2,843 matches
-
slăbiciune, și o ginte nouă, despărțită poate după limbă, dar una în interesele ei, [î]l va substitui. ["ALTE POPOARE"] 2276A Dacă alte popoare s-au îndreptat în calea lor istorică după constelații luminătoare de stepe, poporul românesc au fost călăuzit de râuri. sru struma strina ["RASA TRACO-ILIRICĂ... "] 2264 Rasa traco-ilirică s-a distins în decursul tuturor secolelor printr-o energie estraordinară, printr-un neastâmpărat dor de război, dar totdeuna în serviciu străin, mai mult spre folosul unor vecini slăbănogi decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
gunoi sau, pur și simplu, pe stradă. Cei care săvârșesc asemenea fapte reprobabile, disprețuiesc o componentă vitală a existenței noastre, disprețuiesc o lume, lumea truditorilor care produc pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și pământ, respectul față de bătrâni și față de semeni etc. Dacă un copil sau adult trebuia să meargă în sat, nu ieșea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nume cunoscut și respectat. A muncit cinstit, ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în greacă: — Ți-ai fi închipuit toate astea? Gajus răspunse: — Nu reușesc să citesc nimic. E de-a dreptul umilitor. După ei, mulți aveau să spună același lucru. Nimeni nu păzea intrarea templului. Germanicus îl întrebă pe cel care-i călăuzea: — În deșertul ăsta am putea întâlni pe cineva care să știe să explice semnele astea? Călăuza, ezitând ca și cum ar fi abordat o taină primejdioasă, îi spuse că în încăperile cele mai îndepărtate ale templului - după prima, a doua și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ține laolaltă toate lucrurile. Germanicus simți, ca pe o moștenire, emoția care îi fusese îndemn și pierzanie lui Marcus Antonius. Și, temându-se de un refuz, îi propuse blând preotului: — Ai veni cu mine și cu fiul meu, ca să ne călăuzești prin țară? Impulsul acesta avea să influențeze hotărâtor zilele care-i mai rămăseseră. După invazia romană, preotul cunoscuse în acel templu lungi tăceri, singurătatea absolută, gânduri care se desfășurau fără sunet de glasuri; făcu o pauză înainte de a spune: — Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
republică liberă a evului nostru proletar, poate atunci futurismul, ca manifestare a lui energetică, și-ar fi găsit frecvența într-o realizare”. În amintirile sale, Sașa Pană își explică astfel gestul de atunci: „Practicînd o atitudine consecventă principiilor ce ne călăuzeau - nu numai în scris, ci și în viață -, am refuzat să participăm la diferitele recepții prilejuite de vizita în țară a fascistului F.T. Marinetti, academicianul lui Mussolini. Nici în particular nu l-am vizitat. Nici Roll, nici eu, nici Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm azi iarăși către blocurile de locuințe fără să dorim cazărmile hidoase de eri (...) În Moderne Zweckbau a scris Behne că arhitectura cehă e călăuzită de tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de aici ea îl călăuzi pe niște străduțe întortocheate, care urcau și coborau. În cele din urmă se opriră în dreptul unei căsuțe modeste, pe frontispiciul căreia se vedea înscris cu cifre romane anul 1798. Să nu te-aștepți cumva să intri într-un palat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zorilor și al apusurilor, am venit să-ți spun că aripile tale te vor conduce prin peșteră la pulberea de stele cu care poți ajunge la mine sus, să vezi solul banal al pământului acoperit cu haine îmbietoare. Luminată și călăuzită de speranța din aripile mele întâlneam încetul cu încetul o licărire albă, ciudată. Moartea albă păzea cu sfințenie pulberea de stele. Cine ești, cum ai scăpat de moarte și ce vrei? Am scăpat datorită aripilor mele și aș vrea niște
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zi ce trecea, puiandrul observa că violența nu face decît să complice lucrurile. Cîte situații conflictuale nejustificate pe de-a-ntregul s-ar fi putut aplana dacă fiecare dintre ei ar fi încercat întîi calea dialogului, a iertării, în loc să se lase călăuziți de impulsurile sîngeroase... Pentru asta, Lupino încerca să se poarte mai frumos cu ei, să nu-i deranjeze și, mai presus de toate, să-i înțeleagă și să-i iubească așa cum erau: lupi cu toții mare sau mic, puternic sau bicisnic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ai răscolit ținuturi neumblate, ai interpelat animale necunoscute. Apoi, dintr-o dată, ai hotărît să te întorci exact de unde ai plecat. Ești bun să-mi explici de ce ai procedat așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi putea, deocamdată, să ți-l împărtășesc pe de-a-ntregul. Adevărul, fiule, ar putea fi altul decît acela pe care îl bănuiesc. De aceea, cred că nu are rost să te împovărez și pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi la distanță în finitudinea Dimensionalului extatic în care se arată acesta, nedezvăluind niciodată decât o fațetă a ființei sale, care face trimitere la o alta potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pur și simplu, acum, în mod obiectiv? Ceea ce este acolo acum, în această clipă care se repercutează în același timp în lumea întreagă este tocmai această lume întreagă, totalitatea evenimentelor, a persoanelor și a lucrurilor. Trebuie așadar ales. Ce anume călăuzește această alegere? Mass-media proiectează o grilă asupra întregului realității, nereținând din aceasta din urmă decât ceea ce corespunde acestei grile: atacul armat de dimineață, cursele hipice de la Vincennes, estimările privind câștigătorii primelor trei locuri, afirmația nesemnificativă a vreunui histrion al politicii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici un interes să... — Facțiunea Albă e și partidul meu, ceea ce domniile voastre par să uite. Și tocmai În interesul său e Îndreptată acțiunea mea. Dar mai există un interes și mai vast, acela pentru salvarea orașului, după care trebuie să ne călăuzim. Dar e vorba de numai o sută de arbaletieri! Încercă să se interpună priorul Artei schimbului pe un ton Împăciuitor. Poate că vom fi În măsură să satisfacem cererile lui Bonifaciu fără a-l Întărâta Împotriva noastră și fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea cu neputință, dar dumneata Încerci să Îi cercetezi măcar sufletul? — Morții se cercetează cu o analiză răbdătoare, messer Augustino. Adunând și examinând cu luare aminte urmele lăsate de trecerea lor prin această lume. Cu lumina rațiunii, care, dacă e călăuzită cum se cuvine de virtute și de cunoaștere, nu se rătăcește niciodată. Cred că ideea dumitale e justă. Dar să fii cu luare aminte, Întrucât sunt alții care parcurg calea ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să o supun științei dumitale. Are În vedere nobila materie a astrologiei, dar și perversul episod al crimei. Celălalt se apropie. Părea curios. — Vorbește. — Crezi că influxul cerurilor, care ne marchează destinele, e o necesitate sau un accident? Stelele ne călăuzesc pașii În mod ineluctabil, ori dimpotrivă, se limitează să confere un impuls inițial mișcărilor noastre, guvernate ulterior de liberul arbitru? Cecco d’Ascoli zâmbi imperceptibil. — E o chestiune dezbătută, messer Durante. Dar, dacă Îmi dai voie, numai printre spiritele grosolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio? — Din dragoste pentru o doamnă? — Care se numește Veritas. — De ce ar fi fost mozaicarul victima adevărului? — Oare nu suntem cu toții, Într-un fel sau altul? Nu ești și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sensuri, messer Alighieri, răspunse Veniero. Poetul era sigur că acele cuvinte ascundeau un adevăr profund. Dar nu izbutea să Înțeleagă care. Căpitanul era cu adevărat un expert În navigație, chiar și pe rutele de pe uscat. Straniu: un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit, părea să nu priceapă ce era mai bine pentru ea. Dante Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi Întunecat oricum, chiar fără intervenția lui Satan. Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chiar și În cârciuma asta fără aer: mâini și picioare frământate, patimi sufletești, emoții așijderea, oare nu Înseși acțiunile voastre imprevizibile sunt cea mai bună dovadă a ceea ce susțin eu? Nu ordinea suprauraniană și dinainte rânduită e cea care Îi călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei trebuie să ajute planul lui Dumnezeu prin dreapta lor făptuire. Iar căutarea dreptății Înseamnă netezirea căii către Îndeplinirea voinței Lui. — Te Înșeli, messer Alighieri. Circumscrii puterea astrelor În spațiul infim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i se păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu numai pentru asta m-au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te la tovarășii dumitale, În Cerul al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]