3,622 matches
-
ridicau aburi. Mâna dreaptă îi acoperea partea de jos a feței, astfel încât nu-i zărea decât ochii de un albastru ca văzduhul. Părul ei blond, ca de scandinavă, îi cădea pe frunte și se încurca în niște cârlionți ușori spre ceafă. Se holbă la ea și îi rosti numele fără să-și dea bine seama dacă vorbise. —Darcey? Odihnindu-și stânga, prinsă încă în bandajul de ghips, pe masă, femeia își lăsă și mâna dreaptă jos. —Bună, Aidan, zise ea. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dumnezeu ar fi vrut să ne pună cerul la picioare înainte de sosirea întunericului stelele acelea păreau vii se prindeau de ramurile copacilor de genele tale străluceau abia atunci am înțeles cum se nasc licuricii iar tu zâmbeai cu mâinile sub ceafă întinsă peste universul redefinit 4 mai 2011 La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
doream să emigrez (dincolo de granițele propriilor gânduri) o nouă existență un alt scenariu două trei planuri scrijelite în palmă cu unghia degetului arătător sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am auzit pașii stăteam cu mâinile sub ceafă ars de șoaptele fierbinți ale câmpului la întoarcere am dus apusul pe umeri apoi am plâns împreună cu greierii 30 mai 2011 Iubesc rimele atunci când trăiesc prin vers alb sunt amorezat de versul clasic compun poeme muzicale orchestra din sufletul meu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
exista dar trozneau cuvinte sub flăcări de gând atunci mi-a fost mai cald ca niciodată la fereastră râdeau (de mine) toate anotimpurile 8 octombrie 2011 Măceșele din ochi uneori poposesc într-o poiană din mine stau cu mâinile sub ceafă ascult cum îmi vorbește sufletul prin firul ierbii am mers să culeg măceșe cu cerul pe frunte un bătrân pufăia dintr-o lulea mă întreba ce caut roșul din mine (i-am spus) sunt desenat cu roșu și albastru moșule
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
genunchii. Mă bucur mult că sunteți de acord. Era Îmbrăcată cu niște pijamale de casă din catifea verde, cu un lung cordon franjurat, auriu, și purta niște papuci din marochin verde, cu tocuri Înalte. Părul ei blond era prins la ceafă Într-un nod Împletit, așa cum era la modă; numai că, spre deosebire de majoritatea femeilor germane, ea era și fardată și fuma o țigară. Aceste obiceiuri nu sunt privite cu ochi buni de BdM, Liga Femeilor, care le consideră nepotrivite cu idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
după armă. Din păcate, o lăsasem În mașină. Mă duceam să iau o sabie grea de cavalerie, care era prinsă pe perete, când În spatele meu am auzit o bucată de sticlă scrâșnind sub piciorul cuiva și o lovitură puternică În ceafă m-a trimis val-vârtej În Întuneric. Pentru un timp care mi se păru nesfârșit, dar care nu putea să fi fost mai mult de câteva minute, am zăcut pe fundul unui puț adânc. Bâjbâind Înapoi pe drumul care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aceeași poziție ca și mine, dar cu fața În direcție opusă. Nu se afla la mai mult de doi metri depărtare. Am pășit Încetișor Înainte, ridicând revolverul pentru a-l aduce la același nivel, la distanță de un braț cu ceafa lui. Aruncă arma, i-am spus, sau o să-ți fac un tunel prin capul ăsta blestemat, așa să-mi ajute Dumnezeu. Bărbatul a Înghețat, dar arma i-a rămas În mână. Nici o problemă, amice, zise el, eliberând mânerul armei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
singură o privire Înăuntru și să fi fost rănită, sau chiar mai rău. Am respirat adânc și mi-am apăsat de obraz oțelul rece al armei automate. Răceala lui mi se răspândi pe toată față, o luă În jos pe ceafă și gât, până Îmi pătrunse În suflet. M-am aplecat În fața ușii de la bucătărie ca să mă uit prin gaura cheii. De partea cealaltă a ușii se afla un hol gol, fără nimic pe jos, și mai multe uși. Am apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-am auzit răspunzându-i cu o voce sugrumată. Inspectorul se uită la sergent, care ridică din umeri, fără vreo expresie. — Noi nu te-am lovit, zise el. — Poftim? Am spus că nu noi te-am lovit. Mi-am atins ceafa cu multă delicatețe și apoi am inspectat sângele uscat de pe vârfurile degetelor: — Bănuiesc că mi-am făcut asta În timp ce mă pieptănam, nu? — Tu să ne spui nouă, zise inspectorul. Mi-am auzit oftatul. — Ce se petrece aici? Nu pricep. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
purtând o tavă de turtă dulce. Trimisul Pușcașului ne făcu semn să Înaintăm. Ne-am deplasat În șir indian și am intrat pe ușă, cu Pușcașu’ Încheind rândul. Cele două țevi retezate ale puștii mi-au provocat o mâncărime În ceafă: dacă ați văzut vreodată pe cineva Împușcat de aproape cu o astfel de armă, mă Înțelegeți de ce. Ne aflam Într-un hol mic cu două cuiere pentru pălării, numai că nimeni nu se deranjase să-și lase pălăria acolo. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros de om bătrân. Frustrarea mea de a nu produce destui bani, niciodată destui bani. Trag adânc în piept mirosul ei de pui de găină. Îi miros ceafa, miros de puf galben. Perfecțiunea corpului ei mic. Respirația ei parfumată. E o ființă fără trecut. Timpul pe care ea îl trăiește alături de mine nu se face trecut. Primul poem a venit singur, într-o după-amiază goală și rece. Legănam
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
să-l populeze cu oameni. A cedat totuși insistențelor îngerilor și a modelat o figură minusculă de charro. Când Creatorul a suflat asupra ei să-i dea viață, micul charro a sărit în picioare, și-a împins frumosul sombrero spre ceafa și scoțând revolverul a strigat furios: "Pentru ce-mi sufli în nas, bătrân bețiv?" umbra Spaniei Caut prin Ciudad de Mexico o librărie care să fie deschisă și duminica. Mâine vom porni spre sud. Descurajat de câteva încercări infructuoase, rămân
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aici în Mexic. Ce să-i spună unui mexican asemenea vorbe?: Adevărata iubire e ca apariția spiritelor; toți vorbesc, dar puțini le-au văzut". Parcă-i aud pe tinerii mexicani comentând, în timp ce cu un bobârnac își împing frumosul sombrero spre ceafă: "Acest domn n-a avut noroc, ori s-a jucat cu cuvintele"... Fortuna a refuzat și unor nemuritori ceea ce a oferit, poate, deja, băiatului care râde acum și flutură un sombrero spre autobuzul nostru. M-am obișnuit, întîi, cu pădurea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat, căci avuseseră grijă să mă înțepe mai întîi în ceafă, în zona bulbului numită locus ceru-leum, iar acum eram cu totul al lor. "Păianjenii îmi caută inima", auzeam în tot acest timp în urechi: "Păianjenii îmi caută inima..." Pluteam în întunericul dens, mumificat în plase de păianjen, supt de toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
însă după stâncă să nu văd dar cine să-mi frâneze curiozitatea! Era o femeie, ieșise de la Izvor, cu cămașa lungă, fără mâneci, udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă, cu hainele uscate ținute strâns între genunchi, și cele două țâțe atârnându-i moale, ușor aplecată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toate colțurile țării, părintele Ioan deschide cartea numai vinerea, Aștept cu nerăbdare să se întâmple ceva, să rostească cineva cuvinte mari, dar artiștii par preocupați de alte lucruri, de stinsul unei țigări, de părul lăsat să crească în voie pe ceafă, de acea porțiune goală a trupului unei fete, rămasă neacoperită de bluza prea scurtă, de Mașina s-a oprit brusc la capătul drumului forestier, din ea au coborât în grabă un bărbat și o femeie, iar de pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
face semn celuilalt care mă imobilizase, Dă-l dracului, e român! Și mie ce-mi pasă?! Ducă-se în mă-sa! sare vlăjganul, mă îmbrâncește puternic, un pumn îmi vine drept în figură și-mi mai și dă una după ceafă îndoindu-mă de durere, când m-am ridicat de jos era aproape dimineață, fără de pașaport, fără bani, cu genunchii loviți, abia pot să-mi mișc capul și încerc fără să dau de bănuit să revin în mansardă, Mireille mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care bate slab lumina albă a lunii de afară, și liniștea adâncă din biserică, uriașul schelet de bârne și scânduri din mijlocul navei, umbrele neclare din jurul meu dau naștere aceleiași usturătoare întrebări, de ce? Și-o albină, bâzâindu-mi foarte aproape de ceafă, destramă brutal amintirea încărcată de neliniști tenebroase a acelei nopți de, știu că nu trebuie să dau cu mâna după ea astfel albina va percepe mișcarea mâinii mele și se va avânta cu acul amenințător spre mine, o las prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
roșu câte părți de apă de var, băieții se hârjonesc tot timpul și nu pot fi atent din cauza lor, cine să le țină minte pe toate, de aceea trebuie să scriu, m-a și croit meșterul cu două palme după ceafă, dar n-am fost eu de vină ci, și mai scrie el, M-a trimis azi meșterul la târg, la negustori, să cumpăr niște vopsele, mi-a făcut o listă și mi-a scris fiecare cât costă, să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că mai apuc poșta după nu-ul strigat părintelui Varava în pridvorul casei preoțești, E trecut de amiază și probabil mașina poștei a fost deja în sat, nu am ceas și soarele sus în creștetul cerului bate cu tărie în ceafa mea, I-am scris Corinei de comisia care va veni să evalueze, cum s-a exprimat părintele Varava, pictura lui Theo și mai ales de neînduplecarea părintelui, trebuie să facă ceva, nu știu ce, dar Corina și Alex trebuie să împiedice ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâncat nimic astăzi, postesc, mă voi ruga pentru Theo să-l întărească Dumnezeu și parcă mă cuprinde o ușoară amețeală, e ora cea mai grea când postesc, imediat după amiază, și soarele ăsta puternic care s-a așezat definitiv pe ceafa mea, mă arde, la cruce mă voi odihni puțin, nici picioarele nu mă mai ascultă, fii, Doamne, cu mine, nu mă părăsi! la cruce, văd, de aici, creștini închinându-se sau numai mi se pare, peste ochi mi se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de unde are Cartea, nu i-a cunoscut nici el semnele ciudate, dar a putut să-i citească din ea locotenentului, tot mai departe mi se pare crucea din deal, drumul prăfuit, transpirația grea de pe trupul meu și soarele nemilos în ceafa mea, dacă ajung în sat, la părintele Dumitru, îi voi cere niște pâine să mănânc, îmi spun rugăciunea la cruce și de acolo nu mai e mult până în sat, poșta a plecat de mult, nu mă mai grăbesc, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă doare nimic, părinte, Medicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui, el nu mai poate picta și cât de înverșunat e părintele Varava, despre comisia ce va veni să evalueze, scrisoarea Corinei, o am în caietul de pe noptieră, trebuie să i-o trimit mâine, soarele ce mi-a bătut în ceafă, postul, am postit astăzi, pentru Theo aș fi vrut să postesc, nu mi s-a arătat, Liniștește-te! de dincolo, prin ușa deschisă glasuri străine, de femei, Au venit la televizor, îmi explică părintele, la seriale! Despre Diana aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]