7,454 matches
-
ca să scape de la a fi vândute sau de la a muri de foame. Le felicit. Ne petrecem dimineața învățând un exercițiu militar. Cealaltă fată de la oraș are trăsături ciudate. Ochii îi sunt dispuși pe laturile chipului, foarte aproape de urechi, ca la capre. E încrezută și vorbește mandarina imperială. Vocea ei seamănă cu a unui bărbat, silabele i se rostogolesc una după alta. Armata Roșie nu e o armată a mântuirii, remarcă ea. E o școală pentru educație. Noi suntem comuniști, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dormitor, cântând fericit o veche arie de operă. Ca o scoică pe pământ secetos Nu o să-mi deschid gura... Ea e amuzată și i se alătură. Unui șoarece i se dă ca misiune să păzească un depozit de grâne, iar capra e pusă să vegheze grădina de legume - ce treabă minunat de plăcută e... 12 Noul meu nume este Jiang Ching. Este un dar atent din partea soțului meu. Nu mai sunt Lan Ping - Măr Albastru. Noile caractere au linii drepte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi satisfăcută de o casă plină cu copii, găini, cocoși, capre și legume. Mintea ei are nevoie de stimulare. Ea are nevoie de o scenă. Începe să-și exerseze rolul așa cum îl percepe ea. Citește documentele care circulă pe biroul lui Mao. Află că Statele Unite au intrat în război. Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bine, vom vedea. Luo Rei-qing e într-un coș de îngrășământ natural. Are piciorul rupt. S-a împotrivit arestării sărind de pe o clădire. Două Gărzi Roșii îl cară acum pe umeri, cu coșul trecut pe o prăjină. Seamănă cu o capră bătrână care e dusă la piață. Doamna Mao Jiang Ching aude mulțimea izbucnind în râs. Pe scena improvizată sunt aliniați dușmanii ei. Au mâinile prinse la spate cu cătușe. Kuai Da-fu îi dă fiecăruia un coif ridicol din hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unul din colțuri, un fel de zeitate egipteană ținea în mâini două lumânări aprinse. Și acelea erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în lumina lumânărilor, craniul lui complet lipsit de orice podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
treaba, privind de la una din ferestre. Din cabană apărură însă doar vizitiii cărând mai multe lădițe de voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură fu smulsă din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu-i așa: mamă-ta s-a lăudat și față de mine cu isprăvile, cu faptele de arme ale lui fecioru-său». «No, păi ce, că ordinu... Decât să mă ’puște pe mine, mai bine-l ’pușc io pe el». - Filosofia caprei românești, mă bag și eu. - Ce ficior o dată!, face mama. Ce băiat bun, Rusalin al Baciului...El, cu vigilența lui de la Canal, i-a scăpat pe-ai lui de chiaburie - nu erau, dar ce: alții erau? - dar Îi băgaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Acuma tu ești băiet mare, cu carte - mai ții minte ce-am scris noi doi pe cruce? Cu dalta? Știi tu: cârligu’? Știu, cum să nu știu: Vine mama dincolo, la Moș Iacob, pe când crucea era Încă În lucru, pe capre, În sarai - și zice mama: - Doamne, Moș Iacob, dar ai greșit anul morții, ai scris 1991 Înloc de 1941 - Însă cum ai făcut cifrele pătrățoase, se poate repara: sparge-i capul celui de-al doilea 9, ca să fie 4 - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt serios? Îmi bat joc de el? Apoi: - Am văzut-o cu ochii mei: mulgea vaca! - Seriooos? O mulgea pe biata vacă? Dar voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el? Apoi: - Am văzut-o cu ochii mei: mulgea vaca! - Seriooos? O mulgea pe biata vacă? Dar voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochii mei: mulgea vaca! - Seriooos? O mulgea pe biata vacă? Dar voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i glumă, dar eu vorbesc serios. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
voi, În Grecia voastră, cum obțineați lapte de vacă? A, da: În Grecia nu aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i glumă, dar eu vorbesc serios. - Și eu. Cunoașteți voi, Grecii, altă metodă de a mulge vaca, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreg cerul, la Apus. Și nu mai arde. La noi - la ei, la Ploiești, În urma noastră, Doamne-ferește-i, vorba mamei. Arde, arde, arde, la ei, la Ploiești, unde-a dus Doamne-Doamne-Americanii, / fiindcă așa L-au rugat Daco-romanii: să facă să crape capra Ploieșteanului! Noi - cu țaca-țaca, pe Valea Prahovei În sus, pe la noi nu mai arde. Stau lângă mama, la fereastră. - Miroase bine aerul pe-aici, zice ea, inspirând profund și expirând cu hotărâre, ca la ora de gimnastică. - E rece, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vibrantă și deosebită de cea a orașelor europene o făcea să se simtă de parcă ar fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est și, la lumina lunii, privi ceea ce rămăsese din acel imperiu: o nesfârșită întindere de deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lăsa să se apropie încet, rumegând lujerii din grara, până când aproape că putea să le scuipe în bot și, în momentul exact, ridica brațul înarmat și le împușca în inimă. Așa sfârșise și cu un enorm ghepard care îi devora caprele, un animal feroce, sângeros și viclean, ce părea că presimte pericolul sau că era protejat de o ființă malefică, care ataca păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce se desenau tot mai precis în zare. — Unde mergem? vru să știe locotenentul. Gacel arătă un punct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că o întreagă familie, cu jaime, animale, copii și servitori, se poate mișca dintr-o parte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pună în mișcare. Ali! Rămâi aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]