2,621 matches
-
lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le spuneau Valens și oamenii lui gărzilor acolo, în fundul curții, dar vedeau gesturile lor agitate. Întotdeauna Valens a adus nenorociri, zise bucătarul-șef ștergându-și degetele cu o cârpă. Am dreptate? — Întrebați-l pe Capito! râse Lucilius. Vreți să iasă din pământ și să vă spună cum l-a ucis Valens? — După mine, Valens e un om curajos - ajutorul de bucătar agită lingura de lemn și începu să amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți despre mizerie? interveni bucătarul-șef, ștergându-și fruntea cu cârpa cu care curăța cuțitul. Detest Roma și palatul ăsta plin de sclavi. Toată adunătura asta mă neliniștește, și pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a pus gărzile să-i ucidă pe manifestanți. Și nu-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
controlezi, pui un pansament. Lucrezi cu lupa, tai un fir epic prea lung, desfaci o replică, strîngi un șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și taică-meu duse scara În magazie. Am dus toate lucrurile pe doc. Barca cu motor era prinsă dincolo de el. Husa, motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata a luat toate bagajele și le-a pus la pupă. După aia am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În barcă și m-am ținut de muchia docului. Tata curățĂ motorul cu o pompă, Învîrtind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și am mai apucat să-l văd pe prizonier cum stătea cu capul pe spate, sprijinit de un perete. Plîngea. MĂ simțeam destul de rău cînd ne-am Întors În vagonul pentru fumători. Unul dintre mecanici adusese o găleată și niște cîrpe cu care ștergea sîngele de pe jos. Cum se simte, doctore? Îl Întrebă pe tata. — Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
transformarea camerei sale În vreun fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în depozitul de materiale. - Îl cunoști? - Păi sigur că da, îmi este unchi. Omul ridică din umeri și-și văzu de treabă după ce-i arătă, indiferent, direcția. Când îl văzu, maistrul coborî de undeva, de la etaj. Se șterse cu o cârpă, îi întinse mâna și-l întrebă: - Cum a mers la examen? I-ai dat gata pe ieșeni? Hai, nu te bosumfla, c-am glumit. Nu, serios, cum a decurs examenul, când vei afla rezultatul? - Știu și eu... Cât m-am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie tocmai cînd storceam cîrpa în găleata de zoaie. Avea ochii ca spirtul medicinal și duhnea terifiant. Dacă ești fată de comitet, te ajut. Recenzează-l pe ăsta (și mi-a băgat în mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi". Părea aproape normal totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
datorită fenomenului de accentuat camelionism politic. Medicul Fănel Gheorghiță nu a mai mers de două zile la Primărie, și-a dat jos banderola fiindcă s-a lămurit de jocul politic al revoluționarilor de birou, iar ’năuntrul său îi dictează: „dă cârpa jos, (banderola), las-o acasă într-un sertar pentru a-ți aminti când vrei de vremurile păcălelii și poate vei povesti la urmași despre sentimentele trăite, dezamăgirea culeasă în nopțile loviturii de stat.” Avem menirea noastră să ne refugiem în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar îmbietor, și de tastatura pe care aceeași nelipsită (dar care, paradoxal, lipsea exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie, iar mișcările ei erau de fiecare dată delicate, ca și cum nu ar fi dorit să tulbure liniștea aparatului care făcea parte integrantă din viața unui scriitor ratat. Nu făcu niciun gest pentru a se apropia de birou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pod dintre cei doi adolescenți din romanul lui London. M-a fascinat violența de care sunt capabili aceștia, o violență sălbatică; se bat bestial, lovindu-se până la mutilare. Martin Eden Își rupe mâna și, deși aceasta Îi flutură ca o cârpă, nu contenește să izbească, să lovească În neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse proba. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâlnim la S. ca să facem amor; o penetrez și nu simte nimic, e ca și cum aș poseda țărâna. De altfel, am avut Întotdeauna impresia că ea are un corp inform, acoperit de prea multe veșminte, de parcă ar fi o momâie de cârpe, un manechin. „Eu sunt frigidă!“, strigă ea isteric la sfârșit, și abia acum, iată, Îmi aduc aminte că nu i-am Înregistrat niciodată corporalitatea, ci numai capul de clovn, un cap tragi-comic prin mobilitate și gesturile mecanice. Mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spus-o În față. N-am ce spune, m-am simțit foarte bine... Ah, bestii, mă voi răzbuna crunt pe nemernicia voastră. Și dobitocul de Dinu, crede că domină tot, dar În schimb are o fire femeiască, moale, ca o cârpă care se Îndoaie luând forme diferite, de aceea l-am iubit. Eu am un caracter masculin, dur și doresc pe cineva slab, mic și supus. Ori acesta era Dinu, pe care Îl aduceam, dacă doream, În această stare. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu mă mai atrage, nu mă mai entuziasmează nimic. O moluscă fadă, flască. O cârpă cu care ți-ai șters mâinile și ai aruncat-o. Mă Învârt Într-un cerc: ce trebuie să fac, de unde până unde mi s-a Întâmplat tocmai mie lucrul acesta? Mă Întorc din nou spre literatură și o găsesc restrictivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care luară parte toți câte puțin, ca să-l convingă pe primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu va fi părtaș nici la pământuri. Ion Pravilă, și din ambiție că o cârpă de om ca Trifon Guju a îndrăznit să se răstească la dânsul, și de teamă că mâine-poimâine se vor întoarce lucrurile cum au fost, rămase nezdruncinat, declarând chiar că mai bine se lipsește de pământ, decât să fie călcat în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am gândit să plec la muncă în Anglia. Peste șase zile trebuie să mă prezint la un spital de pe-acolo. Așa se face ? Și eu ce să zic, hai, frate, că vin și eu... Dar ce e viața mea, cârpă de șters podelele, s-o storci și s-o iei de la capăt ? Nu putu să răspundă în locul lui Papi. Nici ea nu-și mai pusese întrebarea de ceva vreme. Cărțile n-o întrebau niciodată nimic. „Ce-ai vrea să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc, lângă fluierul piciorului. Atâta doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să mă tărâsc ca o râmă, ba, mai rău, cu balele alea pe care le lasă în urmă cârpa udă, parcă aș fi un melc fără cochilie. P-ormă, mi-e frică de câini și ați văzut că nu pe degeaba. Mi-e frică să nu mă lase și genunchiul ăsta pe care-l mai am. Mai bine mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]