KorAP: Find »[drukola/base=bucătărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...674 >

16,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu genunchii la gură, încercînd să doarmă, dar deschide mereu ochii și-și aruncă privirea spre bucătărie, cînd aude pași. Sus, în dormitor, Pavel se plimbă furios pe lîngă patul în care stă întins Ovidiu: Ești nebun, zău! Una ca asta nu merită decît în gîrlă. Taci, măi, din gură. Pentru cinci mii?! Numai dacă s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața, s-o fierb, pentru băieți... Sultana încuviințează și-și continuă drumul pînă lîngă Mircea Emil. Și de unde, mă rog, le-ai... luat? Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi de noapte, atunci ai să mănînci aici, cu mine. Te rog! arată Doina spre bucătărie. Pînă acum ai fost doar invitatul lui tata. Al mamei în nici un caz rîde fata, aruncînd spre el o privire însoțită de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe Mihai. Ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici un caz rîde fata, aruncînd spre el o privire însoțită de o scuturătură a capului -, deși ai fi dorit-o... Răutatea ultimelor cuvinte îl înfioară neplăcut pe Mihai. Ascultă, Doina, zice el grav, autoritar, oprindu-se lîngă colțul mesei de bucătărie, pe care stau două tacîmuri ce-nseamnă asta? Asta surîde fata, arătînd spre masă înseamnă că voi cina cu tine, deși cred că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
castronul. Evident, rîde încet Mihai astea-s amintiri generale, că primele amintiri, ale oricărui om, sînt legate de existența mamei; seara, mai ales vara, pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca un cățel în pragul bucătăriei să-mi dea prima plăcintă caldă, probabil de aici și ciuda surorilor, că aveam întîietate...; băile, vara, în albia de rufe pusă în mijlocul ogrăzii..., fugeam în pielea goală pînă în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip, care nu-i adevărat în cazul meu. Între mine și tata a fost o dragoste mai mare și mai frumoasă decît poate reieși din toată psihanaliza lui Freud. Eu n-am avut pragul bucătăriei de vară, unde, ca o cățelușă, să aștept prima plăcintă. Am avut, în schimb, haina cu guler brumăriu și serile tîrzii, cînd se întorcea tata și mă întreba, cum a făcut-o aseară: "Unde pupă tata fata?". De aici pornește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreun gest din acela... Ba din contră: uneori, cînd eram copil, țin minte că tata, după ce adormeam eu, se ducea în camera mamei; mă trezeam auzind șușoteala ei, o respingere nervoasă, și vocea înfuriată a tatii. Apoi tata mergea în bucătărie. Mă duceam și eu, neliniștită, să aflu ce s-a întîmplat. Îl găseam la masă, cu capul în mîini, ori lîngă fereastră, privind aiurea. Îmi făcea o limonadă, mi-o dădea s-o beau și mă trimitea la culcare, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
visai? Aa... Nu se cade, sîntem... serioși. Dar stau ca prostul de-atîta timp, mă uit în întunericul de dincolo de fereastră și mă întreb: de ce? Cînd am văzut-o ieșindu-mi în față, pe culoar, între un ficus imens și ușa bucătăriei, în capotul ei superb, strîns pe talie, am crezut că picioarele îi pornesc direct din gît, zău! Înaltă cît mine, un zîmbet... Superbă! De ce nu m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul un gest de respingere, fluturîndu-și mîna, dar, înainte de-a termina gestul, ochii lui se încruntă, răsunîndu-i în minte: "între un ficus imens și ușa bucătăriei", ceea ce-l face să-și sfîrșească gestul prin a întinde degetul spre Lazăr: Tu, deci... Eu ce? saltă Lazăr dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l ajunge din urmă pe Andrei, care, înfierbîntat de vin, a venit cu cana de tablă și a scurs canistra. Nina se foiește un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult din privire, mișcîndu-se sub pătură. Ascultă... șoptește Iulian înfuriat de genunchiul chinuit, dar întîlnind ochii femeii, cu o scînteie de plăcere în ei, scutură din cap îndelung, ca o dojană ce se vrea încuviințare și se ridică, arătînd spre bucătărie: Mă duc să beau puțină apă, vrei? Nina se ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
duc să beau puțină apă, vrei? Nina se ridică și ea, pătrund împreună după bar, Iulian se preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la mine, să poți umbla la bani șoptește Pavel lui Ovidiu. După un timp, cînd toți s-au aciuat în camera de alături, Andrei se întoarce cu mîna goală. N-am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
După un timp, cînd toți s-au aciuat în camera de alături, Andrei se întoarce cu mîna goală. N-am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu bei, mă? strigă ea spre soț. Să te duci întoarce capul către Andrei și să aduci carnea... Spune-le ălora că-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul matematicianului și adoarme imediat. Ca să stea treaz, tatăl copiilor începe să se plimbe pe lîngă ferestre, oprindu-se uneori în fața focului, întreținîndu-l cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În bucătărie, profesorul își dezbracă haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste servieta de care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetul mic și, într-o clipă, reface pachetul, cuprinzîndu-l între degetele extreme ale mîinii. Nu pot să joc pe bani precizează el, ridicînd mîna de pe cărți. Ei, asta-i! Mă întăriți și..., parc-ai fi doamna dintre ficus și ușa bucătăriei, că numai ea are asemenea... spune profesorul nervos, apoi o drege printr-un zîmbet: Sînt femei care au o plăcere deosebită, sadică, să-i fiarbă pe cei ce le curtează... O cunoașteți pe femeia de care vorbeam? Mmm... S-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zîmbet: Sînt femei care au o plăcere deosebită, sadică, să-i fiarbă pe cei ce le curtează... O cunoașteți pe femeia de care vorbeam? Mmm... S-ar putea ca-n mai multe case mari să fie cîte un ficus în fața bucătăriei, lîngă fereastra de pe hol; iar casele mari au întotdeauna femei frumoase, senzuale. Hai..., să lăsăm... Ziceai că ai ceva mărunțiș; începem la cinci bani. Nu-i cinstit, v-am zis. Am doar șase lei și cincisprezece bani. Dacă-i pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu cu degetul arătător în piept n-o să lipsească bunul-simț gospodăresc din tot ce se înfăptuiește! Cum crezi că se uită la mine arhitectul-șef, mare intelectual făcut în fugă, căruia i-am rupt niște proiecte: apartamente cu closetul și bucătăria față-n față; mă mir că nu le-au pus împreună, în aceeași cameră!; cel mai pitoresc loc, sub munte, în Cartierul de Nord, plin cu blocuri de confort patru și cinci; spații de joacă pentru copii chiar pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-o ajute să se ridice. Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta. Pînă aici îl oprește Lazăr, cînd îl vede rămas iarăși în chiloții tip sport și-i aruncă o privire scurtă, confirmînd că-i place condiția atletică ce o are profesorul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă spre ovalul porțelanului alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]