2,870 matches
-
lui grijă a fost să-și ridice o colibă unde să se adăpostească și de vreme rea, dar și de vreme bună, până când își va ridica o căsuță. Morții din cimitir nu-l sperie, că pe front a văzut atâția camarazi morți, la fel și în lagăr. Oamenii din sat care treceau pe cărare sau care veneau la cimitir să aprindă lumânări la căpătâiul celor plecați în lumea de dincolo, îl vedeau pe străinul cu barbă de călugăr muncind toată ziua
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră. Doar Carol și Filip, de la masa lor, băgaseră de seamă că "mucosul" nu participase la joc nici cu bani, nici cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fiind mai împovărat de griji familiale, mai călit la greu și mai experimentat ca mod de viață. Am vrut să am în el un sprijin sigur în caz de primejdie, dar să-i și ofer anumite libertăți pe care ceilalți camarazi ai lui nu le aveau. În timp de război se creează o anume relație între ofițer și ordonanță, mai ales în situațiile critice ce se puteau ivi oricând. Mihai s-a dovedit a merita cu prisosință încrederea și dragostea mea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub comandă și grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât aș fi putut-o face cu asprimea legii și a ordinelor pe care le aveam. Datorită șansei de a învăța carte, mă aflam
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și nopți fără hrană și apă, mereu anchetat să spună despre nelegiuirile săvârșite de ”banditul de ofițer”. A negat totul, spunând chiar că de i-ar tăia capul, el nu poate spune un neadevăr despre mine, care eram socotit de camarazii lui drept ”Pâinea lui Dumnezeu”. În final, neputând să-i frângă voința și dârzenia de a spune adevărul, i-au dat drumul acasă, adânc marcat de cele prin care trecuse, socotit și el ”bandit și dușman al poporului”, ca și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vorbitorilor, fără să fiu avertizat, punându-mă într-o situație dificilă de vorbitor nepregătit. În loc de profesor, mi se adresează indicându-mi gradul de căpitan în rezervă. Pentru descrețirea frunților o contrazic că actualmente sunt colonel onorific, la fel cu toți camarazii mei ofițeri cu peste șaizeci de ani în urmă. Am vorbit circa 10 minute cu unele momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil unei avansări cu mărire de salariu la circa 5. Asta fără să-l recunoască pe nea Ovidiu, care spera o distracție strașnică în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea încă să plece acasă. Avea pistele lui. * Undeva în New York, un puști blond se uita cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă, tancul care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă, tancul care i-a lichidat camarazii este, în fine, distrus, iar conversația dintre cei doi ofițeri, englez și german, are aerul de naturalețe nobilă desprins din La grande illusion a lui Renoir. Moartea dezertorului este umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Căci oamenii-leopard ce asaltează vasul german aban donat sunt soldații germani deghizați, aflați în căutarea aurului ce revine armatei lui von Lettow. Ceea ce ar trebuit să fie o misiune militară secretă devine un carnagiu, atunci când un sergent trădător își lichidează camarazii, dispărând odată cu tezaurul însuși. Corto este martorul dramei și cel care descoperă identitatea unuia dintre cei uciși de sergent. Un anume locotenent Slütter, al cărui nume evocă, prin sonoritate și cavalerism, pe ofițerul ce cutreiera mările din Sud, alături de Călugăr
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în discuție stereo tipul și simțul comun. Dușmanii nu sunt ceea ce par a fi, iar curajul este, adeseori, o chestiune de solidaritate și de perspectivă. Sacrificiul nu se naște în numele cuvintelor mari, ci traduce efortul, disperat, de-a fi alături de camarazii tăi atunci când aceștia au nevoie de tine. Istoria este așezată de Pike între oglinzi paralele și nimic nu scapă neexaminat de lentila morală măritoare. Între cei ce au învins și cei care au pierdut, linia despărțitoare este uneori invizibilă. Granița
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
războiului - atacați de un avion american, naufragiații englezi sunt puși la adăpost de către locotenentul german, cu prețul vieții sale. Mii de kilometri mai departe, sub soarele Somaliei din care se ivește și Cush, ofițerul englez rănit descoperă altruismul „imbecil” al camaradului inamic italian. În fața războinicilor dankali, italianul face un schimb de vieți : a sa în locul inamicului pe care ar fi trebuit să îl urască. Războiul lui Ernie Pike este un teatru al pasiunilor și al mântuirii. În purgatoriul bătăliilor, soldații au
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
războiul pe care europenii îl duc în jurul său. Pe un alt front de luptă, în decorul de sfârșit de lume al Birmaniei, un alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face seppuku și africanul care își trimite craniul dușmanului curajos în satul său îndepărtat, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător, iar echilibrul moral al acestei lumi amorale este restabilit, fie și trecător. Cât despre Fanfulla și camarazii săi de arme, sfârșitul prozei lui Pratt este unul deschis. Alte asedii și alte războaie îi așteaptă. Cu banda neagră, cu aerul său de pirat-mercenar, Fanfulla merge mai departe. Mai departe poate către războiul de treizeci de ani, în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nimici semințiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei. Eroismul din istoriile lui Pratt și Oesterheld se desparte de patetismul de mucava al propagandei rasiste. Comunitatea pentru care Kirk vrea să se sacrifice, deliberat, este cea pe care foștii săi camarazi o înfruntă cotidian. Loialitatea lui Kirk nu este față de uniforma pe care o îmbracă, ci față de idealul pe care îl urmărește, cu tenacitate suicidară. Mântuirea oferită lui Kirk este una paradoxală. Salvat de la execuție de semenii săi, el este retrimis
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de veghe lângă tabără li se arată, ca prin jocul nopților arabe, ființe feminine învăluite în vălul lor înmiresmat - dincolo de ele se află capcana rebelilor. Cei care le urmează, ca prin transă, merg către pieirea lor și aduc și pieirea camarazilor lor. În acest spațiu neiertător, trecutul primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul Desay
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină de grâne, plină de dor Și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii. De remarcat deci că, proiectul pe care cineva îl punea în aplicare, ori îi ducea mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai bune rezultate în fizică sau în chimie. Rezultatele erau totdeauna vizibile; și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Când s‑a ajuns la stagiul militar al tatei, În carte a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ani. Eram o studentă bună, nu studiam ce dorisem, dar, interesant, și acest alt domeniu îmi plăcea. Eram o fată obișnuită: dansam și cântam cu plăcere, citeam cărți și vedeam filme, mă plimbam cu prietenii și colegii, eram un bun camarad (sunt și acum sociabilă) și râdeam foarte mult (și frumos, spun unii, pentru că mulți au râs la râsul meu). Stăteam în cămin, la Iași, ca orice student din provincie. Era să uit ! Nu lipseam de la reuniuni și ceaiuri; lucru foarte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai născut? Așadar ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de demult, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]