222,545 matches
-
și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
urbei noastre culturale de pute" bucuroasă că mă entuziasmez" că-mi vine să rîd" mă hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum s-o fac să înțeleagă că-i formidabilă, gingașă, seducătoare" cînd se strîmbă, ducîndu-și mîinile la cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin! distihul cu desagii plini auzul muzical? verginul sân al lunii sângerând la asfințit. Cenușăreasa literelor jos e buha adjectivul/ tras cuțit ne taie văzul � fluierul de os staminele/ timpan
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
obicei/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre elemente, de a suplini golurile din ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe trecute în
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe trecute în moarte. Vina provocată de cunoașterea contradicțiilor și convulsiilor existenței pretinde expierea; dezintegrarea viului cheamă după sine o reintegrare la nivel simbolic, reclamând totodată o iluzorie renaștere: " Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul/ Și le schimb când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
reintegrare la nivel simbolic, reclamând totodată o iluzorie renaștere: " Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul/ Și le schimb când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte, să mai stea legate/ Cel puțin așa, prin trupul meu.// Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată trupul singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine". Fără îndoială, versurile din Pasărea tăiată vădesc o sensibilitate cu o acută propensiune spre aporiile realului
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
pregnanță imagistică: "Boul jupuit atârnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
că nu vei mai relua niciodată firul... și să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit, sau ce?... ai plecat?... te-ai dusără la cimitire?... uite, mai sînt aici!... uite, stau în cap!...uite, fac podul!... uite, fac șpagatul!... uite, fac flotări!... uite, dacă mă ambiționez, uite, vezi?...vezi cum îmi duc piciorul ăsta după cap, la ceafă?... vezi, băi, ce flexibilă sînt?...( trosnindu-și delicat vertebrele, cum doar pisicile reușesc, somnoroase, gingașe
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
adormit, sau ce?... ai plecat?... te-ai dusără la cimitire?... uite, mai sînt aici!... uite, stau în cap!...uite, fac podul!... uite, fac șpagatul!... uite, fac flotări!... uite, dacă mă ambiționez, uite, vezi?...vezi cum îmi duc piciorul ăsta după cap, la ceafă?... vezi, băi, ce flexibilă sînt?...( trosnindu-și delicat vertebrele, cum doar pisicile reușesc, somnoroase, gingașe,)... iupi-iupi!... și brusc să fugă în bucătărie și să se întoarcă misterioasă, mîndră, ținînd-o cu amîndouă mîinile făcute căuș sub ea... să reapară
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu, să-i desenez în fraze
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k. Uite!... stau în cap!!!
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
de ce. Poate fiindcă dormise cam prost. Dar în seara asta doamna Marinescu era hotărâtă să se culce de vreme, fără să mai vadă serialul de joi pe care-l urmărea de la începutul anului. Făcu o baie caldă, se spălă la cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cap și, în timp ce-și usca părul, se gândi să-și facă și un ceai de tei, că e calmant. Puse apa la fiert și începu să caute fileul pe care și-l punea noaptea după ce se spăla la cap. Sertarul scrinului era mare și plin cu tot felul de nimicuri: papiote, ace de păr, broșe și brățări, coliere de scoici sau pietricele colorate cumpărate pe Litoral, o perniță cu bolduri și alte mărunțișuri pe care le arunca în sertar
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
sub părul ușor ondulat, creierul... Ei bine, nu-și putea imagina creierul lui decât ca pe un sex. Un sex bărbătesc, uneori; femeiesc, alteori. Un afemeiat, un obsedat, de cum vedea o muiere se schimba la față, îi sticleau ochii în cap. Ca amant, m-da, priceput, că trecuse pe la multe. Dar tocmai asta o scârbise. Doamna Marinescu își scoase halatul de baie, îl aruncă pe spătarul scaunului și se privi o clipă în oglinda garderobului. Fusese o proastă, desigur, pierduse atâta
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
că era încă tânără și proaspătă. Ca și asta, cum zicea c-o cheamă?, Angelina, că și asta avea o voce de fecioară neprihănită... Auzi! Porcul naibii! Să moară "ca un înger"! Tocmai el! Bărbații cinstiți mor ca vai de capul lor, cu cancer la prostată ori la plămâni, cu ciroze ori paralizii, pe un pat mizerabil, cu încă patru-cinci amărâți în salon. Adormi târziu, îndoită, după ce luase o doză dublă de somnifer. A doua zi, vineri înainte de prânz, o doamnă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
lui galbeni, perforați, cu vârf ascuțit. Pietrișul aleii scrâșni subțire. Până să vină friptura ea își bău coniacul. Sorbea încet, cu ochii închiși. - îți amintești de seara aceea când ne-am plimbat cu barca? Să-și amintească...? Totuși, dădu din cap. - Vâsleai numai pe lângă mal, pe sub sălcii. îți amintești, nu-i așa? - Cum erai îmbrăcată? - Cu o rochiță bleu. Aceeași rochiță cu care am fost într-o duminică la meci. - Eu, la meci!? - Nu, nu cu tine. - Nu cu mine? Ba
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
teze, vine la mine acasă colegul Huci Ion. Era de la Buhalnița, năstrușnic și plin de haz, iar profesorul de română, neuitatul Victor Savin, îl striga la catalog ŤHuci margineať, după o expresie din opera lui Creangă. Ce-i dăduse prin cap mehenghiului de Huci? Să-și facă tezele de acasă: una - despre Carpații Orientali; cealaltă - despre Carpații Meridionali. Profesorul, în timpul lucrării scrise, trecea de la o bancă la alta și-și punea apostila pe fiecare caiet. Urma ca Huci să-i imite
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
-i destăinuie că nu e satisfăcut de rezultatele ocupației. De ce? Deoarece nu s-a uzat cum trebuie de armele de foc. Cum se explică faptul că nu sunt imediat împușcați, spânzurați, exterminați cei socotiți indezirabili? Populația civilă să simtă deasupra capului apăsarea cizmei. Dacă el ar avea la dispoziție o baionetă, ar ști ce să facă, răcnea scos din minți colegul de scris, ar înfige-o iute și cu neînduplecare. Oripilat, Jünger a notat în jurnal că s-a ciocnit de
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Și în diferențierile categorice, ilustrare a sciziunii, dăinuie însă aproape mereu un extraordinar instinct al viului și al dramatismului autentic. Un caz aparte prezintă Gabriel Garcia Marquez. Formidabila descripție a istoriei în romanul Un veac de singurătate îl situează drept cap de serie în literatura postbelică, nu numai din America Latină. Totul s-ar putea înlănțui într-o logică armonioasă dacă nu ar fi umbra partizanatului politic. Nu se desparte de un prieten, de conducătorul Cubei, nici după ce au ajuns cunoscute în
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am recunoscut pe Zaharia Stancu. "Ascultă-mă - a exclamat el - știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri pe
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
știu că îl frecventezi zilnic pe Tudor Arghezi. îl cunosc foarte bine. Nu este omul care dându-te afară pe ușă să-ți îngăduie să intri pe fereastră. Dacă îți tolerează cu atâta consecvență prezența, înseamnă că e ceva de capul dumitale! Fă bine și dă-mi un text pe care să-l public în Azi ". I-am explicat că nu am obișnuința scrisului, că n-am publicat niciodată. Stancu nu s-a dat bătut: "Scrie despre orice, indiferent ce-ți
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Dumitru Mureșan E ca și cum ai merge Printr-o gură uriașă Cu măsele de pămînt O societate de păsări s-a așezat Să-și destindă aripile pe acest drum îndepărtat Se văd cîteva capete mai înalte Doi turiști grăbiți, vorbind între ei și în același timp Unul dintre ei cu cineva de departe Prin telemobil, Fac să se-nalțe-n aer păsările De pe drumul de pămînt Se vede-atunci un zbor Spectaculos de triunghiuri negre
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]