2,481 matches
-
subtilității, delectației și atenției la detalii care demonstrează stăpânirea materiei și îndemânarea artistului. Conținutul cărții deține locația în clasament, detalii de piese caracteristice, calități și proprietăți precum utilizarea plantelor. Într-adevăr, Bulliard s-a străduit să publice în domeniul operelor botanice, accesibile cititorului educat, o lucrare științifică impecabilă. Mai departe savantul a deschis o practică medicală la Clairvaux. Bulliard nu a efectuat mai mari cunoștințe noi în botanică, cu excepția tratatului său privind micologia, unde a descris numeroase specii noi. Lucrarea cea
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
din familia ciprinide, originar din China, cultivat și în parte introdus în apele naturale din Europa, America de Nord, Australia etc. În România și Republica Moldova este crescut ca pește ornamental de amatori în bazine și acvarii; cultivat în bazine, în parcuri, grădini botanice etc.; se întâlnește ocazional, scăpat din cultură și în ape naturale. În Europa se cultivă o formă de cultură, caracterizată prin culoarea roșie-aurie; există și variante albe-rozacee și brune-închis. Se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebire constând în coloritul
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
palatului universitar, pe 23 mai 1893. Evoluția istorică a instituției este prezentată cu exponate reprezentative (steagurile primelor facultăți, tablouri cu personalități, documente oficiale, medalii, fotografii, publicații). Sunt prezentate, de asemenea, evoluția disciplinelor academice, diversele laboratoare, Muzeul de Istorie Naturală, Grădina Botanică și Biblioteca Centrală Universitară, profesorii și studenții, atât din perspectiva activităților didactice, cât și prin formele de manifestare care au excedat cadrul universitar.
Muzeul Universității „Al. I. Cuza” () [Corola-website/Science/332006_a_333335]
-
964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 265 hectare și include rezervația naturală de tip botanic - Piemontul Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
este un muzeu județean din Giurgiu, amplasat în Str. C. Dobrogeanu Gherea nr. 3. Primele preocupări muzeistice la Giurgiu sunt legate de personalitatea plurivalentă a lui Nicolae Droc-Barcian, directorul Gimnaziului. Acesta înființează în 1876 o grădină botanică, iar în 1883 un muzeu școlar de științele naturii. îmbogățit succesiv cu piese arheologice și documente, patrimoniul acumulat s-a pierdut în urma distrugerii orașului din 1916. Muzeul județean a fost înființat în 1934, printr-o hotărâre a Prefecturii de Vlașca
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
de vindecare la locul de muncă în opera sa „Tentamina physicochymico-medica” (1761), el a devenit un co-fondator al medicinii muncii. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (în principal ciuperci și licheni) și a devenit astfel un pionier al speologiei botanice. El a descris acolo, în detaliu, însușirile macroscopice și caracterizante de 187 specii de ciuperci, împărțindu-le în 11 genuri în conformitate cu taxonomia lui Linné, refuzând însă acestui sistem al sexualității plantelor. Treizeci de specii de bureți poartă numele lui, printre
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
În același timp a fost numit consilier imperial și evaluator la Camera Oficiului Ungariei Regale, iar în 1776, a urmat vocației, devenind profesor de chimie și botanică la Universitatea din Pavia (pe atunci Ducatul Milanului), unde a stabilit o grădină botanică și un laborator chimic. Pentru a îmbunătăți agricultura el a sugerat, printre altele, îngrășămintele chimice, de asemenea, s-a ocupat de creșterea animalelor și de apicultura. Mai departe, savantul a corectat parțial sistemul pasărilor și a reînnoit în special clasificarea
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
lider până la sfârșitul secolului al XX-lea. Apoi s-a ales altă denumire, anume "Inocybe erubescens", creată de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit numele botanic după caracteristicile ei principale, ce se poate recunoaște ușor ținând cont de acestea: Inocybe însemnând pălărie fibroasă, pe când epitetul erubescens vine de la proprietatea sa de a se înroșii sub acțiunea vreunui factor extern (tăiere, apăsare, rupere). În multe descrieri italiene
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
între cei doi. În colaborare cu Saccardo a publicat la Padova lucrarea "Mycromycetes Tridentini", unde sunt tratate mai mult de 300 de specii (1889). Dar Saccardo nu a fost singura persoană de contact. Bresadola a început să colaboreze cu reviste botanice conducătoare din Europa precum numeroși micologi de renume internațional. Printre aceștia sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia Mycologica" care a fost ulterior completată post-mortem prin eforturile societății botanice italiene și ale "Muzeului de Istorie Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
a fi un fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G.
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după el "Comitetul Științific G. Bresadola" precum "Grupului Micologic G. Bresadola". În ambele instituții cunoscutul micolog Bruno Cetto a fost președinte. Pe 13 septembrie 1930, în timpul unei sesiuni a Societății Botanice Italiene care a avut loc în Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de marmură în piața Dante, dedicat marelui savant. Senatorul Marconi și toți reprezentanții autorităților au fost prezenți la această ceremonie, la care politicianul
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
cartografiere a bazinului Mării Egee. Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Mările Sudului care avea ca scop explorări botanice și hidrografice. În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud. Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 - 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelandă, Insula Fiji, Noua Caledonie, Noua Guinee, Tasmania și Insulele Caroline și Insulele Celebes. În această expediție recoltează peste 1600 de probe botanice, peste 900 de eșantioane de minerale ca probe despre obiceiurile și limba băștinașilor. Împărțirea geografică a Microneziei și Melaniziei a fost făcută în anul 1832 la propunerea lui Dumont. La data de 25 martie 1829, Dumont-d'Urville se reîntoarce în
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
este o grădină botanică din Ungaria, susținută de Academia Maghiară de Științe. Este așezată în Vácrátót, la aproximativ 30 de km de la Budapesta. Grădina așezată pe 27 hectare este cea mai mare din Ungaria, și cuprinde aproape 13.000 specii botanice. Deosebit de bogată este
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
este o grădină botanică din Ungaria, susținută de Academia Maghiară de Științe. Este așezată în Vácrátót, la aproximativ 30 de km de la Budapesta. Grădina așezată pe 27 hectare este cea mai mare din Ungaria, și cuprinde aproape 13.000 specii botanice. Deosebit de bogată este colecția de plante lemnoase (3300 de arbori și arbuști). Instituția, împreună cu Wikimedia Ungaria, participă la proiectul QRpedia, legând plantele cu articolul lor din Wikipedia. Grădina botanică a luat ființă în secolul al XIX-lea, având la bază
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
cea mai mare din Ungaria, și cuprinde aproape 13.000 specii botanice. Deosebit de bogată este colecția de plante lemnoase (3300 de arbori și arbuști). Instituția, împreună cu Wikimedia Ungaria, participă la proiectul QRpedia, legând plantele cu articolul lor din Wikipedia. Grădina botanică a luat ființă în secolul al XIX-lea, având la bază parcul castelului. Se presupune că ar fi fost înființată de către István Géczy, proprietarul de atunci al castelului, după modelul parcurilor de stil englez existente în Ungaria la Tata, Kismarton
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
Academia însă, nevrând să se ocupe de întreținerea grădinii, l-a restituit Mariettei Bolza, nepoata lui Sándor Vigyázó, care a apelat împotriva testamentului. În 1936 Marietta Bolza a vândut castelul și parcul unui avocat din capitală. Sub noii proprietari colecțiile botanice s-au pierit, iar castelul a fost demolat. În perioada celui de al doilea război mondial și în perioada imediat următoare grădina a suferit multe avarii. În mai 1946 grădina a fost dată Muzeului Național de Științe Naturale cu scopul
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
a fost demolat. În perioada celui de al doilea război mondial și în perioada imediat următoare grădina a suferit multe avarii. În mai 1946 grădina a fost dată Muzeului Național de Științe Naturale cu scopul de a înființa o grădină botanică și o stațiune de cercetări botanice. În 1952 stațiunea a fost preluată de Academia Maghiară de Științe. Utilizând proiectele grădinii din secolul precedent, a fost refăcută rețeaua originală de alei și a fost începută înlocuirea plantelor distruse. Grădina a fost
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
de al doilea război mondial și în perioada imediat următoare grădina a suferit multe avarii. În mai 1946 grădina a fost dată Muzeului Național de Științe Naturale cu scopul de a înființa o grădină botanică și o stațiune de cercetări botanice. În 1952 stațiunea a fost preluată de Academia Maghiară de Științe. Utilizând proiectele grădinii din secolul precedent, a fost refăcută rețeaua originală de alei și a fost începută înlocuirea plantelor distruse. Grădina a fost deschisă publicului la 1 mai 1961
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
așezată conform sistemului de clasificare elaborat de Rezső Soó. Pe punctul cel mai înalt al dealului au fost plantate speciile cu trăsături arhaice din familiile "Berberidaceae" și "Ranunculaceae", iar depărtându-ne de deal, urmează familiile mai tinere. Ín prezent grădina botanică dispune de 3300 dendrotaxoni, din care 1500 de taxoni fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
fac parte din programul național de conservare genetică. În primul rând sunt colecționate speciile habitatului natural, dar se găsesc și specii cultivate. Un număr mare de arbori și arbuști rari din toate zonele geografice ale climatului temperat îmbogățesc colecția. Grădina botanică dispune de o seră tropicală și o seră de palmieri, respectiv o clădire pentru cactuși și plante suculente.
Grădina Botanică din Vácrátót () [Corola-website/Science/331861_a_333190]
-
din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și farmacia care avea ieșirea spre grădina botanică bine adăpostită, unde creșteau ierburi de leac. Farmacia conținea 107 borcane mai mari sau mai mici și 200 de sticle „unde sunt leacuri pentru uzul casei și pentru ușurarea sărmanilor.” Alături, o distilerie, laborator cu cuptoare, alambicuri, cazane, serpentine și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Critic”, iar în anul 1794 s-a căsătorit, împotriva voinței unchiului său, cu Elizabeth Forfeit (1777-1852). Apoi, de la 1797 până 1800, Gray s-a stabilit ca chimist farmaceutic la Walsall în Staffordshire, completând veniturile prin publicarea de lucrări medicale și botanice. În acest timp s-a născut primul său fiu, renumitul zoolog John Edward Gray. Din anul 1800 a început să sufere de o boală a plămânilor care l-ar însoții până la moarte. La sfârșitul anului 1800, Gray s-a mutat
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Fr.. s-a născut în regiunea Småland din sudul Suediei, o zonă deosebit de bogată de ciuperci. Această ocazie, la care trebuie să fie adăugată și educația botanică care a primit-o de la tatăl său Thore Fries (1762-1839), pastor la biserica din Femsjö, care l-a încurajat mereu în ceea ce avea să devină: un interesat pe tot parcursul vieții în ciuperci și studiul acestora, o materie care astăzi
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]