4,924 matches
-
al italienilor îi corespunde germanicul Grobianus descris de Fr. Dedekind ș1549ț, omul prin excelență grosolan pe care autorul îl ironizează 28; acesta nu este decât un porco tedesco, un negativ al lui Cortegiano, ale cărui obiceiuri vulgare trebuiau evitate, o capodoperă de nesimțire; de la el a rămas epitetul „grobian”, care însă ar putea fi aplicat à rebours și eroilor rabelaisieni. Dar, cum veți vedea, grobianul s-ar putea naște foarte bine în societate, urmând principiile „pedagogiei negative” sau ale „pedagogiei non-directiviste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cartea lui J. Gwynn (1950) aspira la fundamentarea unei științe riguroase, cumulative și obiective a dezvoltării curriculumului ca disciplină socioeducațională și tehnologie eficientistă de tip life adjustment. Cartea lui Alberty (1953) nutrea ambiții similare, dar de pe poziții reconstrucționiste și progresiviste. Capodopera deceniului a fost însă cartea lui Smith, Stanley și Shores (1950, 1957), care a sintetizat magistral liniile de forță ale curricula moderne și s-a impus ca lucrare de bază a teoriei curriculare moderne. Chiar și astăzi se mai crede
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
uriașă literatură dedicată acestei problematici. Ea este reprezentată de așa-numitele „romane ale formării” (Bildungsroman). Cei mai reprezentativi autori de astfel de opere în SUA sunt W. Faulkner și E. Hemingway. La noi pot fi considerate „romane ale formării” unele capodopere ale lui M. Sadoveanu (de exemplu, Neamul șoimăreștilor sau Frații Jderi), C. Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) sau G. Călinescu (Cartea nunții). Capodopera românească absolută este însă Amintiri din copilărie. Maestrul universal al „pedagogiei formării” este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Faulkner și E. Hemingway. La noi pot fi considerate „romane ale formării” unele capodopere ale lui M. Sadoveanu (de exemplu, Neamul șoimăreștilor sau Frații Jderi), C. Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) sau G. Călinescu (Cartea nunții). Capodopera românească absolută este însă Amintiri din copilărie. Maestrul universal al „pedagogiei formării” este probabil Goethe (cu romanele al căror erou este Wilhelm Meister). 12.9. Scheme și paradigme de fundamentare a optimizării curriculare modernetc "12.9. Scheme și paradigme de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o altă apreciere. Nu erau izolate, făceau parte din uvertura unei simfonii ample și profunde. Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman (2001) s-au înșelat când au numit această mișcare contradictorie a cacophony of voices. Era vorba despre incipitul unei esențiale capodopere polifonice. De aceea merită o atenție aparte. Nu doar pentru o reconstituire mai exactă a istoriei curriculumului modern, ci și pentru că frământările gândirii curriculare din anii ’60 au aprins athanorul din care s-ar putea să apară mirabilis scientia necesară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care va fi instaurat „guvernul mondial al lui Antihrist”. Toate războaiele mondiale, Războiul Rece și căderea comunismului au fost plănuite și conduse din umbră de „iluminați” și francmasoni. Cultura de masă a fost „îmbogățită” și cu o abundentă literatură anticreștină. Capodoperele lui Umberto Eco Numele trandafirului și Pendulul lui Foucault dezvăluie atât „tainele satanice” ale catolicilor, cât și pe cele „diavolești” ale templierilor, francmasonilor, iluminaților și iacobinilor. Cărțile lui Dan Brown se mulțumesc cu dezvăluiri senzaționale despre viața de familist a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ai conspiraționismului mondial, ci analiști lucizi, adesea hiperraționaliști, care avertizează asupra unor primejdii paideutice reale: „topirea” civilizațiilor contemporane într-o singură civilizație standardizată conform tradițiilor celei euroatlantice; anihilarea celor câteva mii de culturi contemporane, fiecare cu istoria și marile ei capodopere, într-o singură cultură mondială pestriță botezată eufemistic multiculturalitate; ștergerea identității naționale, dispariția sentimentelor patriotice, uitarea istoriei neamului în psihologia noului kosmopolites; paradoxal, deși va fi considerat „om total”, „cetățean al universului”, noul produs al curriculumului global ar putea fi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
experienței - mai ales prin relațiile dintre imagini și semne manipulate de televiziune, radio, internet - determină o realitate nouă, a cărei esență este dată de simulare și simulacru. Aceasta este hiperrealitatea. În 1994, Baudrillard i-a dat o descriere sagace în capodopera sa Simulacres et Simulation (Simulacra and Simulation, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1994). În 1993, Baudrillard preciza: „Real este ceva ce poate fi reprodus o singură dată într-un mod echivalent; hiperreal este ceva care poate fi reprodus întotdeauna
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o pagină de text. În timpul celui de-al doilea război mondial, germanii au dezvoltat această tehnologie, plasând sute de micropuncte pe scrisori de dragoste, către ai casei, în comunicările de afaceri ș.a. Directorul FBI, J. Edgar Hoover le-a numit „capodopere ale spionajului”. În steganografia actuală există o mare varietate de tehnici. Una din ele ascunde mesajele printre biții imaginilor digitale. Imaginile sunt reprezentate printr-o formă matriceală de pixels (picture x elements), însemnând puncte din care se realizează imaginea. O
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de lună”, ridică din hornul fiecărei case „un crin înalt de fum”, preschimbă „căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș în sus este cartea cărților lui P. și una dintre capodoperele poeziei românești, în versurile din Satul meu (1925) poetul își devine propriul epigon. Cartea e un soi de monografie a Miorcanilor, mai exact o colecție de gravuri și stampe reprezentând oameni și peisaje. Poeziile, fiecare numai de două strofe, sunt
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
însă, în genere, nefavorabilă, întrucât l-a raportat constant la marile exegeze interbelice. În altă zonă, literatura pentru copii, P. s-a depășit pe sine prin Fram, ursul polar (1932), un roman realizat în linia lui Jack London, o adevărată capodoperă, ce a cunoscut și o neașteptată circulație în afara țării, mai mult decât oricare dintre scrierile sale. Și acesta e construit pe coordonatele mult uzitatei teze sămănătoriste a dezrădăcinării. Ca și ceilalți învinși, Fram nu își poate găsi liniștea în mediul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și viziuni apocaliptice. Să spunem că proza lui D. R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viața și opera lui Tiron B., aglutinează elementele realului, aglomerează disparitățile frapante și fragmentele dezbinate ireversibil în spații închise și le accelerează neliniștitor mișcarea. Textul e o apă tulbure ca însăși realitatea în care trebuie
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
existențial, toate actele vieții cotidiene fiind astfel ordonate și deturnate din perspectiva creației. Exemplul tipic pentru literatură Evului Mediu i se pare a fi trubadurul Jaufré Rudel, cel care introduce în poezie motivul „iubirii de departe” - amor de lonh. În capodoperă lui Cervantes, Don Quijote, eseistul crede a găsi confirmarea deplină a ipotezelor sale de lectură: caracterul construit al primului „personaj de hartie” din istoria literaturii - o construcție polemică în raport cu românele cavalerești anterioare și, bineînțeles, în conformitate cu programul estetic al autorului -, complicitatea autor-personaj
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
Murnu [...], constituie un moment fundamental în evoluția limbii literare (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă). Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare Eneidei în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei și Odiseei lui I.H. Voss. Puține literaturi se bucură de traduceri mai norocoase. Termenul de „traducere” este cu totul impropriu. Epopeile homerice sunt simple basme cu materie universal cunoscută
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
cenușie, banală, își vede visul împlinit în noaptea Anului Nou: ajunge să îl cunoască pe celebrul scriitor Alexandru Manea, pe care îl admiră și îl iubește în taină. Titlul piesei nu este doar un joc de cuvinte cu trimitere la capodopera lui Shakespeare, Maria Panait, sau mai bine zis Doruleț, reușind să transmită, aidoma îndrăgostiților din comedia shakespeariană, farmecul visătorului vrăjit de obiectul adorației sale. Alexandru Manea, obișnuit cu ipocrizia, artificialitatea și snobismul cercurilor mondene, este surprins și inițial ușor amuzat
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
indice, în ciuda subiectului de imediată actualitate, o revenire la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup de orbi într-o sală de cinema în așteptarea unei capodopere de arhivă din epoca glorioasă a filmului mut (2000), în legătură cu care cititorul este avertizat că „această piesă nu este o piesă... dar poate fi!”, își face loc îndoiala asupra literaturii înseși, incapabilă să mai răspundă întrebărilor contemporaneității. SCRIERI: Teama de
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
În Cântec vechi e inserat un cântec bătrânesc despre omorârea Costineștilor de către domnitorul Constantin Cantemir. Eminamente prozator, N. se afirmă pe acest tărâm nu doar ca un deschizător de drumuri, creator al nuvelei românești, ci și ca autor al unei capodopere, Alexandru Lăpușneanul. Într-o narațiune densă, bine ținută sub control, figura voievodului se devoalează, treptat, în toată complexitatea ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și cosmetizarea realității vor conduce la un tip de discurs inutil și superficial, documentarea tipizată distrugând aproape orice urmă de verosimilitate. În cărțile de mai târziu, Călător pe 5000 de străzi. Sinteze bucureștene (1965) și Porți pentru eternitate sau Sentimentul capodoperei (1973) ori Totul este în mișcare (1976), N. va apela la o ficționalizare extremă, încercând să confere prozei sale un statut nou, diferit de ceea ce scrisese anterior. Pe de altă parte, în Romeo, Julieta și lumina (1962) - titlul parafrazând romanul
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
Irkutsk. 30 000 de kilometri prin Uniunea Sovietică, București, 1964; Călător pe 5000 de străzi. Sinteze bucureștene, București, 1965; Nebunia vitezei, București, 1968; Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Traian Filip), București, 1971; Porți pentru eternitate sau Sentimentul capodoperei, București, 1973; Tragedia „Excelsior” în patru acte, un prolog și un episod intermediar, București, 1973; Totul este în mișcare, București, 1976; 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae, București, 1979; Startul
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
aici cu titlul Ursita. N. mânuiește în această povestire poematică tehnica fantasticului terifiant, preluând motivul nervalian al „mâinii vrăjite”, agrementat cu sugestii locale (credința în strigoi etc.). Revoluția (I-II, 1943), celălalt roman, apărut fragmentar mai întâi în „Cuvântul”, este capodopera scriitorului și sinteza artei sale epice. Masivă, numărând aproape o mie două sute de pagini, cartea se vrea o cronică a revoluției franceze din 1789 și, în ultimele capitole (XII-XIV), a ecourilor ei valahe. „Acest roman - una dintre cele mai temerare
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
și un poet național prin materialul reprezentat. Într-un articol, Contribuția literară a Olteniei, P. nu exagerează meritele provinciei în această direcție. Al. Macedonski este recunoscut a fi cel mai însemnat autor originar din această zonă, citat însă doar prin capodoperele „de școală”. Tudor Arghezi este, în mod bizar, considerat alogen, spațiul cel mai întins fiind dedicat lui Traian Demetrescu și lui C. Rădulescu-Motru. Considerațiile critice sunt, și aici, timide, convenționale, lipsite de relief. Ca autor liric, P. publică doar placheta
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
au recurs la descrierea concretului cotidian, la detașarea ironică, la fantasticul inserat în banal, la intertextualitate, lumea există. Ei nu au sentimentul golului primordial care organizează la I. percepțiile. Trebuie adăugat că I. este unul dintre traducătorii eminenți ai unor capodopere ale literaturii contemporane, alegându-și lucrări de maximă dificultate lingvistică și de maximă deschidere filosofică: Ulise de James Joyce, romane de William Faulkner, Omul fără însușiri de Robert Musil ș.a. Procesul de disoluție a schemelor poeziei tradiționale atinge, probabil, punctul
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
popor, directorul revistei arată un interes deosebit față de folclorul popoarelor din sud-estul Europei. Bonifaciu Florescu scrie un articol privitor la modul în care istoria românilor se reflectă în poezie, iar A. Ubicini prezintă în versiune franceză balada Soarele și luna. Capodopera poeziei populare românești, Miorița, e publicată în franceză în două versiuni diferite. Între colaboratori se numără Antonin Roques, cu un fragment intitulat Împăratul Nicolai, și B.P. Hasdeu, cu un fragment dintr-o lucrare despre istoria românească, tradus în franceză de
LA ROUMANIE CONTEMPORAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287727_a_289056]
-
pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
mult, mai ales literatură germană clasică și romantică (Lessing, Goethe, Schiller), literatură engleză (Shakespeare) și franceză (Corneille, Racine, Molière). Merge frecvent la spectacole teatrale, învață să cânte din flaut. Își formează o cultură solidă și multilaterală, întemeiată mai ales pe capodoperele literaturii universale. Studiază, tot acum, franceza, engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]