăși, Ce păcat c-atâția tineri Să rămână ne-ntinată Au dat satul de rușine!... Când al patimilor ropot Ah!... părinții poartă vina Și când lumea păcătoasă Și de-o parte și de alta!... Vă îndeamnă la urgie, Blestemați vor fi pe lume... Fiți cu mintea sănătoasă!... Și-n aceasta... și-n cealaltă Fericiți veți fi în ziua, Sunt scârbit... și-l rog pe Domnul Când, venind la cununie, Să ne apere... să facă Veți da mâna cu iubire
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]