5,189 matches
-
Barbu nu este singurul care, cu toată ironia la adresa unor sloganuri ale epocii, a văzut până târziu în C.C. un cabinet de lucru. Victor Eftimiu a consemnat, de asemenea, că în acel mediu tot ceea ce a scris, pe mesele de cafenea (care nu aveau rigiditatea biroului de lucru de acasă), a fost „spontan, întraripat, proaspăt, sincer”. Semnificativ este faptul că și unii străini i-au recunoscut cafenelei bucureștene celebritatea, farmecul, fiind oaspeți ai localului și locuind la hotelul Capșa. Paul Morand
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
consemnat, de asemenea, că în acel mediu tot ceea ce a scris, pe mesele de cafenea (care nu aveau rigiditatea biroului de lucru de acasă), a fost „spontan, întraripat, proaspăt, sincer”. Semnificativ este faptul că și unii străini i-au recunoscut cafenelei bucureștene celebritatea, farmecul, fiind oaspeți ai localului și locuind la hotelul Capșa. Paul Morand, în cartea sa despre București, apărută în 1934, descria astfel locul: „La București, Capșa este inima orașului deopotrivă din punct de vedere topografic și moral. În
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
în cartea sa despre București, apărută în 1934, descria astfel locul: „La București, Capșa este inima orașului deopotrivă din punct de vedere topografic și moral. În Capșa se cuprind patru lucruri deodată: un hotel, o cofetărie, un restaurant și o cafenea. Imaginați-vă, reunite într-o casă cu o aparență modestă și desuetă patru vechi glorii europene: restaurantul Foyot, cofetăria Rumpelmayer, cafeneaua Florian din Veneția și hotelul Sacher din Viena.” Repere bibliografice: Gheorghe Cruțescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1943, 131-144; D. Karnabatt
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
vedere topografic și moral. În Capșa se cuprind patru lucruri deodată: un hotel, o cofetărie, un restaurant și o cafenea. Imaginați-vă, reunite într-o casă cu o aparență modestă și desuetă patru vechi glorii europene: restaurantul Foyot, cofetăria Rumpelmayer, cafeneaua Florian din Veneția și hotelul Sacher din Viena.” Repere bibliografice: Gheorghe Cruțescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1943, 131-144; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1943, passim; George Potra, Din Bucureștii de altădată, București, 1981, 219-232; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
Foyot, cofetăria Rumpelmayer, cafeneaua Florian din Veneția și hotelul Sacher din Viena.” Repere bibliografice: Gheorghe Cruțescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1943, 131-144; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1943, passim; George Potra, Din Bucureștii de altădată, București, 1981, 219-232; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Maria Magdalena-Ioniță, Epoca de înflorire a Casei Capșa (1868-1902), București, 1997; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, passim; Ulysse de Marsillac, Bucureștiul în veacul al XIX
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
Veneția și hotelul Sacher din Viena.” Repere bibliografice: Gheorghe Cruțescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1943, 131-144; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1943, passim; George Potra, Din Bucureștii de altădată, București, 1981, 219-232; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Maria Magdalena-Ioniță, Epoca de înflorire a Casei Capșa (1868-1902), București, 1997; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, passim; Ulysse de Marsillac, Bucureștiul în veacul al XIX-lea, tr. Elena Rădulescu, îngr. și
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
fapt de Noii Filosofi francezi, porniți dinspre stânga și ajunși la poziții rațional-democratice. Vladimir Tismăneanu: Răspunsul aparține acelui nepot al ideologului fundamentalismului islamizant, un personaj ce are În prezent deschideri simpatetice În lumea gauchismului - mai mult sau mai puțin de cafenea - al radicalilor șic. Domnul respectiv trăiește În Elveția, se numește Tariq Ramadan, și a scris o Întreagă diatribă Împotriva acestor autori, spunând că poziția lor este de fapt proamericană. Mircea Mihăieș: Adică pentru el, În momentul de față, proamerican Înseamnă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
avansat la muncă. De la simplu funcționar am ajuns director adjunct al departamentului și mi s-a dat în grijă tot ce ținea de plângerile turiștilor. N-am fost niciodată implicat în viața socială studențească, nu aveam timp de pierdut în cafenele. Mi-am cumpărat o mașină și alergam dintr-un loc într-altul. La muncă, așa cum am zis, am fost și avansat, și... Eram foarte apreciat, cred că meritam. Fără îndoială. Nu mi-a trebuit mult ca să-mi dau seama că
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
anii irosiți pentru nimic, nici despre sfârșit, înțelegeai singură ce puteam gândi observând gurile acelea pline, din care ieșeau hohote vulgare de râs, spinările alea monolitice, degetele acelea deformate de inele. Îmi închipuiam răspunsurile tale. Mai târziu, într-o micuță cafenea în care ne-am refugiat, aveai să vorbești foarte calmă despre epoca aceea care ne văzuse născându-ne și care avea să ia sfârșit. — Acum zece ani sau poate chiar mai mult, gândeam exact ca tine: toate războaiele acelea, pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trase cu grijă lângă masa noastră, mi-a amintit puternic de viața nomadă pe care o dusesem împreună cu tine și pe care omul ăsta continua s-o ducă, într-o necontenită horă de orașe, hoteluri, dimineți de iarnă într-o cafenea goală, în care șuieră percolatorul de cafea și în care un client, sprijinit cu cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bronzate, de strigăte, avea să se imprime într-un clișeu fotografic al unei vacanțe frumoase. Mă grăbisem să mă retrag din clișeul ăsta care se developa, urcasem pe dună (se vedeau de pe creasta ei, în zare, primele case și terasa cafenelei unde Vinner trebuia să vină să mă întâlnească, peste două ceasuri și jumătate), mă instalasem pe banca aceea, la adăpost de vântul care mătura deja coama valurilor. Liniștea însorită a acestui loc ocrotit de dună, iar în spate, de tufe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în Grecia antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka, Laudatio mortis (Thomas Mann), labirinturile prozelor lui Hermann Hesse, „armonia din adâncuri” la Boris Pasternak (Doctor Jivago) și seducția exercitată de cafeneaua literară la Budapesta. O altă culegere a criticului, Visul lupului de stepă (1999), repetă împărțirea în Teme românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
1997, 45; Ion Simuț, E posibilă renașterea Europei Centrale?, F, 1997, 12; Liviu Antonesei, Inima tumultuoasă a Europei, „Monitorul”, 1997; 5; Cornel Ungureanu, Strategiile seducției, O, 1998, 7; Vasile Popovici, Această exaltare a culturii, O, 1998, 11; Luca Pițu, La cafeneaua hermeneutică, București, 1998, 242-243; Sergiu Ailenei, Ultimul om universal, CL, 1998, 8; Monica Spiridon, Modelul Cantemir, RL, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 444-456; Dicț. analitic, II, 63-65; Petraș, Panorama, 108. S.V.
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972), unde
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
să iasă din Koza Han și să-și vadă de adevărata treabă pe care o avea În oraș. Nu era ce credea Desdemona. Urmăriți cu atenție: Lefty, cu melonul Înclinat ștrengărește, umblă pe străzile Înclinate ale Bursei. Trece pe lângă o cafenea și totuși nu intră. Patronul Îl cheamă Înăuntru, dar Lefty Îi face doar cu mâna. Pe strada următoare trece pe lângă o fereastră cu obloane În spatele cărora se aud voci de femei strigând, dar el nu le bagă În seamă. Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În pantă și de data aceasta (cu inima despovărată) se opri În toate locurile cărora le rezistase când coborâse. Păși Într-o locantă, pentru o cafea și-un fum de narghilea. Se duse Într-o cafenea pentru un pahar de ouzo. Jucătorii de table strigară: ― Hei, Valentino, nu joci o partidă? Se lăsă ademenit să joace, Întâi numai una, apoi pierdu și trebui să joace cu miză dublă. (Calculele pe care le găsea Desdemona În buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la Ceșme, la sud-vest de oraș, așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă, de la satele pe care le pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă Într-o șalupă care să-l scoată din oraș. Mulțimea huiduie și-l batjocorește, amenințând cu pumnul. Generalul Hajienestis privește scena cu calm. Mulțimea obturează vederea spre mal și spre cafeneaua sa preferată. Nu vede decât marchiza cinematografului la care, cu zece zile Înainte, fusese să vadă Le Tango de la Mort. Pentru o clipă - și probabil că și asta e o halucinație - simte mirosul iasomiei proaspete de la Bournabat. Inspiră adânc acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ședea Între două tuburi de aer care arătau ca niște tube uriașe. În centrul navei, Lefty lenevea În compania altor burlaci. În ultimele trei ore nu se văzuseră unul cu altul. În acea dimineață Își băuseră cafeaua Împreună Într-o cafenea de lângă port, după care, ca niște spioni de elită, Își luaseră fiecare propriul geamantan - Desdemona păstrându-și cutia pentru viermi de mătase - și se Îndreptaseră În direcții opuse. Bunica mea avea documente falsificate. Pe pașaportul ei, pe care guvernul grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reproducerii și se retraseră tăcuți și derutați, catalizatori Într-o explozie pe care nu o puteau explica. În timp ce nevestele lor sufereau grandios prin dormitoare, Zizmo și Lefty se refugiau În sala ca să asculte muzică sau mergeau cu mașina la o cafenea din Greektown, unde mirosul lor nu supăra pe nimeni. Jucau table și discutau politică și nimeni nu pomenea nimic de femei, pentru că În cafenea erau toți burlaci, indiferent cât de bătrâni erau sau câți copii dăruiseră unei neveste care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zizmo și Lefty se refugiau În sala ca să asculte muzică sau mergeau cu mașina la o cafenea din Greektown, unde mirosul lor nu supăra pe nimeni. Jucau table și discutau politică și nimeni nu pomenea nimic de femei, pentru că În cafenea erau toți burlaci, indiferent cât de bătrâni erau sau câți copii dăruiseră unei neveste care acum prefera să stea cu aceștia decât cu ei. Discuțiile erau Întotdeauna aceleași: despre violența turcilor, despre Venizelos și greșelile lui, despre regele Constantin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mătase. Nici unul dintre bărbați nu purta beretă, fapt care o uimi pe Tessie. Întotdeauna Își dorise să se ducă În Europa, nu atât În Grecia, cât În Franța sau Italia. Privind buletinele de știri, Tessie nu observa clădirile bombardate, ci cafenelele de pe străzi, fântânile, cățelușii calmi, bine crescuți, urbani. Cu două sâmbete Înainte văzuse Antwersul și Bruxelles-ul eliberate de Aliați. Acum, când atenția se Îndreptase spre Japonia, peisajul se schimba. În jurnalele de știri apăreau palmieri și insulele tropicale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fiind Îndepărtat de la activitățile zilnice de la Casa Zebrei, bunicul meu Începu să-și petreacă zilele mergând cu mașina prin oraș. Se ducea În centru, la biblioteca publică, și citea ziarele străine. După aceea se oprea să joace table la o cafenea din Greektown. La cincizeci și patru de ani, Lefty Stephanides Încă se ținea bine. Mergea pe jos aproape cinci kilometri pe zi, ca să-și mențină condiția fizică. Era chibzuit la mâncare și avea mai puțină burtă decât fiul lui. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu pe lângă ele. Tancul a cotit-o pe strada Bush și eu l-am urmat, trecând de Monroe și de luminile din Greektown. Într-o zi normală, bărbații greci mai În vârstă, din generația tatălui meu, ar fi sosit la cafenele ca să-și petreacă ziua jucând table, dar În dimineața zilei de 25 iulie 1967 strada era pustie. La un moment dat tancul meu s-a Întâlnit cu altele și acum Încolonate, se Îndreptau toate spre nord-vest. Curând centrul a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fumul de marijuana care se ridica din bongurile lor. Iar În anii șaptezeci, când a ajuns acolo Cal Stephanides, ceața ne ascundea, pe mine și pe prietenii mei, În parc. În a treia mea zi În Haight eram Într-o cafenea și mâncam un tort de Înghețată. Era al doilea pe care-l mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]