KorAP: Find »[drukola/base=ceară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...193 >

4,822 matches

Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329

să spun Însă despre acest spirit, adică despre mine Însumi? Căci, până acum, nu recunosc În mine altceva decât un spirit. Ce voi spune, zic, despre mine, cel care pare a concepe cu atâta claritate și distincție această bucată de ceară? Nu cumva pe mine Însumi mă cunosc cu mult mai adevărat și cu mai multă certitudine, dar și cu mai multă claritate și evidență? Căci, dacă socotesc că bucata de ceară este, sau există, datorită faptului că o văd, reiese

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
concepe cu atâta claritate și distincție această bucată de ceară? Nu cumva pe mine Însumi mă cunosc cu mult mai adevărat și cu mai multă certitudine, dar și cu mai multă claritate și evidență? Căci, dacă socotesc că bucata de ceară este, sau există, datorită faptului că o văd, reiese negreșit cu mult mai evident că eu sunt sau că exist eu Însumi, prin chiar faptul că o văd. Căci, se poate Întâmpla ca aceea ce văd să nu fie, de

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
prin care să văd ceva; dar nu se poate Întâmpla defel ca atunci când văd sau (ceea ce nu-mi pare diferit) atunci când cuget că văd, eu Însumi, cel care gândește, să nu fiu ceva. De asemenea, dacă socotesc că bucata de ceară există, ca urmare a faptului că o pipăi, reiese din nou același lucru, anume că eu sunt; iar dacă eu judec asta În baza a ceea ce mă Încredințează imaginația sau din orice altă cauză, voi trage Întotdeauna aceeași concluzie. Iar

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
că o pipăi, reiese din nou același lucru, anume că eu sunt; iar dacă eu judec asta În baza a ceea ce mă Încredințează imaginația sau din orice altă cauză, voi trage Întotdeauna aceeași concluzie. Iar ceea ce am observat aici cu privire la ceară se poate aplica tuturor celorlalte lucruri ce se găsesc În afara mea. Pe de altă parte, dacă percepția cerii pare a fi mai clară și mai distinctă după ce a fost descoperită nu numai prin văz și pipăit, ci prin multe alte

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
baza a ceea ce mă Încredințează imaginația sau din orice altă cauză, voi trage Întotdeauna aceeași concluzie. Iar ceea ce am observat aici cu privire la ceară se poate aplica tuturor celorlalte lucruri ce se găsesc În afara mea. Pe de altă parte, dacă percepția cerii pare a fi mai clară și mai distinctă după ce a fost descoperită nu numai prin văz și pipăit, ci prin multe alte căi, cu atât mai multă evidență, distincție și claritate trebuie să mă cunosc pe mine Însumi, deoarece toate

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
distinctă după ce a fost descoperită nu numai prin văz și pipăit, ci prin multe alte căi, cu atât mai multă evidență, distincție și claritate trebuie să mă cunosc pe mine Însumi, deoarece toate rațiunile care folosesc cunoașterea și conceperea naturii cerii sau a oricărui alt corp, dovedesc cu mai multă ușurință și Într-un mod mai evident natura spiritului meu? Și se regăsesc chiar În spiritul Însuși atât de multe alte lucruri, care pot contribui la lămurirea naturii sale, Încât cele

Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac (2004) [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k»roj), probabil de origine orientală. Aceste tăblițe erau formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
formate din două sau mai multe planșe din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor; interiorul planșelor era acoperit cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în felul următor

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
felul următor: Scribi optime ceris, in quibus facillima est ratio delendi, nisi forte visus infirmior membranarum potius usum exiget... Relinquendae autem in utrolibet genere contra erunt vacuae tabellae, in quibus libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
erunt vacuae tabellae, in quibus libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401

batem capul cu ceai, supă la plic, ouă fierte? M-au frământat și pe mine aceste întrebări, am căutat și eu o ieșire alternativă din această dilemă, dar nu există altă cale. Munca în gospodărie este exact ca epilarea cu ceară; în primii ani de viață rămâne un concept cu totul străin de persoana ta; la o anumită vârstă conștientizezi că există, îți creezi un model mental pentru această procedură și te miri că o adultă întreagă la minte se supune

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

cineva apropiat dacă, în vis, se rupe și se dărâmă o bucată de pământ, iar de se visează că scoate cineva stâlpii de la poartă, e semn că stăpânul casei va muri.263 În Moldova, când se termină o lumânare de ceară, capetele se lipesc de pământ, pentru sufletele celor adormiți "fără lumină" 264. Dacă omul bolnav se chinuiește și nu poate muri, atunci "se așează pe pământ", cu fața spre răsărit (în Transilvania, Moldova și Țara Românească) 265 sau "se pune

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
morților.304 Tot ca simbol al continuării vieții pe lumea cealaltă, sau a revenirii la viața terestră, se practica și înmormântarea cu ocru roșu care se presăra pe trupul mortului, ca substitut al sângelui ca semn vivicator.305 Lumânarea de ceară, aprinsă, este pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i fi luminată "cărarea morții" 306. Dacă a murit cineva "fără lumină", se face o lumină din ceară, având

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de ceară, aprinsă, este pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i fi luminată "cărarea morții" 306. Dacă a murit cineva "fără lumină", se face o lumină din ceară, având măsura "ușii împărătești" de la altar și se dăruiește în ziua de Vovidenie (Ovidenie) la biserică unde se arde duminica și în sărbători până când "se liturghisește" 307. Picioarele mortului se leagă cu o basma sau cu ață roșie, numită "piedică

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
sicriu, pentru a nu fi folosită la vrăji 308. Pânza de pe trupul mortului (giulgiu, sovon sau respeti) este pusă pentru ca răposatul să aibă cu ce se apăra împotriva "focului" pe care trebuie să-l străbată până la rai 309. Lumina din ceară, având aceeași lungime cu cel decedat, numită "toiag", și așezată pe pieptul mortului, are dublă semnificație: pe de o parte, cel ce s-a petrecut din lumea aceasta va merge cu lumină în cer și se va răzima pe dânsul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește cu diferite "poame" (fructe) și cu un șarpe făcut din lumină de ceară pentru a reprezenta "pomul lui Adam din Paradis", iar, lângă pom, se așează un "scaun de brad", 339 pentru odihna vieții pe lumea cealaltă. În anumite regiuni, mai ales în Transilvania, nu se face nicio nuntă fără steag. În Munții

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
băiatul la care s-a gândit o va lua pe fata respectivă, iar de nu sare banul din apă e semn rău, cel la care s-a gândit nu-i va fi partea. Alteori, fetele fac niște lumânări mici de ceară, la un capăt turtite, și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui sortit, dacă se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
blid, "de trei ori câte trei mâini de făină de grâu, cernută printr-o sită deasă"; deasupra făinii se pune o lingură cu sare și una cu unt, un pahar cu apă "neîncepută"; se prind, de blid, trei lumânări din ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de spirală (labirint) care îl va călăuzi pe lumea cealaltă, mai ales când trece peste "puntea raiului".194 În Bucovina, ața cu care s-a măsurat mortul sau cu care s-au legat picioarele sau gura se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Amintind de ritualul agrar al înnoirii timpului, soarele leagă și dezleagă rodul pământului, coborând el însuși în ziua Crăciunului, simbolizând lumina transcendentă din care se naște "urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui, / Crește bradu` brazilor / De mare și înfoiat / Tot ceru l-a îmbrădat: / Soarele în

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-l ajută pe Sfântul Soare pentru alumina pământul și noaptea, și luna ca soră a soarelui care se împotrivește legăturii "împotriva firii"cu fratele-soare: Atunci mi-i lua / de soție a ta / când mi-i face iar / o scară de ceară, / de jos până sus, / și să mi te duci / la moș Adam, / la soția sa, / la baba Eva, / pre ei i-ntreba, / O-i bine să ia / frate pre o sor`, / ce-o iubește cu dor, / ș-or n-o

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
soare / Și al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă de ceară / Cum nu e pe lume / Acela ne cunune. / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândè, / Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]