4,944 matches
-
Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toată viața noastră La oricare sărbătoare , Tu vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe pământ și‐ acolo‐n cer; Căci în cer te‐avem pe tine, Pe pământ
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
măsliniul natural cu care m-a înzestrat Dumnezeu.Gândeam: „Doamne, de nu m-ar crede cineva țigancă!” Și parcă-mi aude gândul o fetiță frumoasă ca o zână din povești, cu un trup micuț ca și al meu, dar foarte blondă și cu ochii de un albastru marin. Se apropie și mă întreabă senin: -Știi țigănește? Eu mă desfac în mii de bucăți, mă înalț la ceruri și cad de acolo de multe ori. Sunt amețită și parcă nici nu mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-o străpunge. ― Cum a fost? ― Bine, i-am răspuns repede. Mereu spuneam asta. Bine. Niciodată detalii. Începeam să nu mă pot suferi pentru asta. ― Mergem la o cafea? Întrebă fixându-mă cu ochii săi Întunecați. Contrastul lor cu părul lui blond, cârlionțat, Îmi dădea adesea un mic frison. ― Sigur, am răspuns aproape zâmbind În timp ce mă lua de mână. 2 Am ajuns acasă abia pe la trei. Victor Îmi făcuse o declarație de dragoste iar eu mă simțisem mizerabil pentru că nu putusem săi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
viața mea internată Într-un spital, nu avusesem probleme medicale, nu Îmi rupsesem niciodată nimic. Dacă nu m-ar fi durut toate atât de tare, probabil aș fi bănuit că visam. O ușă s-a deschis brusc și o femeie blondă, cu o siluetă scheletică și antipatică, a plutit până la mine. ― Te-ai trezit? Întrebă ea cu un zâmbet pe care l am catalogat imediat ca fiind idiot. ― Așa se pare, am răspuns ofuscată continuând să muncesc la distrugerea blancului imens
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-mi păsa că era târziu sau că ar fi trebuit să sun Înainte. Trebuia să vorbesc cu el. Am sunat la ușă de trei ori Înainte ca În prag să apară o fată slabă, cu figură anemică și părul lung, blond și buclat. ― Alisia? se miră ea fixându-mă cu ochii ei Întunecați. Deși purta o cămașă lungă de noapte, numai vederea mâinilor ei osoase mă Îngrozi. ― Bună Larisa, am spus recunoscând-o pe sora lui Victor. Probabil nu e momentul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
acum câteva săptămâni abia dacă comunicasem vreun pic. ― Bună, Bianca. Și mie mi-a fost dor. Bianca zâmbi larg la afirmația mea. Arăta ciudat În ziua aceea. Își pusese o rochie largă, hippy și o pereche de blugi evazați. Părul blond și lung Îi era dat pe spate și prins cu o bentiță, iar ochii căprui, de obicei nefardați, Îi străluceau de sub un strat gros de mascara. ― Cine ești și ce-ai făcut cu Bianca cea normală? am râs eu. Bianca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
oară. Nu m-am mai deranjat să-mi ridic, din nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din lume! se plânse ea. Profa de desen nu ne dădea niciodată de lucru. Prefera să stea la catedră și să vorbească cu punkerițele din clasă despre vestimentație și piercinguri
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau prea mari. Probabil toate numerele din lume Îi erau prea mari. Iar ea chiar părea să se laude cu asta, de parcă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă claxonă și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bat? Întrebă Bianca. ― Apreciez oferta, dar mă descurc, i-am zis eu. Bianca mă bătu ușor pe umăr. ― Ne vedem mai târziu atunci. Victor ajunsese În fața mea. Avea aceeași ochi mari și Întunecați, același zâmbet care Înnebunea fetele, aceeași cârlionți blonzi. Îmi zâmbi timid. ― Ce faci? ― Bine mersi! am răspuns Înțepată. Nu aveam niciun chef să continui conversația, așa că m-am uitat În altă parte, sperând să Înțeleagă aluzia. ― Am...am auzit că te vezi cu cineva, Începu el. Un anume
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din minți. Am Încetat să mai bat cu unghiile mele lungi În măsuța minusculă de machiaj din culise și m-am uitat la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
competiție cu femeile alea? în mod normal, eram total disperate din cauza felului în care arătam. Mai ales pentru că amândouă eram înalte și ciolănoase. Singurul nostru atu era părul. Al meu era lung și negru, iar al ei era lung și blond. O parte din al ei era chiar natural. Ceea ce era în favoarea noastră era faptul că majoritatea tipelor din New York erau complet nevrotice. Noi nu eram. Noi nu eram decât ușor nevrotice. îFrica patologică de capre și fobia față de cartofi, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar e un avantaj!“. Deși poate că partea asta n-am făcut decât să mi-o imaginez. —Bună dimineața, a ciripit o tânără foarte senină. Genul de fată care răspunde la anunțurile prin care se caută persoane „efervescente“. Avea părul blond și buclat, un zâmbet larg, dar nici foarte larg, astfel încât să pară insensibilă. în fond, nu ne găseam acolo cu un prilej fericit. Sunt Jack Walsh, a spus tata. Iar aceasta e fiica mea, Rachel. Suntem așteptați. Ea e Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împletit coșuri de nuiele. —E foarte distractiv, mi-a zis cineva cu ochii sclipind, în timp ce ne îndreptam spre bucătărie, unde ni s-a dat fiecăruia câte un șorț. —O să-ți placă Betty, m-a asigurat altcineva. Betty era profesoara. Era blondă, parfumată și foarte populară. Stalin a luat-o în brațe și a început să valseze cu ea prin cameră. Ah, drăguța mea, a oftat el. Clarence mi-a dat un cot. Nu-i așa că-i minunată? mi-a șoptit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Michelle!“ M-am simțit mai bine văzând că soțul lui Chaquie era așa de oribil. Asta până când am privit în jur și am observat-o pe Misty O’Malley rezemată de calorifer, discutând cu voce scăzută cu un bărbat înalt, blond și al naibii de arătos. Eram geloasă și mă simțeam părăsită. Uram faptul că lumea era așa de nedreaptă. Milioane de bărbați erau înnebuniți după Misty, iar ea era o târfă grosolană și dezgustătoare și, dacă te gândeai mai bine, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să spui așa ceva unui bărbat aflat în starea mea, a râs Chris. Eu am încercat să zâmbesc, dar n-am reușit. Chris și-a pus palmele pe mașina de spălat care vibra, după care le-a trecut prin părul lui blond. —Offf, a spus el. Acum înțelegi de ce i se spune saună. — Asta e sauna? am întrebat eu cu vocea tremurândă. — Da. M-am uitat de jur împrejur. Unde erau pereții de pin suedez, băncile de pin suedez, prosoapele mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prima mea întâlnire, eram curioasă. Aproape nerăbdătoare. Dar nu era decât o nebunie. Ceea ce s-a întâmplat a fost că eu, Vincent, Chris, Fergus, Nancy-gospodina, Neil și încă vreo două-trei persoane am tropăit către Bibliotecă. Unde ne aștepta o femeie blondă, frumoasă și cu accent din zona Cork, care a stat cu noi și a încercat să ne vândă gogoși, cum că până în urmă cu șapte ani fusese dependentă de heroină. O chema Nola. Sau cel puțin ăsta ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare îmi detestam părul și cât de mult îmi doream să am niște bucle lungi și blonde ca ale Angelei Kilfeather. Sau cum alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă dulapul maro, masiv îdulapurile încastrate, albe, subțiri, care păreau făcute din plastic se aflau încă într-un viitor îndepărtat. Astfel de dulapuri erau considerate niște obiecte care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faptul că nu-mi spusese „păpușo“ mi-au dat de înțeles că Luke nu venise cu intenții pacifiste. M-am făcut mică sub impactul respingerii. Am întors încet - clipa aia părea să dureze ore întregi - capul către femeia înaltă și blondă de lângă el. O cunoșteam și pe ea. O mai văzusem cu siguranță. Poate că nu vorbisem cu ea, dar o știam după figură. Sigur că nu putea să fie... Nu, era imposibil să fie... Ce făcusem ca să merit asta...? — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi, care, ca de obicei, au stârnit mare agitație. Era vorba de o tânără rotofeie pe care o chema Francie și care vorbea mult și extrem de tare, lipind cuvintele unele de altele. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Părul blond, revărsat pe umeri, era negru la rădăcină pe o bucată de vreo cinci centimetri. între dinții din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gata. De cum am văzut-o pe Jasmine/ Maura, am recunoscut-o. Și asta nu numai fiindcă-mi tunsese vârfurile când fusesem acasă de Crăciun. își dăduse cu atât de mult fond de ten maro-închis încât, prin comparație cu părul ei blond, aproape alb, Jasmine/ Maura arăta ca un negativ. Era greu s-o uiți. Când a trecut pe lângă Gráinne, Jasmine/ Maura s-a oprit pentru un schimb furios de cuvinte. Probabil că i-a spus să n-o mai strige Maura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărut niciodată franțuzește o femeie în văzul vecinilor. Măcar atât puteam să fac și eu pentru mama. 67tc "67" Cum am ieșit din spital, tata m-a anunțat că o tipă pe nume Nola mă căutase la telefon. Nola cea blondă, spectaculoasă și frumoasă care venise la Cloisters pentru întâlnirile DA. Mulțumesc, Doamne, m-am gândit simțind o ușurare care parcă îmi făcea inima să tresalte. Trebuia să încep să particip la întâlnirile de sprijin, dar nu voiam să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Harry era câinele ei, pentru că nici o persoană de naționalitate irlandeză nu poartă un astfel de nume. Dar când am văzut că nici un câine nu-și face apariția cu pași grăbiți, am realizat că Harry era tipul de doi metri optzeci, blond și bronzat care se ivise în hol la chemarea Nolei. —El e Harry, mi-a spus ea. Soțul meu. L-am întâlnit la trei ani după ce m-am lăsat de droguri, deci când aveam cu opt ani mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]