2,510 matches
-
York. Aceasta era singura trecere disponibilă aliaților în amonte de un alt pod de vase de la Acaster Malbis sud de York, iar capturarea sa a împiedicat armatele aliate să mai treacă râul Ouse și să-l atace pe Rupert. Alți călăreți ai lui Rupert au sosit la York și au făcut joncțiunea cu garnizoana. Odată Yorkul despresurat, Newcastle i-a trimis lui Rupert o scrisoare lingușitoare de bun venit și de felicitare. Rupert a răspuns prin Goring, cerându-i lui Newcastle
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
lui Fairfax, o singură brigadă de scoțieni și un regiment scoțian incomplet, împreună cu regimentul de pedestrași al earlului de Manchester. Flancul drept era comandat de Sir Thomas Fairfax, cu John Lambert ca secund. El avea cel puțin 2.000 de călăreți din Yorkshire și Lancashire, desfășurați în nouă divizii, precum și 600 de muschetari, cu trei regimente (numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
șanțul în aliniamentul său actual. Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El era format din 2.100 de călăreți, în principal din cavaleria marchizului de Newcastle, „Northern Horse”, și 500 de muschetari. Prima linie era comandată de Goring, iar a doua de Sir Charles Lucas. Centrul era comandat oficial de Eythin. O brigadă numărând 1.500 de oameni, din
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
teren desfășurate în centru. S-a speculat că măcar unii dintre pedestrașii lui Mackworth nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era comandat de Lord Byron, cu 2.600 de călăreți și 500 de muschetari. Linia a doua, ce cuprindea regimentul de cavalerie al prințului Rupert dar și câteva regimente mai puțin experimentate, era condusă de Lord Molyneux, deși se pare că experimentatul Sir John Hurry era secundul lui Byron. Spre deosebire de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
al prințului Rupert dar și câteva regimente mai puțin experimentate, era condusă de Lord Molyneux, deși se pare că experimentatul Sir John Hurry era secundul lui Byron. Spre deosebire de scoțieni și parlamentariști, Rupert și-a păstrat o rezervă de 600 de călăreți, inclusiv trupele sale de elită "Lifeguard of Horse", sub comanda sa personală. Această rezervă s-a situat în spatele centrului. Desfășurarea forțelor regaliste a fost prelungită de întârzierea garnizoanei din York, și abia seara târziu regaliștii au ocupat toate pozițiile. O
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers” conduși de însuși Newcastle) a șarjat în centru. Sub aceste atacuri, în confuzie și în întuneric, peste jumătate din infanteria scoțiană și toată infanteria lui Fairfax au fugit
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Zona rurală din jur era plină de fugari din ambele tabere. Un curier din Irlanda care îl căuta pe prințul Rupert a scris: Cum nu mai era prezent niciun general de nicio parte, lupta s-ar fi încheiat nedecis, dar călăreții disciplinați ai lui Cromwell s-au adunat în spatele flancului drept regalist. Sir Thomas Fairfax, găsindu-se singur în mijlocul oamenilor lui Goring, și-a scos însemnele (o batistă sau bucată de hârtie albă care îl identifica drept parlamentarist) de pe pălărie, și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
că nu poate îndura „râsul curții”. El a plecat la Scarborough la 3 iulie și apoi s-a exilat la Hamburg, împreună cu Eythin și cu mulți dintre ofițerii săi. La două zile după bătălie, Rupert a adunat 5.000 de călăreți și câteva sute de infanteriști cărora le-a dat din caii rămași liberi. El considera că, decât să încerce să recâștige avantajul regalist în nord, mai degrabă trebuie să se întoarcă în sud și să i se alăture regelui. Plecând
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
sultan și emir de rang înalt emir avea propriul său corp privat, iar sultanul as-Salih Ayyub (domnie 1240-1249) s-a bazat mai ales pe acest mijloc pentru a-și menține puterea. Mamelucii, care numărau între 800 și 1.000 de călăreți, au fost numiți Bahris, după cuvântul arab "bahr", ceea ce înseamnă mare sau râu mare, pentru că barăcile lor s-au situat pe insula Rawda de pe Nil. Ei au fost în mare parte extrași din rândul turcilor/cumanilor care au controlat stepele
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
trecând Nistrul pe gheață, după ce au măcelărit grănicerii surprinși în pichete, trupele bolșevice au atacat în regiunea Ataki între satele Călărașeuca și Verejeni (istoricul Gheorghe Cernea a afirmat că numărul atacatorilor a fost de 5.000 de oameni, 300 de călăreți și 10 tunuri). Acestea au fost susținute de un tren blindat, care a trecut podul de peste Nistru. Printre trupele atacatoare din această zonă s-a găsit și banda lui Gheorghe Bărbuță. Atacatorii au fost susținuți de o parte a populației
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
formarea statului și extinderea rapidă a granițelor Imperiului Otoman în Europa. După o perioadă de glorie între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, achingiii au început să-și piardă din importanță. Începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, călăreții tătari și nogai din Hanatul Crimeii au fost folosiți de otomani ca achingii. După ce înaintarea în Europa a încetat, achingiii nu au mai fost necesari Imperiului Otoman și, fără câștigurile din jafuri, această clasă de războinici a început să dispară
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
șapte bucăți ale pietrei magice, ale cărei puteri îi puteau face pe daci stăpânii lumii. În timpul rostirii incantației, o avangardă a legiunii romane i-a surprins pe preoți ca urmare a trădării perfizilor. Romanii au pus mâna pe piatră, dar călărețul ce transporta prețiosul obiect a fost lovit de o săgeată și a scăpat piatra într-o mlaștină. Piatra magică a fost astfel pierdută, romanii fiind învinși de o vrajă mult mai puternică: prostia omenească. Două mii de ani mai târziu, în
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
1044. era cel de al șaselea fiu al lui Tancred de Hauteville și cel mai vârstnic avut de acesta cu cea de a doua sa soție, Fressenda. Potrivit cronicii bizantine a Anei Comnena, Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea în Langobardia în 1047, el a devenit căpetenia unei cete de jefuitori rătăcitori. Tot Ana Comnena oferă și o descriere a lui Guiscard: Acest Robert era normand prin naștere, de origini obscure, având un
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
în funcția de tribun al Câmpiei , "care ar fi fost răspunzător pentru prinderea și chinuirea maghiarilor din Câmpie " . Urmare a acestei dispoziții , Karacsay Sandor - fiul , în dimineața zile de 30 octombrie 1848 , trimite în Cătina un detașament de honvezi și călăreți aflați sub comanda căpitanului Bitó , preotul Vasile Turc fiind capturat și supus judecății statariale ,respectiv executat prin spânzurare în dimineața zilei de 3 noiembrie 1848 . La data de 18 noiembrie 1848 Gardă națională a Clujului se predă colonelului austriac Karl
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
le plătească ungurilor o mare sumă de bani pentru a se retrage. Bătălia de la Lechfeld avea să pună capăt raidurilor maghiarilor în vest, deși atacurile lor asupra Imperiului Bizantin au continuat până în 970. Armatele ungurilor erau formate în principal din călăreți ai cavaleriei ușoare, caracterizată print-un grad de mobilitate foarte mare. Ungurii atacau fără veste, jefuiau rapid zona și plecau mai înainte ca forțele defensive să poată organiza un răspuns. Atunci când erau nevoiți să lupte, călăreții unguri își atacau inamicii
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
formate în principal din călăreți ai cavaleriei ușoare, caracterizată print-un grad de mobilitate foarte mare. Ungurii atacau fără veste, jefuiau rapid zona și plecau mai înainte ca forțele defensive să poată organiza un răspuns. Atunci când erau nevoiți să lupte, călăreții unguri își atacau inamicii cu valuri de săgeți și mimau mai apoi fuga de pe câmpul de bătălie. În cazul în care inamicii lor rupeau rândurile pentru ca să plece în urmărire, cavaleriștii maghiari se reîntorceau în luptă pentru înfrângerea oponenților dispersați Ungurii
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
din Beacon Hills. Cei răpiți nu numai că nu sunt, dar cei care nu sunt răpiți nu își mai amintesc de ei. În haită lui Scott apare o nouă problemă. Stiles. acesta este una dintre victimele, din ce in ce mai multe, ale acestor călăreți. Fiecare din prietenii săi are senzația că lipsește ceva. Curiozitatea nu îi lasă în pace așa că își continuă căutările și găsesc din ce mai multe dovezi ale existenței unui posibil ,stiles". Lydia, care are o conexiune extrem de strânsă cu el
Teen Wolf () [Corola-website/Science/327506_a_328835]
-
război mondial. La capătul aleii din câmpul de morminte, aflată în prelungirea aleii de la intrare, se află monumentul comun al cimitirului. Acesta este o construcție sub formă de trunchi de piramidă, pe care este dăltuit un basorelief care reprezintă un călăreț antic. Sub basorelief sunt inscripționate în limbile română, germană, maghiară, bulgară și turcă cuvintele: ""Patrie, slăvește-ți eroii!"". Pe spatele monumentului și pe părțile laterale sunt reprezentate, în relief, stemele României și ale statelor Puterilor Centrale. Cimitirul „Pro Patria“, unde
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
care în conformitate cu tratatele de pace încheiate cu guvernul le aparțineau. Indienii l-au ales conducător pe Sitting Bull. Indienii erau înarmați în principal cu arcuri, dar și cu puști capturate. Trupele americane conduse de locotenent-colonelul Custer, numărând în timpul luptei 566 călăreți și 31 ofițeri completați cu iscoade din tribul crow, care îi urau pe siouxii lakota. Generalul Alfred Terry a trimis în recunoaștere trupa lui Custer. Deoarece Custer nu cunoștea exact câți indieni sunt în zona respectivă, ar fi fost obligatoriu
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
Galii erau blocați în fortareata.Ramaneau fără hrana.Vercingetorix a trimis o expediție după provizii și a convocat un consiliu. Veștile bune au început să apară: Aeduii se îndreptau către el nu doar cu provizii,ci și cu 8000 de călăreți și 240.000 de infanteriști. Au urmat mari festivități la sosisrea aeduilor.Dar din cauza lucrărilor de asediu ale lui Cezar forțele venite în ajutor nu au putut ajunge. Galii au ieșit din nou din fortăreața și s-au luptat câteva
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
state, precum Teba, Atena, Tesalia și triburile trace și ilire, la gândul ieșirii din sfera de influență macedoneană. Alexandru, la auzul că statele vasale supuse de tatăl său s-au ridicat împotriva Macedoniei, a strâns în grabă 3.000 de călăreți cu care s-a îndreptat înspre Tesalia, în sud. În ciuda rugăminților nobililor care doreau o cale diplomatică de a-i împăca pe beligeranți. În fruntea celor 3.000 de călăreți, Alexandru găsește oastea tesaliană staționând în trecătoare dintre muntele Olimp
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
ridicat împotriva Macedoniei, a strâns în grabă 3.000 de călăreți cu care s-a îndreptat înspre Tesalia, în sud. În ciuda rugăminților nobililor care doreau o cale diplomatică de a-i împăca pe beligeranți. În fruntea celor 3.000 de călăreți, Alexandru găsește oastea tesaliană staționând în trecătoare dintre muntele Olimp și muntele Ossa. Acesta dă ordin oamenilor săi să treacă muntele Ossa, obligându-i pe tesalieni să se predea și să se alăture campaniei sale de pedepsire. Continuându-și drumul
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Macedoniei l-a urmărit, atacat și distrus detașamentul tribal, lăsând în urma sa 3.000 de morți. Înaintând spre Dunăre, unde au întâlnit triburile geților pe malul opus. Un contingent macedonean format din 4.000 de infanteriști și 1.500 de călăreți au traversat fluviul. Aceștia vor înfrunta 14.000 de geți, ce se vor retrage și vor lăsa cetatea în mâna oamenilor lui Alexandru. Securizare vestului Macedoniei era esențial pentru rezultatul viitoarei campanii din Asia. Asediul Peliumului, cetate iliră din Albania
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
acest război au fost , al cărui rege era , și . Fiecare armată era formată din mai multe divizii, Kaurava aveau 11 în timp ce Pandava doar 7. O divizie("akshauhini") cuprindea 21,870 care de luptă și conducători ai acestora, 21,870 și călăreți ai acestora, 65,610 cai și călăreți, și 109,350 soldați pedeștri( într-un raport de 1:1:3:5). Numărul total al soldaților și luptătorilor de ambele părți era de aproximativ 3.94 milioane. Fiecare astfel de divizie, , era
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
era , și . Fiecare armată era formată din mai multe divizii, Kaurava aveau 11 în timp ce Pandava doar 7. O divizie("akshauhini") cuprindea 21,870 care de luptă și conducători ai acestora, 21,870 și călăreți ai acestora, 65,610 cai și călăreți, și 109,350 soldați pedeștri( într-un raport de 1:1:3:5). Numărul total al soldaților și luptătorilor de ambele părți era de aproximativ 3.94 milioane. Fiecare astfel de divizie, , era condusă de un general, în afara de comandantul
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]