KorAP: Find »[drukola/base=bot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...131 >

3,270 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763

visam, i-a pus și poza într-un mobil, în loc de afișajul orei o are pe ea, altele am eu în sufletul meu, unde sapă el, Giurgiulești despărțit de Prut în altă țară, Galațiul pregătit pe liniile distincte, șosea de centură, botul dealului în curba căii ferate 700, implicații feroviare, gara cu expresul Galați Brașov la peron. Galați, maxi-taxi urban pînă la ieșirea spre Tecuci, Am fost și sînt pînă mooor / Tot mereu deasupra looor / Nicăieri și niciodată / Nimeni nu poa' să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
discursului, mai multe maimuțe, în umbra tatălui mama ne trage de coadă, dejecții. Joi, 28 decembrie, ora 10,02, în personalul Războieni Deda Brașov, după gara Tîrgu Mureș, vor fi acum de toate / Cum este orișicînd! în arcul căii ferate botul locomotivei, mișcare din întoarcere în sinea CFR, aderentă la fericirea cîmpi de absență, japonezii ar înțelege trecînd în divinotropismul oriental prin idolatria natură, șosete plușate în Dumbrăvioara/Sáromberké, clopotnița au terminat-o de dat cu alb, cît de mică biserica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
liniile de marfă din stație izolate de firul principal, la tanti Mariana trei sticle de șampanie, știu faza! Gabriela, Laura, faza a fost urîtă! șoimul lăsat la bolovan de piatră cu strînsul aripilor siluetă, lăcașul ortodox scos în afara satului pe botul de deal, ăsta ce e mă, Mădărașu? Cîrțani, Tomești, dacă n-am făcut drumul ăsta! Brașov, clasa I mă duceam, după aia zîce sora mea no! pa, pa, drum bun! sensul empiric al limbajului șocul din consemnare, ceaiul în timpul zilei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
urătorilor pe hol, din coastă albul bisericii, crucile, case treptele în adîncitură, biserica de ceață și fețele de brad brumate din hău întorc verde la trecere, Livezi-Ciuc fir de mesteacăn între brazi și pinul plantat podoabe de chiciură, terasament în botul locomotivei, capete presimțindu-le din priviri, bătălia pe amănunte, la goblen îți coși ochii, brazii luați la grămadă cu ieșirea din tunel, maghiara fond sonor din vecini, holul sare de bătuta la tobă, ce mi-i drag mia! soarele ultimul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
primul venit la barieră autobuzul, roșeață din zarea contra soarelui, fenomene de senin, ce putem noi? învățăturile peisaj vin în cute de brad, încremenită marea cădere, cît sare de pe vulpe în sus, m-am repezit la jumătate cărarea, întorc din bot cu trenul dedesubt, sticloși sînt pașii mei în ochi, explicație pe sucirea cozii, în Ghimeș resemnată priveliștea, cu neputință să iei psihologia linear, vezi ce panaramă îi fac babii! ți-am zis că am o mînă subțire! hai afară! vezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
de veghe deformată materie-de-stare-de-veghe, Buzău ora 4,30, "Morile Boromir", "Brutăriile Boromir", mai degrabă capeți viață decît materializare, conceptele populează laolaltă cu virușii și celelalte, paralelă unitatea de tancuri pe garnitura mai lentă, TAB-uri, mașinile de teren "Aro", toate boturile în sensul de mers, culori de camuflaj, ambulanța, vagoanele-platformă, locomotiva faruri scurse în depășire, Bărăgan dîrele electrice, cerul spart în stele pînă l-a crăpat răsăritul, holocaustul făcut istorie cu entitățile naturale popor. Ora 5,46, în personalul Buzău București

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

cu urechi, și unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce frumos vorbea fata asta! Femeia va fi egală cu bărbatul în comunism... Doar un pic cu botul umflat, rîde tîmp un băietan care o admira cum mînuiește tractorul. Dar pe copii cine îi va crește? întreabă altul. Femeile vor face copii și unele se vor ocupa doar cu creșterea lor... Cum adică? Fiecare va avea o muncă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
cu aerul? Este mică și apoi ieși în stratosferă... Da, asta așa este. Adorm și visez călătorii printre aștri. Onofrei la volan și damigeana de vin colea, la dreapta mea. A doua zi văd farfuria. Două funduri de cazan puse bot în bot. Înăuntru fire, un motor de la o motoretă. Nici urmă de magnetoni. Merge, nea Onofrei? Merge, dar trebuie să-i schimb admisia. A, înțeleg. Încerc mașina cu cheia, fără speranță. Surpriză! Motorul pornește imediat și toarce. Al dracului de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Este mică și apoi ieși în stratosferă... Da, asta așa este. Adorm și visez călătorii printre aștri. Onofrei la volan și damigeana de vin colea, la dreapta mea. A doua zi văd farfuria. Două funduri de cazan puse bot în bot. Înăuntru fire, un motor de la o motoretă. Nici urmă de magnetoni. Merge, nea Onofrei? Merge, dar trebuie să-i schimb admisia. A, înțeleg. Încerc mașina cu cheia, fără speranță. Surpriză! Motorul pornește imediat și toarce. Al dracului de rotund mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
că vom ataca dinspre mare. M-a lovit și avionul a luat foc. I-am spus lui Nicușor că încerc să-l pun ușor pe mare. Dar n-a fost să fie. A făcut un salt și a venit cu botul înfipt în apă. Se deformase la impact și, încet-încet, se scufunda. M-am zbătut, am tras cu picioarele și s-a deschis carlinga. Am ieșit. Nicușor, mitraliorul, avea compartiment separat. A lui nu se deschidea. Eram în apă, încercam să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
învețe figuri noi. N-o mai lungim degeaba! După un an de zile, rezultatul a fost zero barat. Soacra băiatului, ca orice soacră, rîdea și glumea adică: Ei, Natașa, poate trebuie să schimbi cocoșul... Dorel ar fi pocnit-o peste bot, dar... se gîndea la fata lui. Natașa însă a făcut ochii mari cît cepele. Totuși, se opune încă ideilor năstrușnice ale mamei sale. Mamă, eu am un soț pe care îl iubesc. Nu-l voi înșela niciodată! Ei, dragul mamei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista era curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor? 35 kg? Pe puțin 45 kg. Pariez. Uitați-vă ce bot are! se grozăvește Victor. Ca prin minune apar grănicerii. Ce balaur ați prins! Tov. Colonel nu răspunde. O să răspundă el. Dar noi nu putem... Mergem la pichet și confiscăm peștele. Sîntem uzi, trebuie să fugim acasă la Ghireni. Nu ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și ajung la toloaca pe care s-a jucat copchilăraia satului cu mingea. Un bou enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și aștept să plece de acolo. Animalul, prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara și John se privesc în ochi unul pe altul mai mult de un minut. Deodată John strigă: Tatăăă! Tatăăă! Lupul îl mai privește o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
a fi corect este mai dificilă și niște pile sus-puse te pot spăla de păcate și să ieși corect pe la instanțe (trebuie să eviți musai DNA). Respectul îl obții mai ușor dacă ești mai sus pus și îi plesnești peste bot pe cîrcotași. Să fii rezervat poți să forțezi puțin înțelesul în sensul că "să-ți fie rezervat''. Să fii sobru este aproape obligatoriu, fără această calitate este greu cînd soliciți imunitate, amînări de procese și condiții excelente la "zdup". Mama

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
nu un Sauvignon Blanc. Atunci intră doi urmași ai dăcoaicelor noastre și mă împing mai la o parte, că venea după ei senatorul Nuțu. Mare chestie să fii senator! Ești mare, ești imun și nimeni nu-ți dă una în bot, chiar și cînd cauți scandal cu lumînarea. Un om de la altă masă mă abordează fără reținere. Se crede mare, boul. Dar și este, spun eu țepos. Omul vine la masa mea și se așează în mod firesc. După nasul roș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
clare și mi-au blocat orice posibilitate de scăpare. Ham, ham, dă osul, anafura mă-tii! țipă un dalmațian. Eram disperat că nu pot să-i înfrunt, erau prea mulți și o înfruntare cu ei era inutilă. Osul era în botul meu. Avea așa o catifelare, era atît de alb și mult mai dur decît colții mei. Cum să-l las? Cîinilor, fiți creștini! Parcă vă poate ajunge osul ăsta la toți? Dă osul, buldogule! Dacă nu-l dai, te facem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
iese în față. Vorbește grav, gros. Avem, uită-te aici la aprobare. Mi se face negru înaintea ochilor. Citesc negru pe alb: se dă în primire osul domnului dog german, semnat, ministrul Mihai Răzvan Ungureanu. Nu dau nimic, răcnesc cu botul încleștat pe os, n-are valoare! De ce, stimabile? mă contrează dogul. Trebuie decret, semnat de Băsescu... Domnule ministru, trebuie decret? întreabă dogul. În față iese ministrul. Este cafeniu, cu o piele impecabilă. Era un dog argentinian tînăr: Ar trebui, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
aibă un gust amar, dar eu tot nu-l dau. De ce să-l dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj și privesc de la țărm. Lingeți-vă pe bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am ajuns în scumpa mea patrie, cu osul salvat în botul meu și scăpat de urmăritori. Gîndesc profund și mă sforțez să fiu foarte inteligent, chiar și de acolo, din apă. Îmi pregătesc în gînd un discurs care să scoată lacrimi chiar și de la o statuie din piatră: Domnule președinte Băsescu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
speranță, de o scară lăsată la apă. Stai! tună o voce. Era chiar președintele Băsescu, în carne și oase. Eu sînt român trimis în misiune în afara granițelor, latru jalnic și fără convingere. Președintele nostru era un Saint Bernard, cu un bot mai mare decît capul meu. Țipă: Întîi dă osul, Simirade! Am urcat plouat pe punte și, cu o labă tremurîndă, întind osul. Îndrăznesc totuși să protestez puțin: Traiane... Constituția... fără decret... Decretul îl semnez eu și acum, te rog să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Decretul îl semnez eu și acum, te rog să mă crezi, am mare nevoie de oase. Uite ce am în spatele meu. Înțelege, omule, pardon, cîine! Traian, cu un gest regesc, aruncă osul în spatele său, unde o imensă haită aștepta cu boturile căscate. Ciudat însă. Nici un cîine nu a apucat osul. Am crezut că are mai multă carne pe el, se plîng pretendenții. Visul se termină, redevin om și adorm liniștit, resemnat. Mă trezesc odihnit. Doar dinții și fălcile mă cam dureau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta este împietrit. Toți pleacă în liniște și rămîn singur, frustrat de încremenirea acestui monument viu. Tot mai ești curios? Surprins că puteam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365

și dreptate, se făcea în același timp, elogiul trăsăturilor morale ale omului din popor. Spectacolul are toate caracteristicile unei piese de teatru cu actori și roluri. Capra, acest joc vioi însoțit de vioară, cobză și uneori de fluier, și clămpănitul botului de lemn al « caprei », reflecta satisfacția stăpânului acesteia și dorința de a avea animale sănătoase. O altă sărbătoare, cu adânci rădăcini în obiceiuri strămoșești este sărbătoarea mărțișorului, care la români coincide cu întâi martie, prima zi de primăvară și marchează

Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
chipurile, să mângâie caii. Din depărtare se auzea apropiindu-se automotorul. Bine, copile, mi-a mai spus tata. Ne-am înțeles! Da, tată ! M-a luat în brațe, m-a strâns la piept, m-a sărutat, apoi a sărutat pe bot și caiii și s-a urcat în automotor. De la geam mi-a făcut cu mâna. Avea să fie ultimul gest pe care îl vedeam. M-am urcat în căruță și am dat bici cailor. În timp ce seara se lăsa peste pădurea

Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu (2012) [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]