2,421 matches
-
timpul într-o bătaie aspră cu bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai 1919 a adus și primele confruntări dintre români și bolșevici. Prima expediție - condusă chiar de colonelul Kadlec, a avut loc în cadrul unei largi operațiuni contra partizanilor coordonată de către Armata Albă. Românii au fost printre primii care au început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov au fost cele care a cauzat cele mai mari dureroase legiunii, materializate atât prin ocuparea garnizoanei din nord cât și prin dezertarea unor voluntari la inamicii bolșevici. Ca urmare, un detașament specializat a primit misiunea de a controla toate trenurile ce treceau prin sectorul românesc și de a face percheziții în garnizoanele unde au fost semnalate intenții de dezertare. Datorită durității lor în luptă, românii au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă cât și a imposibilității soldaților Armatei Roșii de a obține un avantaj decisiv, s-a încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7 februarie 1920 de către bolșevici și cehoslovaci cu includerea în acesta a trupelor române. Ca urmare a acestuia, trupele bolșevice s-au angajat să rămână 50 de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dintre Harbin și Vladivostok), manevre fiind făcute de aceștia cu scopul de a ocupa ei locurile destinate evacuărilor din lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lui , având același nume, a fost un politician liberal, șeful administrației locale din orașul Pskov (aproape de granița cu Estonia), înainte de Revoluția Rusă din 1917. În 1919 bunicii lui Van der Bellen, împreună tatăl său și unchii săi, au fugit de bolșevici și s-au refugiat în Estonia, care își declarase recent independența. Când Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
de către muncitorii înșiși, organizați în mod democratic în consilii muncitorești. El a fost un critic ascuțit al anarhismului, al social-democrației, și al lui Vladimir Lenin și al Leninismului. În primii ani ai Revoluției ruse, Pannekoek a dat un sprijin critic Bolșevicilor, poziție împărtășită de colegii comuniști consiliali Herman Gorter și Rosa Luxemburg. El a exprimat îndoieli privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
privind tendințele autoritare ale Leninismului, temându-se pentru caracterul socialist al Revoluției ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară în Vest. Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere, ei au schilodit sovietele. În loc de consilii muncitorești, bolșevicii instituiseră conducerea partidului lor, care, în vederea lui Pannekoek este ceea ce a condus la instituirea bolșevicilor ca o nouă clasă conducătoare. El a propus vederile sale în cartea sa
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
ruse dacă nu va fi găsit un sprijin rectificator într-o revoluție proletară în Vest. Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere, ei au schilodit sovietele. În loc de consilii muncitorești, bolșevicii instituiseră conducerea partidului lor, care, în vederea lui Pannekoek este ceea ce a condus la instituirea bolșevicilor ca o nouă clasă conducătoare. El a propus vederile sale în cartea sa din 1938, "Lenin als filosoof : een kritische beschouwing de filosofische grondslagen van
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
Analiza sa ulterioară privind eșecul Revoluției ruse a fost că, după ce Lenin și Bolșevicii au venit la putere, ei au schilodit sovietele. În loc de consilii muncitorești, bolșevicii instituiseră conducerea partidului lor, care, în vederea lui Pannekoek este ceea ce a condus la instituirea bolșevicilor ca o nouă clasă conducătoare. El a propus vederile sale în cartea sa din 1938, "Lenin als filosoof : een kritische beschouwing de filosofische grondslagen van het Leninisme", publicată inițial sub pseudonimul J. Harper, și tradusă în limba engleză ca "Lenin
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici în Rusia, în octombrie 1917, unii politicieni polonezi s-au aliat cu Germania ca „ultimul bastion al ordinii” împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și aceasta, ei nerecunoscând nicio legitimitate a guvernului polonez. Reprezentantul german și-a exprimat convingerea că „Polonia independentă va fi mereu considerat de mine o utopie, și voi sprijini fără nicio îndoială revendicările ucrainene.” Prin semnarea tratatulului de la
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
a reprezentat un incident cu caracter de element central al tentativei autorităților Regatului României de a susține militar Sfatul Țării de la Chișinău - amenințat de o lovitură de forță a bolșevicilor, înainte de dislocarea trupelor române de campanie dincolo de Prut. Incidentul a avut caracter militar și a implicat în calitate de protagoniști un eșalon de voluntari ardeleni sosiți de la Kiev - pregătiți de luptă și forțe militare bolșevice din capitala Basarabiei ale „Front-Otdel” - filială a
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
și material de poștă și telegraf. După concentrarea diviziei în zona dedicată, batalionul de grăniceri ar fi urmat să fie retras din Chișinău. Pe data de 26 decembrie trimiterea de mărfuri pe căile ferate către România a fost blocată de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov - la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie. Sub
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Țării Ion Codreanu, N. Codreanu și I. Pelivan, precum și sublocotenentul Secară - care semnase o telegramă prin care a cerut urgentarea operațiunii. Pe 30 decembrie guvernul român a decis cu asentimentul Aliaților trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
a le convinge să se întoarcă în cazărmi, încercarea acestora a eșuat. Voluntarii ardeleni au avut asupra lor numai câte 5 gloanțe de fiecare, rezervele de muniție fiind depozitate într-un vagon. Având ordinul de a evita o înfruntare cu bolșevicii, comandantul eșalonului - colonelul Popescu, a decis să debarce trupa pe peron cu arma la picior pentru a demonstra intențiile pașnice ale detașamentului și în același timp a hotărât trimiterea unei delegații, care să negocieze libera trecere. Strecurat până la detașamentul ardelenesc
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
de voluntari ardeleni din Regimentul 19 infanterie în aripa stângă având cu obiectiv partea de nord-vest a capitalei. La 6 seara trupele s-au pus în mișcare spre Chișinău, dar s-au angajat în luptă cu trupe rusești concentrate de bolșevici - care aflaseră de sosirea trupelor române. Două divizii de cavalerie, multă infanterie și artilerie au angajat în luptă eșaloanele debarcate - lipsite de munițiile și hrana aflate în cel de-al treilea eșalon lăsat în urmă, oprit și el la Ungheni
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
intrării Armatei Române în Basarabia. Aceștia au solicitat numai trimiterea de trupe ruse. La nivelul Telegrafului Poștal Militar din Chișinău, s-a încercat în secret stoparea expedierii acestor telegrame. Este posibil ca Erhan și Inculeț să fi fost forțați de către bolșevici să protesteze pentru a opri intervenția militară română, dar pe de altă parte este la fel de posibil ca ei să fi fost împotriva acesteia. Argumente pentru ultima variantă sunt situarea acestora la stânga spectrului politic, dorința lor de a vedea republica fie
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
alte capital est europene. Adrian Păunescu l-a admirat pe Ceaușescu ca persoană pentru că era naționalist în primul rând, nu pentru că era comunist. Tatăl meu nu putea fi un susținător al comunismului, câtă vreme tatăl lui fusese deținut politic de către bolșevici și bunicul lui de către legionari. Adrian Păunescu nu avea nimic în comun cu ideologia comunistă. Partidul nu era implicat în Cenaclul Flacăra. Partidul tocmai când s-a implicat, l-a interzis. La sfârșitul anilor ‘60 și începutul anilor ‘70, atmosfera
”Nebunii de la Cenaclul lui Păunescu” în rapoartele Securității. Interviu Andrei Păunescu by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/104591_a_105883]