3,117 matches
-
pot cumpăra parafină și cilindri de gaz. Am mai cumpărat și lumânări, o nouă lampă de gaz și un rotogol mare de funie. Încărcat cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru eu, cârciuma amuțește, și de îndată ce ies, izbucnește iar o larmă hârâită. Cu toate acestea, îmi propun să-mi fac o deprindere din popasurile pe aici. Blajina ostilitate a sătenilor nu mă supără. Desigur, grație televiziunii, ei știu foarte bine cine sunt. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vin pe care am adus-o cu mine va seca. La „Leul Negru“, firește, nu poți găsi strop de vin; dar patroana cea ageră la minte m-a asigurat că la Hotelul Raven se vinde „vin adevărat“. Numele proprietarului cârciumii „Leul Negru“, Arkwright, mă enervează pentru că-mi aduce aminte de un șofer cu același nume, aflat în slujba mea pe când eram mare ștab, și care mă privea întotdeauna cu o ură ranchiunoasă. Raporturile dintre un șofer și cel „șofat“ pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
capul celor care se amuză să mă pună în încurcătură. De astă dată, îmi analizează întrebarea: „Foci? Mari? Foarte mari? În împrejurimi?“. Vreți să spuneți pe uscat? mă întreabă. S-o fi gândind la viermi, intervine unul din mușterii. Clienții cârciumii sunt întotdeauna aceiași, muncitori agricoli ieșiți la pensie, așa cred. De bună seamă, nici o femeie printre ei. Mă gândesc la foci, în mare. Cu toții scutură din cap, ursuz. — N-ai cum le vedea în mare, că doar stau la fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Avea drept fundal întregul univers. Și între mine și ea s-a nălucit, poate pentru ultima oară, viziunea unei fetișcane zvelte, cu gambe lungi și pulpe scânteietoare. Am început să alerg. Am ajuns-o, fugind din urmă, după ce trecuse de cârciumă, și când m-am găsit alături de ea, i-am atins una din mânecile cafenii, largi, ale rochiei. Ea s-a oprit, eu m-am oprit. Nu am putut scoate un cuvânt. Fața familiară s-a întors spre mine, fața palidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
privire de parcă n-ar fi înțeles prea bine întrebarea mea. Am repetat: — Ce vom face acum? Vreau să spun... o, Hartley, Hartley, când pot să te mai văd, ne putem întâlni după ce-ți faci târguielile, ne putem vedea la cârciumă, sau vrei să vii la mine acasă...? Viziuni de nebunie se deschideau îndărătul acestor cuvinte. Hartley deschise ușa bisericii, trăgând de ea cu greutate și, peste umărul ei, am văzut mormântul lui „Mutulică“, și gardul din zăbrele de fier, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din nou afară și am petrecut câtva timp privind diferitele corăbii de pe pietrele de mormânt, reliefate de razele piezișe ale soarelui. Întorcându-mă în stradă, mi-a dat prin gând că „Leul Negru“ era încă deschis și am intrat în cârciumă. Brusc, aceeași amuțire a glasurilor. — Ai mai văzut ceva stafii? m-a întrebat Arkwright în timp ce-mi servea cidru. — Nu. — Parc-ai vorbit de ]ipari uriași, se băgă și altul în vorbă, ai văzut vreunul? — Nu. — Da’ foci ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albă, iar părul întunecat, care de astă dată i se revărsa liber pe umeri, aproape că intra în flacăra lumânării. M-am retras în tăcere, adunând din mers scoarțele și pernele care zăceau pe iarbă. Noroc că mâncasem ceva la cârciumă, altfel foamea m-ar fi mânat în casă. Am coborât pe stânci, până când casa a devenit invizibilă, și am găsit, foarte aproape de mare și puțin deasupra nivelului apei, o vâlcea lungă și joasă, în care făcusem plajă o dată sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în viața noastră. Dar, desigur, nu m-a împins numai dorința de a povesti cuiva. Știi, când te-am văzut pentru prima oară în sat, aproape că am leșinat. Tocmai dădusem colțul dinspre bungalovuri și te-am văzut intrând în cârciumă. Mi s-au muiat genunchii, și a trebuit să urc îndărăt câțiva pași pe deal, să mă așez în iarbă. Pe urmă mi-am spus că poate am visat, mi-am spus că trebuie să fiu nebună, nu știam singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așa că am pornit pe obișnuita potecă în „diagonală, ce ducea în sat. Trei felinare galbene luminau o scenă pustie, în timp ce alergam pe lângă prăvălia învăluită în întuneric și în tăcere, și pe sub firma care-l reprezenta pe năvalnicul „Leu Negru“. Și cârciuma era închisă, ici-colo se vedea câte o fereastră luminată, sătenii se duceau devreme la culcare. Pașii mei alergători reverberau ecourile grabei și ale spaimei. Am ajuns în dreptul bisericii, și am cotit, gâfâind, spre deal. Nu se zărea nici o lumină pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șed cu Hartley în fața focului și să-i povestesc despre Clement? Ar înțelege, ar dori să știe? Cât de important pare să-ți continui propria-ți viață explicându-te în fața altora, justificându-te, comemorându-ți iubirile. — Charles! — Da. — Azi la cârciumă am auzit ceva curios. — Ce? — Șoferul acela al tău, Freddie Arkwright, e fratele patronului cârciumii, și vine să se stabilească la Whitsun. — Ah! Rușine, vinovăție, altă dâră de demon. — E curios, nu, cum oamenii se reîntorc mereu. Da. — Charles, iubitule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să știe? Cât de important pare să-ți continui propria-ți viață explicându-te în fața altora, justificându-te, comemorându-ți iubirile. — Charles! — Da. — Azi la cârciumă am auzit ceva curios. — Ce? — Șoferul acela al tău, Freddie Arkwright, e fratele patronului cârciumii, și vine să se stabilească la Whitsun. — Ah! Rușine, vinovăție, altă dâră de demon. — E curios, nu, cum oamenii se reîntorc mereu. Da. — Charles, iubitule. — Da. Dacă tu ai trăi cu Lizzie, eu aș putea fi valetul vostru. Vrei o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea spune că n-aș mai dori nimic pentru mine, dar în alt fel. Iubire. Dumnezeule, de câte ori am rostit cuvântul ăsta în teatru, și cât de puțin ne-am gândit cu adevărat la el. — Și Freddie vine să locuiască la cârciumă? — Nu, la ferma Amorne, acolo locuiesc ceilalți membri ai familiei Arkwright. Drăguț băiat era! Și, desigur, în tot acest timp, fie că trăncăneam cu Gilbert, sau îmi aminteam de Clement, sau urmăream valurile autodistrugându-se în cazan, mă gândeam numai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine un sandviș la „Leul Negru“ și pe urmă întoarce-te aici. Nu știu încă exact ce-o să se întâmple. Nici un fel de violență, sper? Sper și eu. Acum, valea! — Dar, conașule... Pleacă! — Pot să iau și-o băutură la cârciumă, mi se scurge inima după un pahar... — Da, dar să nu te întinzi, nu mai mult de patru minute. Privind mutra nemulțumită a lui Gilbert, mi-am amintit cu neplăcere de Freddie Arkwright. Și acum, Arkwright ăștia se răspândiseră peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-am revenit. Tu ești bine? — Da. Mă aflu la „Leul Negru“. Pot veni să te văd? — Nu. Rămâi acolo. Vin eu la tine. Ce oră e? Ceasul meu stă de două zile. — Zece și ceva. — E deschis? — Cine? A, cârciuma. Nu, dar până ajungi tu aici, or să deschidă. — Pornesc acum. La auzul vocii lui Lizzie, am simțit o dorință frenetică să ies din casă. Am alergat în bucătărie și m-am privit în oglinda mică de deasupra chiuvetei. În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucru pe care l-am văzut a fost Volkswagenul galben al lui Gilbert, parcată în față la „Leul Negru“. — Charles! Lizzie m-a zărit venind și mi-a alergat în întâmpinare. L-am văzut pe Gilbert hlizindu-se în ușa cârciumii. Ce rol aveam eu în piesa asta? M-am pomenit simțindu-mă relaxat și zâmbind asemenea unui actor care visează că nu-și poate aminti replicile, dar știe că va reuși să le improvizeze. — Hello, Lizzie, uite-l și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vânt. Purta pantaloni negri și pe deasupra o cămașă lungă, în dungi verzi și albastre. {i fața ei exprima aceeași incertitudine canin-gilbertiană, la care se adăuga un aer ștrengăresc, confidențial și apologetic. Ne-am așezat pe banca de lemn din fața cârciumii și ne-am uitat unul la celălalt, eu surâzând vag, ea încordată și cu ochii strălucitori. Mă simțeam mai mult ca oricând expus privirilor trecătorilor, dar din fericire aceștia nu erau mulți la număr. Am început să vorbesc: — Drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
baltă, cortegiu sumbru și martir / Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir. / Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă / Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă / Și văd îndrăgostiți la ceasuri, sau cârciumile ce-s ticsite / și escapade și popasuri, iubirile mereu trăznite. / Când orice osândit își duce la groapă câte un amic / fără de preot, fără de cruce și neavând pe el nimic. / Dau caralii de-nțeles, că vom urma și noi curând / că-altceva
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
grup de tineri, dirijați de doamna Livezeanu, care să facă naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins în gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din Atena sunt însemnate. După-amiaza singur, citit. Cu Elisabeta. Ora 5 audiențe. Seara cu Elisabeta, piquet. Joi, 16/28 ianuarie Ceață. Înainte de amiază R. Mihai și Nacu, deficitul bugetar urmează să fie acoperit din impozite indirecte, timbre și licențe. Legea cârciumilor nu a fost acceptată de Cameră. După-amiaza audiențe, Bartolli, reprezentantul lui Krupp. Ora 5 Kalinderu, discutat diferite probleme până la ora 7. Seara cu Elisabeta. Vineri, 17/29 ianuarie Foarte întunecat, ploaie cu ninsoare. Înainte de amiază citit și scris. Nici un ministru
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de înghețată, vagoane-restaurant. Această clasă exclude: - vânzările prin intermediul mașinilor sau dispozitivelor automate, vezi 52.63 554 Baruri 5540 Baruri Această clasă include: - vânzarea de băuturi, cu consumarea în local, cu sau fără program distractiv, prin: baruri, berării, cluburi de noapte, cârciumi etc. Această clasă exclude: - vânzările prin intermediul mașinilor, sau dispozitivelor automate, vezi 52.63; - vânzarea de băuturi pentru consumul în afara localului, vezi diviziunea 52. 555 Cantine și alte unități de preparare a hranei 5551 Cantine Această clasă include: - vânzarea de mâncăruri
ORDIN nr. 601 din 26 noiembrie 2002 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia naţionala - CAEN. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146638_a_147967]
-
Totuna-i ce faci / Sau culci pe bogați sau scoli pe săraci.” (T. Arghezi) • verbele vorbirii directe: a spune, a întreba, a răspunde, a zice etc.: „Trebuie să fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie...” (I.L. Caragiale) • și numeroase alte categorii de verbe care implică în mod obligator prezența unui complement direct, prin care se realizează deplin în structura sintactică în care intră. b. tranzitive indirecte; împlinirea semantico-sintactică a mesajului verbal se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei nenorociți, care trecuseră prin mâinile subcomisarului și acum gemeau rezemați de ziduri”. (D.Zamfirescu) • perfectul compus: „M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele.” (I.L. Caragiale) • perfectul simplu: „Grecu istorisi că Micu venise de dimineață la cârciumă văitându-se că i-au omorât cânele hoții.” (D. Zamfirescu) • mai mult ca perfectul: „Trecuse așa de puțin timp de când se întorsese acasă și, cu toate astea, atâtea întâmplări însemnate se desfășuraseră!” (D.Zamfirescu) Relația cu un alt timp al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anumite acțiuni, stări: „Și, goală ca de suflet, tristă, țara Nu mai găsește, parecă,-nțeles” (T. Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... ” (I.L.Caragiale), „Cine era să plătească? taica?.” (I.L.Caragiale), „Iată îndărătul palatului Puntea suspinelor pe care treceau cei ce n-aveau să se mai întoarcă niciodată.” (N.D. Cocea, p. 270) „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comparație stilistică: „Două trei zile trec ca o părere.” (M. Sadoveanu) „Căci scris a fost ca viața ta / De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea / Lianelor din apă.” (M. Eminescu) cea de a doua, o comparație gramaticală: „Cârciuma nu era mai răsărită ca alte case.” (L. Rebreanu) „E tare bun poștalionul ăsta, care uruie mai puțin decât oricare droșcă pe caldarâmul cel nou.” (C. Negruzzi) Prin conținutul lor, structurile din prima categorie reprezintă realizarea, cu mijloace stilistice 35
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i îndrepteze la vreun han, unde să mâie noaptea.” (P. Ispirescu, 160) De multe ori, caracteristica numelui, exprimată prin atribut circumstanțial, descrie cadrul situațional general în care se desfășoară acțiunea verbală, fiind expresie a circumstanțialității ca atare: „Lina, înzdrăvenită, golise cârciuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul...” (E. Barbu, 109) În alte enunțuri, atributul descrie concomitent două sau mai multe caracteristici circumstanțiale; coexistă, cel mai frecvent, sensul de finalitate cu cel de condiție, circumstanța temporală cu cea cauzală: „O
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]