3,002 matches
-
uniforme. Bineînțeles foarte puțini au răspuns la chemare. Dar eu am fost dintre cei cari și au făcut uniforma. Cu 22 de lei mi-am făcut o tunică și o pereche de pantaloni dintr-un dril grosolan, cât și o căciulă de oaie. Uniforma noastră era aceea a dorobanților. După câteva săptămâni de instrucție am primit puștile model Peabody, apoi, într-o duminică, am făcut un marș militar pe străzile Capitalei cu muzica în frunte. Pe vremea aceea era lume puțină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ce se presimțeau, dar evenimentele s-au desfășurat altfel. Nu au trecut nici doi ani și cabinetul Lascăr Catargiu fu silit să părăsească puterea. Totuși generalul Florescu lucra și lua măsuri ca să echipeze armata. Din vreme a umplut magaziile cu căciuli, lopeți și alte obiecte trebuincioase unei armate în campanie. Se va vedea că, la venirea lor la putere, liberalii au făcut o vină mare guvernului conservator din această prevedere. În fiecare duminică din primăvară și începutul verii era în Cișmigiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În balcon a fost răsturnată o sticlă cu vin rămasă de la revelion. Afară, cei ce se întorc din vizite (sîntem pe 2 ianuarie 1976) par niște jucării instabile. Vorbesc tare între ei, merg răsuciți și își păzesc cu mîinile ridicate căciulile și broboadele. Epuizat de oboseală și încordare, am adormit totuși într-un tîrziu. Dimineață, unul din primele lucruri pe care le-am aflat a fost - semn neliniștitor - acela că a tunat. *În calendarul „Bunicului” (mon beau pere), principala sărbătoare a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Mișu Sabin (mort în același an). Venise la redacție, răsfoise revista și se oprise la un lung articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin amuzant decît îl știam, dar totuși destins. Purta palton, iar în mînă ținea o căciulă de miel, cum nu cred că l-am văzut vreodată. L-a chemat o doamnă, alta decît nevastă-sa. Plecînd, mi-a întins mîna. M-am trezit agitat sau, și mai exact spus, speriat. Pînă acum, am invidiat sau am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o scrimă vid”, iar pluralul din titlu trădează o maladie proprie inșilor cu sciziuni sufletești, oscilanți, de o conduită fluctuantă. * Tipograful mi-a scris sîc în loc de sic. A schimbat Roma cu Stambulul. Ceea ce lui i se pare diferență de o căciulă e o diferență între două culturi. *Nu e prima dată cînd, nemulțumit de ceea ce „intră” în revistă, simt nevoia să mă „distanțez”. De regulă, pornirea aceasta o am în momentul primului contact cu textul, la corectură. Așa mi s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a arăta că „toată suflarea” se bucură de faptul că „Tovarășul” și „Tovarășa” există. E firesc însă ca un elev de-a întîia să aibă pe limbă cuvîntul „omagiu” și să-și pună versulețele sub el? Nu! Mozarții scoși din căciula „Cîntării României” sînt, probabil, niște copii normali. Dar pentru a hrăni vanitățile celor de sus, „profesioniștii” (din redacțiile ziarelor, de la radio și televiziune) au nevoie de prospătură. Le-o oferă profesorii și părinții dornici de publicitate, iar dacă trebuie, pun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu urechi suflecate, roase, a căror culoare trecea de la gri la roșietic. Cum se înainta foarte lent, mi-a debitat o mulțime de lucruri: despre „curcanii lui Plăcintă”, „ceva mai mici decît struții”, despre „Tovarășul” (admirativ: „ce le mai știe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
perfecte. *„Realitatea e asta de aci”, a spus cu prefăcută seriozitate Victor Mitocaru, după care a bătut cu degetele în pagina întîi a ziarului. Afară zăpada-i de 20 30 cm, viscolește, e frig. Oamenii s-au întors, supuși, la căciuli și paltoane. În ziar însă, cu litere de afiș, scrie: „Primăvara agricolă ’88/Zile hotărîtoare, ritmuri înalte de lucru pentru încheierea grabnică a semănatului!/Imperative: Organizare exemplară * Calitate ireproșabilă * Răspundere * Folosirea cu maximă eficiență a tuturor forțelor și mijloacelor * Activitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără talent anecdotic și cu o voce impozantă) unei porcării: bancul cu cei doi stareți aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate și bătînd ușor cu palmele, așa cum a văzut el la televizor că fac, în filme, boierii. E cineva... * Uneori „un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucrezi?”, m-am interesat eu. „La ILL. Mă duc la director!” „Ba mai bine du-te la sindicat, ca, dacă nu-ți va rezolva cererea, abia după aia să ajungi la director!”, l-am sfătuit. Avea o față hirsută, purta căciulă și pufoaică. M-a privit cu recunoștință și mi-a întins mîna. I-am întins-o și eu, dar numai pentru o clipă, căci a vrut să mi-o sărute, ca la popi. Am plecat, iar el a rămas pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să aibă norocul a ceea ce faceți Dv. Cred că se vor găsi instituții care să vă sară În ajutor spre a le putea publica. Jules a jucat În multe piese pe care le-am pus eu În scenă. Fotografia cu căciulă brumărie, pe care cred c-am văzut-o În „Interferențe” este din „Răzvan și Vidra” al meu. Era un om de o bunătate și pace interioară deosebită. Cât s-a bucurat când i s-a născut copilul. Întorcându-mă la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o sută de ori. Apoi, În „Răzvan și Vidra”, era Moș Tănase, răzeș căruia i s-a furat pământul și trebuia să cerșească. Ce demnitate și ce om frumos era, se vedea nedreptatea ce i s-a făcut. Purta o căciulă brumărie care-i dădea o anumită distincție. Era cald, prietenos, nu lam văzut niciodată enervat sau ponegrind pe colegi. L-am auzit odată spunându-mi despre un regizor foarte lăudat și sprijinit: „Tu-ți dai seama că ăsta nu cunoaște
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în viu se livra abatorului Bacău cu preț intern, mic și aducător de nerealizare a planului, pentru a fi sacrificate și vândute la export sub formă de carcase. Diferența de preț era încasată de alte întreprinderi. Uite așa se fură căciula în RSR! Alt mod de valorificare era acela pe plan local. În fiecare noapte, mureau până la 10-12 viței din cauza intoxicațiilor alimentare (administrarea sporadică a furajelor, pe un front de furajare îngust, determina îngurgitarea rapidă a unei mari cantități de către animalele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să funcționeze curentul, căldura și apa; un oraș în care aparate de milioane de dolari nu pot funcționa sub temperaturile firești; în care funcționarii, profesorii, elevii și studenții stau încălcați în bocanci și șoșoni, cu paltoanele pe ei și cu căciulile în cap; o capitală a culturii socialiste în care bibliotecile se închid la ora 15:00 din cauza întunericului și în care instrucțiuni severe interzic aprinderea luminii electrice. În Bucureștiul anului 1984, după 40 de ani de regim zis socialist, mijloacele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o zi 4 cojoace, 5 căciuli, îmblănește o manta de stofă/șubă de sentinelă. Un salahor: poate descărca pe zi un vagon cu lemne sau încarcă jumătate vagon cu lemne pe zi sau stivuiește ¼ vagon cu lemne. Un salahor poate descărca ¾ vagon cu paie sau fân
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o zi 4 cojoace, 5 căciuli, îmblănește o manta de stofă / șubă de sentinelă. Un salahor: poate descărca pe zi un vagon cu lemne sau încarcă jumătate vagon cu lemne pe zi sau stivuiește ¼ vagon cu lemne. Un salahor poate descărca ¾ vagon cu paie sau fân
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
că n-ar fi nevoie de lacăt, îmi explică Paznicul. Chiar dacă nu este încuiată, în afară de mine nu o poate deschide nimeni. Nici măcar dacă pun umărul mai mulți. Dar regulamentul e regulament, ce să-i faci! Paznicul și-a tras apoi căciula de lână pe ochi și nu a mai scos o vorbă. E cel mai solid bărbat pe care l-am văzut în viața mea. E bine făcut, iar cămașa și haina par gata să plesnească la prima încordare a mușchilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru tine e o perioadă foarte importantă. Dacă pățești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta ar fi însemnat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă ți-ai mai revenit, eu aș zice să mai înaintăm. După cum a început să ningă, îmi vine să cred că Paznicul o să renunțe la incinerare și se va întoarce acasă mai devreme. M-am ridicat și mi-am scuturat căciula de zăpadă. 39 În țara aspră a minunilor Floricele de porumb, Lord Jim, dispariția În drum spre parc ne-am oprit să cumpărăm niște bere. Am întrebat-o ce preferă, dar mi-a spus că îi place orice fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arăta și mai negru din pricina zăpezii. Nu mai avea ce să-mi spună, dar peisajului sălbatic ce se desfășura în fața ochilor i se potrivea foarte bine numele de capătul lumii. Cât am stat nemișcat, zăpada mi s-a așternut pe căciulă și pe umeri. Cred că mi se șterseseră în schimb urmele datorită ei. Mi-am privit Umbra, care stătea la câțiva pași mai încolo. Se scutura de zăpadă din când în când, cu privirile fixate pe suprafața apei. — Aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-și desfacă șireturile. Înghețăm dacă mai stăm mult aici, așa că hai să ne luăm avânt. Scoate-ți ghetele și ne prindem unul de altul prin curele. Nu ne servește la nimic dacă scapă doar unul dintre noi. Mi-am scos căciula primită de la Colonel și am scuturat-o de zăpadă. Relicvă a bătăliilor apuse. Era uzată și decolorată pe alocuri. Cine știe câți ani o purtase Colonelul? Am rămas cu ea în mână și am privit lacul. Am scuturat-o iar de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi, București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București, 1971; Ludwig Bechstein, Căciula piticului, București, 1969; Horst Beseler, Râpa huhurezului, București, 1970; R. Münchgesang, Rübezahl, duhul munților, București, 1970; Joseph von Eichendorff, Poezii, București, 1972; Friedrich Wolf, Basme pentru copii mari și mici, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
bolnavului. C. I.: Hainele de pe dumneavoastră erau cele cu care fuseseți arestat? S. Ț.: Da, asta până la Salcia. Prin toate penitenciarele de tranziție mergeai cu hainele tale. În Jilava am făcut schimb cu cineva: aveam un basc bleumaren, acela avea căciulă și ăsta cu căciulă mi-a zis să facem schimb. Eu m-am gândit, vine iarna, ce mă fac cu bascul? Și am făcut schimb. El tremura în timpul iernii cu bascul iar eu cu căciula n-aveam probleme, era cam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de pe dumneavoastră erau cele cu care fuseseți arestat? S. Ț.: Da, asta până la Salcia. Prin toate penitenciarele de tranziție mergeai cu hainele tale. În Jilava am făcut schimb cu cineva: aveam un basc bleumaren, acela avea căciulă și ăsta cu căciulă mi-a zis să facem schimb. Eu m-am gândit, vine iarna, ce mă fac cu bascul? Și am făcut schimb. El tremura în timpul iernii cu bascul iar eu cu căciula n-aveam probleme, era cam ruptă dar dosul era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]