9,952 matches
-
Cînd am lucrat pentru Laird’s, fabricanții de cutii, zise el, eram destul de apropiat de Archie Tulloch, care era șeful secției de artă. Obișnuiau să angajeze băieți de șaisprezece-șaptesprezece ani pe vremea aia. Făceau etichete pentru pachete și cutii de carton și tipare pentru hîrtia de ambalat. Asta s-ar putea să nu-ți satisfacă sufletul de boem, dar ar fi un început. Dacă i-aș scrie lui Archie Tulloch, probabil c-o să vrea să vadă ce-ai lucrat. Thaw își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște lune de carton pe turnuri invizibile. Pe Alexandra Parade, lîngă necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți și buza superioară. Se dădu pe obraji cu unsoare verde și, aruncînd priviri sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și prea demnă pentru a fi prostituată, totuși părea că-l privește pieziș de la depărtare. Se sprijini de un grilaj să-și termine cartofii, și inima îi bătu mai să se spargă. Mototoli și lăsă să-i cadă cornetul de carton și era gata să traverseze strada, cînd văzu pe cineva venind. Un bărbat mărunțel mergea împleticindu-se pe trotuarul de vizavi. Ea se întoarse să-l privească. El încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apăra și m-am transformat într-un măgar ridicol, libidinos, discreditat și împuțit! Se opri și se uită la cîteva obiecte de lîngă platformă pe care nu le observase: trei căni din plastic cu ceai rece și trei farfurii din carton cu chifle și cîrnați prăjiți și reci. Luă chiflele și, cu lacrimile picurîndu-i pe obraji, înghiți printre fraze, zicînd: — Trei căni, trei farfurii, trei mese; am petrecut o zi întreagă aici, prima zi a adunării s-a terminat... Cînd mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tata a luptat în Primul Război Mondial, ceea ce l-a transformat într-un socialist agnostic. S-a ales cu o rană la stomac care i-a adus o mică pensie guvernamentală, a lucrat la o mașină de tăiat cutii din carton într-o întreprindere care a supraviețuit crizei din anii ’30, iar în 1931 s-a însurat cu Amy Fleming, vînzătoare într-un magazin din Glasgow. Mama a fost o gospodină bună și o mamă plină de abnegație căreia îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn nu se mai miră că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa de sub fereastră. (Ar trebui să adaug câteva amănunte despre cutia aceea de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai localizat, o unghie care zgâria ușurel pe dinăuntrul cutiei de carton de pe masă. Atunci mi-am amintit de fluture, am luat Intimitatea și am deschis-o; fluturele a ieșit, era încă viu, încerca să se târască greoi spre un ungher mai întunecos, l-am aruncat afară. A doua zi, am găsit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare că toată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Morți am văzut destui, m-am înțeles destul de bine cu ei. Cadavre însă numai două : primul, odată, lângă mănăstirea Brebu, când am întâlnit din întâmplare un alai; în fruntea lui mergea un bărbat care purta în brațe o cutie de carton, fără capac, cu o păpușă înăuntru, cât un copil de două-trei luni; la început mi s-a părut că asist la o procesiune pentru ploaie sau așa ceva și numai după ce oamenii s-au depărtat mi-am dat seama că în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu o păpușă înăuntru, cât un copil de două-trei luni; la început mi s-a părut că asist la o procesiune pentru ploaie sau așa ceva și numai după ce oamenii s-au depărtat mi-am dat seama că în cutia de carton văzusem, fără voia mea, cadavrul unui copil... (Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
astupând toate găurile prin care ar fi putut pătrunde aerul. 11. În seara aceea, poate pentru că mă văzuse necăjit, Zenobia și-a amintit de jocurile noastre și mi-a cerut hârtie și creion. I le am dat, împreună cu bucata de carton care îmi ținea loc de masă când voiam să scriu. Apoi am stins lumina din cameră și de pe coridor și m-am ghemuit între sofa și perete, ca să n-o tulbur. Întinsă pe cearceaf, în întuneric, Zenobia a început să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn nu se mai miră că Thorson își petrecuse ultimele zile pe Venus, Palatul semăna cu o cutie de carton goala în care s-a lovit cu piciorul. În tovărășia celorlalți, Gosseyn străbătu coridoarele fără viață și sălile pline de dărâmături, chinuit de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
S-a bucurat că le poate povesti despre subiectul lui preferat, știința. Într-o zi de noiembrie, acum exact doi ani, sfiosul cercetător a văzut, în laboratorul lui mai degrabă întunecos, o lumină verzuie care părea că vine dintr-un carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani, sfiosul cercetător a văzut, în laboratorul lui mai degrabă întunecos, o lumină verzuie care părea că vine dintr-un carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton apar niște oase delicate și cât se poate de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
verzuie care părea că vine dintr-un carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton apar niște oase delicate și cât se poate de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi simțit în suflet, nu se poate închipui! Așa că domnul Röntgen a fost primul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde tubul și își pune mâna, pesemne din întâmplare, între bucata de carton și tubul catodic, și-atunci pe carton apar niște oase delicate și cât se poate de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi simțit în suflet, nu se poate închipui! Așa că domnul Röntgen a fost primul muritor din univers care s-a văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nu știu, mie mi se pare că se exclud, nu în teorie, ci în ce-am văzut eu la om, nasul de care spuneți. Și à propos de nas, am văzut odată, la un dineu, un turc cu nas de carton care era așezat nu peste, ci în locul celui obișnuit. O arătare curioasă, pe onoarea mea. Dacă nasul meu n-o fi și el de carton, acest om nu seamănă cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
à propos de nas, am văzut odată, la un dineu, un turc cu nas de carton care era așezat nu peste, ci în locul celui obișnuit. O arătare curioasă, pe onoarea mea. Dacă nasul meu n-o fi și el de carton, acest om nu seamănă cu un simplu gazetar: când îl pui lângă Procopiu, de pildă, vezi imediat de ce. Nu seamănă nici cu hoții și escrocii pe care îi miroși de la o poștă. Nu vă ascund că o clipă m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia a întâlnit-o în singurul loc unde întâlnea ea oameni: în biserică. A venit într-o zi, așa modestă cum era și-acum, însoțită însă de doi servitori care purtau în mână cutii mari, din carton. Doamna a deschis capacul și a scos niște perdele pentru icoane, atât de frumoase, încât Epiharia a simțit că nu mai are răsuflare. Erau brodate de fetele „ei“ de la azil. Apoi doamna s-a dus la dascălul bisericii și i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu un revolver proptit în spinare." Când se întorsese din străinătate se căsătorise a doua oară." Trebuie să mai am fotografia ei printr-un sertar", gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albă, complet nesărată. Nevastă-sa ridică plictisită din umeri. ― Veșnic umbli după chilipiruri. Dădeai câțiva lei în plus și luai de la țărani... Ei, ce facem, jucăm sau stăm la taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină la aparatul de radio: "Aici Radio Europa liberă..." * Melania Lupu scoase un oftat de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă. ― Ați fost prietenă cu familia Panaitescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]