2,578 matches
-
adresa el către ceilalți, Gabor e nume de țigan, mă? Gabor vine În ungurește de la Gabriel și Gabriel Înseamnă, În ebraică, eroul lui Dumnezeu. Ia să nu-i mai ziceți țigan, da?““ Când se apuca să dea interpretări onomastice, toată lumea căsca gura la el, soldați, gradați, ofițeri, chiar maiorul și colonelul câteodată. Într-o zi l-am prins singur, trebuia să păzim un drum să nu intre nimeni pe el cât aveau loc tragerile și l-am Întrebat: — Bine, dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la Roma, au fost mai degajați decât mine. Mă speriam de câte ori trebuia să trec strada și auzeam frânele vreunei mașini scrâșnind. Nu apucasem să-mi formez reflexe citadine, așa că alternam curiozitatea cu teama. La prânz, am făcut drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acasă, ținea să-l comunice din nou celorlalți), eu, cu atât mai puțin, știam cam ce treburi învîrte un "subsecretar de stat". Nu mergeam încă la școală. Aveam, deja, "lecturi", întrucît tata mă învățase să-mi mâzgălesc numele și să casc ochii prin cărți pe la cinci ani, dar ziare nu ajungeau în Lisa. Singurele tipărituri, cu poze și cu referințe mai mult bisericești, erau calendarele venite de la Mitropolia din Sibiu. De unde să fi aflat ce era "statul"? Auzisem, poate, că la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne pe grilajul care era prea scund ca să poată apăra monumentul. 11. Evenimentele la care se raportau oamenii din Lisa erau puține. Ziceau: "Asta se întîmpla
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici un nume. Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a rupt pecețile, a citit atent scrisoarea, după care a început să mă descoasă. Cine sunt? De ce mi s-a dat mie plicul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uneau într-una mai adâncă. Se stârneau două vârtejuri de pulbere, ce alene se depuneau în spatele lor! Îi recunoșteau toți mecanicii după trâmbele de praf. Râdeau și își spuneau prăfuiții Treceau pe la toate utilajele, vorbeau cu oamenii dacă era cazul. Căscau ochii la defecțiunea pentru care fusese imobilizat și luau decizii înțelepte: - Te duci imediat la atelierul de reparații! sau chemau trailerul ori echipele de intervenții prin stații. Erau neobosiți și abia îi aștepta motoreta să se avânte mai departe! Cunoșteau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
17... mecanicii de pe utilaje se învoiau la beneficiar și toți se strângeau la sediu însă el avea permanent o scuză; ba era plecat la Basarabi, ba în delegație sau găsea alte subrefugii. Considera că-și pierde vremea și mai bine căsca ochii pe plajă, prin oraș, după cumpărături, cu prietenii sau pur și simplu stătea acasă. Zăhărnenu Berti de la Umberto, șeful secției îl tot bătea la cap să vină la ședințe, dar în ultima clipă nu știu ce se ivea și dispărea; de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întoarse capul; era nervoasă. — Întotdeauna le găsești scuze. Știu că toți mă urăsc. Nu ne-au iertat niciodată că nu i-am invitat la nuntă. — A fost decizia mea, nu a ta. N-am vrut să vină toți acolo ca să caște gura la tine. — Ei, poftim: e clar că nici tu nu-i poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
independente îl fac cel mai bine, spuse Alan. Se vinde excelent în străinătate: chiar și în America. Elemente tehnice spectaculoase, multe filmări în locație. Și o regie dinamică. E cam superficial, după gustul meu, dar nu e de lepădat. Hilary căscă. La șapte și douăzeci și cinci s-au uitat la ceva cu un medic scoțian și menajera lui, care ei i se părea foarte lent și provincial. Alan o informă că era unul dintre cele mai populare seriale de televiziune. Hilary n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi dat seama că o strângea de zece minute. Cred că am scăpat de el, spuse ea. — Dacă a fost cineva. — A fost. Știu eu că a fost. Am mers în continuare pe drumul principal și între noi s-a căscat un mic spațiu nefamiliar. Până la portalul de la intrarea noastră era o scurtă alee mărginită de câțiva leandri răzleți și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă și apoi mai jos. — Va trebui să facem câteva permutări, spuse Roddy sărutând-o din nou pe gură, care se căscase de uimire. Dar nu contează. Îi deschise și mai mult cămașa și își trecu mâna peste sânii ei. Phoebe se simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
săi de presă le descriu ca fiind bazaconii, dar asta e cam prea de tot. Excalibur la olteni?! Și-apoi de ce e nevoie să se recurgă la complicații magice când Marile State obțin pretutindeni supremația prin însuși votul națiunilor? Harry cască, apoi se întinde cât e de lung în scaunul rotativ aflat în fața calculatorului. În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
unuia din supușii lui Ozymandias, ca să nu mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles. Dar n-am de gând să intru aici în aceste amănunte. Povestea mea e un basm, iar basmele nu sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fiecare mare unitate... Să vezi numai cum întind de tine, frățioare! Ca de gumă. Doar am învățat că trupele nu se duc la luptă așa orbește, ci întâi trebuie pipăit terenul de către cercetași, să vadă ce și cum. Trebuie să caști bine ochii și să gândești, că altfel poți să spui prostii și atunci ferească Dumnezeu! Tribunalul Militar știe de tine. Dar dacă ai ghinionul să cazi în mâinile inamicului... că doar tu nu știi dinainte ce te așteaptă. De aceea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dacă nu-ți bagi mințile în cap, crâșma ta nu are zile multe”... Măi Toadere! Nu mai grăi și tu în gura mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici și... Bine, bade. Dacă mă rogi matale, n oi mai vorbi... Zâua mamei lor! Domolește-te, Toadere! Altfel îți vei plânge de milă și nu merită nenorociții iștia. Doar tu spuneai că i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-ți interesul și treci pe linia patra că acuși apare cursa de Dorohoi și mai scapă lumea de un prost! CACTUȘI Doamnelor, donșoarelor și dragi comeseni, vă punem în legătură directă cu Parlamentul.După cum auziți în cască aici nu se cască ci se lucrează pe comisii, grupuri și alte forme democratice la realizarea noului plugușor strategic care va împinge agricultura spre noi și importante succese. Ne apropiem de domnul Tiberiu Păpădie, noul ministru secretar de stat al culturii de păioase, semincere
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de viteză uluitoare tehnologia a ajuns cît un minuscul semn de adio la orizont, omenirea gîfÎind cu brațele Întinse și două sute de ani În urma ei. Așa că Într-o artă depinzînd atît de mult de tehnică cum e filmul, s-a căscat o prăpastie violentă Între formă și fond. Fondul nu mai ține pasul cu excesul de tehnică care face lucrurile și mai greu de digerat. Stomacul se dilată. Ochiul se Închide. Deoarece exact În ochi sare risipa contondentă de talent ingineresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iubita ta blondă fără facultate și ultimul Forman, Omul din lună. Viața grosolană a unui actor comic grosolan, redată Într-un film grosolan. Nu găsești nimic care să te entuziasmeze, să sari, să te facă să uiți de adolescenta ce cască lasciv pe pernă, Într-o creație fără miză, cu tot premiul ei de la Veneția, din ’65 (vorbesc de Dragostea unei blonde). Omul din lună n-a luat nimic la Veneția, nu pricepe nimeni ce-i cu luna, poate și din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată rău de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-a face cu fabrica lui Capek, fiind el un absolut mut, așadar, dacă adormi pe fotoliu cu gura ușor căscată din motivele expuse, pierzi un film foarte bun, poate ultimul, al lui Sidney Lumet. Sintetizez, ca la o involuntară dar irepresibilă revistă a presei: actori destul de modești (Christine Lahti Annie Pope, Judd Hirsh bărbatul ei, și River Phoenix care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lume cu excepția omului, În ’91 (același an cu Barton Fink) a intrat pe ecrane Tăcerea mieilor (Jonathan Demme), cu un criminal mai puțin sclipitor la minte decît biblicul tăietor de capete, dar colecționar de fluturi, care introduce pupe În gurile căscate de neliniște ale victimelor camera dementului seamănă izbitor cu aceea a dementului din Seven și cu a dementului din 8 milimetri de mai tîrziu de nu cumva e aceeași, cu sclipiciuri de hîrtie atîrnate de tavan și resturi, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
frică lui Don Juan). În Damasc Începe o furtună de nisip. Uguiesc curcanii, țipă păunii, sirianca are un copil, valetul se duce undeva cu o femeie cu cicatrici de la coșuri, vărsat sau lepră. În drum spre enclava din Ceüta, DJ cască. Femeia de aici e gravidă. Nu se Înțelege de ce, vine și fosta regină a frumuseții din regiune la braț cu valetul, regină care fuge pe urmă cu DJ. Femeia din Norvegia e nebună. Se Întîlnește cu eroul În spatele unei biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]