5,404 matches
-
este? — Se lucrează, toarășu’... Am loat legătura la hotel, la aeroport, aștept... — Ce aștepți, bă, animalule?! răcnește, pe neașteptate, colonelul Ispas. Ce e de așteptat? Nici până acum n-ai Învățat ce Înseamnă plan de măsuri? Plan de măsuri, Înțelegi, boule?! Plan de măsuri! Ăla intră În țară, acu’ intră pe aeroport și tu, animalule, n-ai pregătit nimic! La sapă, acolo e locul tău, nu la noi! Ieși, ’tu-ți curu’ mă-ti! Dosarul rămâne la mine! Și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nouă, În deportare, ca pedeapsă... Basarabenii așteptaseră căldură, frățietate, ajutor - primiseră picioare-n cur de la jandarm, jupuială de la perceptor, suduială de la „intelectualii” regățeni, cei ajunși la sate fiind mai analfabeți decât bieții localnici, dar Îi tratau de „Moldovean cap de bou”...Și se plângeau de glodurile de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina asta În multe case de țărani moldoveni, vorbitori numai de românească, români din moși-strămoși, vedeai, reapărut, Între icoane, portretul țarului... - Îl avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca săracu. Buuun, pământul - dar cu ce să-l lucrezi? Animale de tracțiune nu mai aveau nici țăranii-țărani, din satele așezate, darmite Mănenii... Caii fuseseră rechiziționați, toți, Încă din ’14, de cum s-a declarat războiul - pentru frontul rușilor din Galiția; boii - mâncați și ei de armată... Eu n-am apucat, dar mi-a spus Moș Iacob: Severin se Înhăma, cu nevasta, la plug, Își băgau gâturile În șlih și trăgeau, Pantelimon, băiețelul avea cinci ani, trebuia să stăpânească plugul, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să aibă el și prepeleacul lui de Dănilă acoperiș de ardezie, de „cheatră-neagră”, cum Îi zice pe la noi... - Dar cu ramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
streașină, drumul. Din cele auzite până acum, din ce voi, mâine, poimâine, știu. Nemaifiind copil, cunosc pro-ble-ma - și a domnului și a Măneanului ieșit la pește cu sacul, cu carul: Ai prins un pește; un peștoi; o namilă cât un bou - fie și cât un vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai bine: cred eu că, dacă nu-i aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zori pornesc să-și tot primble vitele, plugul, boroana; și ei pe lângă: tare iubitori de muncă, Mănenii noștri... Alde Morcov s-a fâțâit toată ziua de ieri, pe uliță, cu o secerătoare de cai (În luna lui Mart), trasă de boi. Mă și mir că nu și-au scos În drum, la primblat, teascurile de tescuit poama - că tot suntem În primăvară. Nu mai au ce face la deal. Demult, de la sfârșitul lui februarie. Grâul de toamnă crește singur, cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plecați, Îi siliseră ai noștri să-l desforțeze; așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le pasă de Rușii năvălitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le pasă de Rușii năvălitori, trebuie să chiar plecăm, dacă nu vrem să ne prindă Rușii. De vii. PLECAREA Stau În calidorul casei noastre din Mana. Sunt În calidor. Nu mai sunt În calidorul casei noastre din Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
casei noastre din Mana. Sunt În calidor. Nu mai sunt În calidorul casei noastre din Mana. Am plecat. Nu-mi aduc aminte plecarea, mă văd În calidor, așteptând să plecăm de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de răul tunului de la Nistru și privind balele argintii ale boilor și după aceea (sau Înainte? sau În-timpul) mă văd undeva, pe un drum, pe o șosea largă, mergând pe jos, În urma carului, ca să nu tragă prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
triste, că nu Învățaseră să se smiorcăie În barijuri - au să-nvețe ele, vai de ochișorii lor. De parcă aș fi fost mutat, În somn, din calidor, drept pe drumul În ușoară pantă spre Chișinău - mergând pe jos, În urma carului - bieții boi. A fost, de parcă n-a fost. Ca În poveste: am fost, de parcă n-aș fi fost; nu parcă: si-gur! N-am fost nici după car, pe șoseaua Chișinăului, nici trecând prin sat, printre garduri de oameni, de prieteni, de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de câteva secunde. Apoi femeia a rămas cu ochii larg deschiși, în timp ce băiatul și-a lipit palma de obraz cu o expresie sfidătoare în priviri. —Bou imatur ce ești! a strigat ea. Nu poți, măcar o dată în viață, să conștientizezi enormitatea a ceea ce tocmai s-a întâmplat, în loc să servești o replică facilă și irelevantă? Sunt sigură că până și tu poți să asumi măcar o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la concluzia că el nu mă iubește pe mine. Sau, cel puțin, nu mă iubește destul. Ce vrei să spui? Fiona era îngrijorată. Sigur că te iubește. Numai că e un bou egoist. Asta-i tot. Însă numai Dumnezeu știe că, din când în când, toți sunt în stare să fie așa. Da, ai dreptate. Dar aici e mai mult decât atât. Ochii lui Alison înotau în lacrimi, iar ea se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
faptul de a-și declara prea tare și prea apăsat ideile. Acest cusur Îi adusese lui Jaber mai multe șederi la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din Samarkand, o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndeaproape sfaturile călătorilor din vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răspuns eu. „A, OZN-urile. Oare la ce le-ar trebui OZN-urilor pietrișul?”, a făcut el neîncrezător. „Combustibil.” „Combustibil? Pietriș? Și îl depozitează aici, pe terasa vecinilor noștri? În ce scop?” „Cucerirea lumii.” „Și încep de la noi?” „Nu fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele animale domestice, de preferință cu boii, prin urmare știam că a trece drept bou nu e tocmai un lucru de laudă. Mi-era greu să pricep ce aveau de-a face organele genitale ale femeii cu liftul defect. Și cum de-l deranjau ei tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele animale domestice, de preferință cu boii, prin urmare știam că a trece drept bou nu e tocmai un lucru de laudă. Mi-era greu să pricep ce aveau de-a face organele genitale ale femeii cu liftul defect. Și cum de-l deranjau ei tocmai pe Dumnezeu când ceva funcționa prost, de vreme ce știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
indiferenți... Dar unde rămăsesem? A da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
găseau mulți în sat care să aibă fântâna lor. Eu îmi spălam totdeauna subsuorile și fața, iar în fiecare seară și picioarele. În ziua aceea, mi-am spălat picioarele încă de dimineață. În fața porții, în uliță, căruța stătea pregătită și boul înjugat aștepta. Am îmbrăcat costumul cel nou, am ieșit din ogradă în picioarele goale și așa m-am urcat în căruță. Bunica ta avea părul despletit, cum dormise noaptea, seara și-l pieptăna, trăgând de el fără milă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Știi tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră milă. Însă în dimineața aceea căruța era ușoară. Curând, satul rămăsese în urma noastră. Călătoream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]