2,949 matches
-
despre planul acesta, plângându-se că cerul cenușiu și iernile reci ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cum Își Înăbușă un căscat. — Da, s-a făcut târziu, Îi răspunse ea ridicându-se În picioare. Sper Însă că nu renunți dezgustat la teatru. — Nu. Apoi, după o pauză meditativă, adăugă: — Îi mai acord un an. Gândul acesta Îl calmă, devenindu-i mantră pentru zilele și săptămânile care urmară. Încă un an. Faptul că un an calendaristic se aparopia de sfârșit și altul avea să Înceapă curând dădea o logică satisfăcătoare hotărârii sale. Pentru că nu avea starea de spirit necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fugă cu el) și o găsi pe dna Saker reprimându-și cu greu istericalele În culise. — Dați-mi sărurile! se răsti el. Într-un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
voi uita niciodată că el mă va face să-l privesc ca om, ca ins, și fără să țin cont de relația noastră. E un privilegiu. Și se făcea în visul meu că tocmai omorâsem pe cineva. Încep să mă calmez în camera de hotel. Fu un accident și trebui să ascund crima. Îmi trag un suflu adânc. Tocmai fugii de la iaht până aici. În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fac această greșeală. Și cum mă hotărăsc că mai bine fug să scap, urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund, ce rost ar avea. Are peste douăzeci de inși, mă va găsi. Mă calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca? Nu încă. Are părul brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic episod să-i strice week-end-ul aniversar. Dar tot voia niște răspunsuri. —OK, îmi pare rău că am vorbit urât, s-a scuzat ea cu un zâmbet micuț. Dar trebuie să recunoști că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Poarta a scârțâit amenințător, ca un efect sonor dintr-un film horror cu buget redus. De altfel, foarte potrivit, date fiind circumstanțele, s-a gândit Alison mâhnită. După ce a tras adânc aer în piept și a expirat lent, ca să se calmeze, femeia a întins mâna și a apăsat pe sonerie. Un sunet ascuțit a izbucnit de cealaltă parte a ușii. Preț de mai multe secunde, nu s-a întâmplat nimic și, dintr-odată, Alison s-a simțit mai calmă. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iar remarca femeii o tulburase. Deborah și-a dres glasul, indicând că era pe cale să spună ceva. Ce ți-a povestit James despre căsnicia noastră? a întrebat ea fără să se grăbească. Julia a tras aer în piept ca să se calmeze. Era mai fericită acum că mingea părea să fi revenit în terenul ei. Nu voia să-și rateze șansa. —Ei, nu mare lucru, a răspuns ea incert, sperând că lipsa de precizie a răspunsului avea s-o determine pe Deborah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l lase să sune, dar apoi și-a spus că putea să fie Luca și, dintr-odată, s-a simțit cuprinsă de dorința de a vorbi cu el, de a-i auzi vocea cu timbru dulce, care spera s-o calmeze. —Alo? — Bună, drăguța mea. Fiona sunt. Ce faci? Nu mare lucru, s-a eschivat Alison. Una-alta prin casă. —Of, nu-mi aduce aminte. Coșul nostru de rufe murdare stă să explodeze, dar nici mie și nici lui David parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sunt de acord cu tine și nici n-o să mă poți convinge că greșesc. Mă tem că răspunsul meu e tot nu. Trântindu-se la loc, pe pernă, femeia a ridicat ochii în tavan pentru câteva secunde, încercând să se calmeze. Se simțea teribil de nedreptățită fiindcă dorințele ei, legate de un subiect atât de important și de emoțional, erau expediate cu atâta ușurință, așa cum ai da la o parte materialul ales de altcineva pentru draperia din sufrageria ta. Lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la o familie un pic mai mare. Asta ar fi tot. Și cu slujba ta ce-ai face? — Aș renunța la ea. E un post de recepționeră cu jumătate de normă, nu e o carieră. Susan începuse să se mai calmeze. Îndrăznea să spere că întrebarea legată de serviciu însemna că făcea progrese pe subiect. Nick s-a gândit la cele spuse de ea, apoi și-a retras brațul de sub capul ei și-a început să-l flexeze, strâmbându-se puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un subiect pe care își dorise cu disperare să-l evite. — Da, iar chestia asta, a pus bărbatul punctul pe i. Te-ai mai gândit? Julia și-a întors privirile către fereastră, oferindu-și câteva secunde în care să se calmeze.Voia să adopte o atitudine rezonabilă, dar asta era ceva foarte dificil când soțul ei se întorcea tot timpul la discuția respectivă. Credeam c-am căzut de acord că ăsta e un subiect la care o să mă gândesc serios în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
respins. Iar Deborah a fost acolo ca să-ți spună poezioare și să-și desfacă picioarele? a pufnit Julia. Ce emoționant! Ei, acum ai un copil, nu?! James a dat din cap și și-a suflat din nou nasul. Se mai calmase puțin. —Mă gândeam... Știu că nu e deloc o situație ideală, dar, până la urmă, poate că așa e cel mai bine. La început, Juliei i s-a părut că nu l-a înțeles bine și-a căscat ochii derutată. —Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcut un copil. O trădare mai mare decât asta nu poate să existe. Deci ce vrei să spui? Dintr-odată, bărbatul devenise îngrijorat. Adică vrei să divorțezi? Julia a oftat și s-a îndreptat către ușa bucătărie, simțindu-se mai calmă acum că ea avea controlul asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc. O să te anunț dup-aceea. — Când? a strigat James după ea. —Acum mă duc sus și-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când în când cu săgeți dureroase. Respiră adânc, des, de mai multe ori. Doar așa reușea să o calmeze. Apropierea lui o făcea să bată ca nebuna fără să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi ușura din greutatea pe care o resimțea în fiecare celulă din care era modelată. Într-un târziu se liniști, dar nu reuși să adoarmă. Era mult prea marcată de ultimele evenimente din viața ei. Sănătatea îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu mașina. Închid ochii și Încerc să mă calmez. O să mă simt mult mai stăpână pe situație dacă folosesc timpul ăsta În mod util: o să-i sun pe cei de la KwikToy („Distracție 24 din 24!“) de pe mobil să fac reclamație În legătură cu lipsa cadourilor de Crăciun comandate. — Vă mulțumim că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la Pavarotti. (Nessun dorma Înseamnă „Nimeni nu va dormi“, nu-i așa?) În carte scrie să lași bebelușul să plângă, dar Ben nu a citit cartea. Nu știe că după aproximativ patruzeci de minute de plâns Încontinuu, bebelușul se va calma. În carte scrie că Ben ar putea avea probleme afective: eu cred că tocmai și-a dat seama că mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să se dea jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am tot timpul să mă gândesc la tortura care mă așteaptă: Întâlnirea cu Abelhammer. Când am vorbit cu Rod aseară, mi-a spus: —Jack pare entuziasmat să te Întâlnească, Kate. Probabil pentru că Greenspan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o bluză albă de voal pe care am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele arată ca o hartă a universului: mă simt ca și cum aș fi absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de mizerie medievală. Cer prea mult dacă vreau să fac O BAIE? Rich Întinde un braț spre mine, dar Îl resping. Lacrimile mele sunt Îngrijorător de fierbinți - temperatura apei În care nu mă voi spăla. Trebuie să Încerc să mă calmez. Soțul meu pare foarte agitat. De ce nu s-a bărbierit? Chiar În momentul ăsta, se aude o voce de sus, de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am găsit niște haine În care să doarmă și am culcat-o În patul pentru oaspeți. Cu tricoul meu Gap măsura XXXL, cu un șoricar imprimat pe piept, fluturându-i pe lângă trup, arată ca o fetiță de 8 ani. Mai calmă acum, reușește să-mi spună Întreaga poveste. Se pare că a țipat cât au ținut-o coardele vocale când a văzut pozele de pe ecran și a Întrebat cine a făcut asta. Bunce, desigur, a fost cel căruia i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fie, dacă tot e aici, poate dorește să ne arate ce știe să facă, băieți? Au râs cu toții, dar când a Început să plângă, au șters-o repede din birou. Numai Julian a rămas și a Încercat s-o calmeze. A țipat la el până i-a spus că Bunce luase pozele cu Momo de pe site-ul EMF - cele pe care firma le folosea În broșură ca să-și ilustreze angajamentul În direcția diversității - și le-a lipit peste corpurile altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care citise ziarul Încă de ieri și, cu ochii sclipind de bucurie și de teamă, spre marea indignare a lui Victor care realiza pericolul de a fi „raportați la Securitate”, continuă aproape răcnind: Gata! Oameni buni, de-acu’ să vinamericanii!! Calmat de Victor și de bunica Ileana (care se Înfricoșa la gândul că toți bărbații din casă vor fi „ridicați” noaptea, așa cum au fost ridicați nenea Ion Spătaru și cei din neamul Botez), Ghiorghi a dascălu’ Își aminti și spuse: Hasmațuchi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor n-a gustat gluma, s-a supărat și a Întrebat-o: Știi tu mai bine? Da, iată așa se face G mare de mână, cu gușa asta! De unde știi? De la școală, de la doamna Silion, din abecedar! Victor s-a calmat și a gândit că fata Ruzâniței are dreptate, ea Învață după un abecedar de tip nou, rusesc! Vrei tu, Rozaliță să-mi faci un serviciu și să mi-l aduci un pic? Te rog! Da, moș Victor, apoi adăugă ... nene
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]