3,105 matches
-
cazul celor doi români din Galiția, lor le este dăruit un feud cu obligația de a-l sluji cu armele, pe seniorul de la care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l sluji cu armele, pe seniorul de la care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu armele, pe seniorul de la care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care stăpâneau în devălmășie un domeniu, cetele formate din oameni liberi. Din secolul al XVI-lea, avem documente care ne îngăduie să vorbim despre cetele militare boierești. În ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceata militară boierească intrau rudele boierului. Boierii aveau slugi la curtea boierească, datoare să păzească curtea boierului, să perceapă dările din satele stăpânite de boier. Înarmate, cum era toată lumea înarmată în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului al XV-lea, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o jumătate de sat, un sat sau două sate. De obicei, un asemenea domeniu era stăpânit de un neam întreg. Dacă asemenea boieri dăruiau “feude” în schimbul serviciului militar, însemna că boierii rămâneau ei înșiși fără domeniu (moșie). Domeniile fiind mici, cetele boierilor erau și ele mici. Pe de altă parte, boierii noștrii nu aveau castele, unde să poată rezista în fața unei oști condusă de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Domeniile fiind mici, cetele boierilor erau și ele mici. Pe de altă parte, boierii noștrii nu aveau castele, unde să poată rezista în fața unei oști condusă de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de domnul țării. Având în vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor armă, cu care să-l înlăture pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni din Moldova nu le-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor armă, cu care să-l înlăture pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni din Moldova nu le-au făcut boierii cu cetele lor, ci pretendenții, care veneau cu ajutor străin, lor alăturându-se o parte dintre boieri, în nădejdea că vor fi răsplătiți. Curteni și slujitori. Temeiul oștilor feudale l-au format feudalii cu banderiile lor, în Țările Române domnul putea să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
feudalii cu banderiile lor, în Țările Române domnul putea să cheme la oaste pe toți locuitorii în stare să poarte o armă și, în acest caz, se străngea oastea mare. Dacă era chemată numai o parte dintre locuitori, boierii și cetele lor, în acest caz era vorba de oastea cea mică. Nu întotdeauna a fost necesară adunarea oastei mari. Dacă primejdia era mai mică, dacă timpul era prea scurt și nu permitea concentrarea oastei mari, atunci se făcea apel la boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest caz era vorba de oastea cea mică. Nu întotdeauna a fost necesară adunarea oastei mari. Dacă primejdia era mai mică, dacă timpul era prea scurt și nu permitea concentrarea oastei mari, atunci se făcea apel la boieri și la cetele lor. Erau și cazuri, ca în 1467 și în 1476, în care a acționat sub comanda domnului numai oastea mică. E vorba de elita oastei țărilor noastre, formată din oameni bine înarmați și care luptau călări. Cu o asemenea oaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
confuzie. I. C. Filitti considera că slujitorii militari îndeplineau în timp de pace slujbe administrative, iar curtenii, în rândul cărora intrau proprietarii și călărașii, alcătuiau o armată cu caracter popular. Constantin C. Giurescu credea că toți subalternii marilor dregători organizați pe cete, cum sunt, de exemplu, păhărniceii, spătăreii, vistierniceii, armășeii intrau, în Moldova, în rândul curtenilor. Ei formau miezul armatelor lui Ștefan cel Mare și, pentru că îndeplineau și alte servicii, li s-a spus și slujitori. În istoriografia noastră de după 1950 s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că societatea feudală românească era aidoma celei din apusul Europei, s-a afirmat că: „în Moldova, în secolul al XV-lea nu se cunoșteau alte instrumente de execuție administrativă decât curțile, organ de represiune socială în timp de pace și cete militare în timp de război. Este cu atât mai important faptul că astfel de „curți se găseau în mijlocul moșiei fiecărui boier”. Această imagine a domeniului boieresc îi aparține lui P. P. Panaitescu, iar în discuțiile cu învățatul nu am reușit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boierești. Din două documente, în care sunt pomeniți vornicii reiese că atribuțiile lor erau de ordin juridic. La curțile boierești erau slugi înarmate, cum mai toată lumea era înarmată în vremea respectivă; ele mergeau la război alături de boier intrând în alcătuirea cetelor boierești. Nu se poate vorbi însă de garnizoane! Este greu de crezut, însă, că în secolul al XV-lea Moldova era plină de curți boierești întărite. Până acum nu s-au descoperit urmele unei asemenea curți. Se dau două exemple
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
simbolice făcându-le complementare în înțelegerea sensului amplu al fenomenului. Dimensiunea socială propriuzisă a inițierii nu va face obiectul lucrării de față, decât ca înrâuriri necesare pentru înțelegerea sensului superior al scenariului. Reperabile încă doar în ritualurile de intrare în ceata flăcăilor, inițierile, în sensul tradițional, după cum afirmă Mircea Eliade, „au dispărut de mult timp din Europa. Dar simbolurile și scenariile inițiatice supraviețuiesc la nivelul inconștientului, în special în vise și în universuri imaginare”. Universul imaginar ajuns la forma cizelării maxime
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la desfășurările viitoare, deci cu proprietăți oraculare: mioara din balada III (196), ciuta din colinda III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
motivul înghițirii de vânătoarea rituală. Aderăm la opinia cercetătorului Mihai Coman care consideră că imaginea capului de șarpe în suliță constituie, asemeni stindardelor dacilor, „victoria asupra puterilor întunericului și furtunii” : „capu-n suliță și-l lua,/ Șindărăt se-n-vârtej ea,/ Pe la cete d-ucenici,/ Pe la mese de voinici,/ Pe la hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului, sugestie evidentă în numele stindardului, draco7m. Dacă acceptăm opinia lui D. Berciu, conform căreia „balaurul dacic nu poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și torc,/ Și feciorii joc” (Valea-de-Jos - Bihor). Casa iluminată de astrul diurn apare în momentele marii treceri, fie că este, prin moarte, la statutul de inițiat, fie la așezarea din lumea fără dor. Șezătoarea a fost analizată ca reminiscență a cetei feminine, obscura inițiere a fetelor găsind aici unele indicii revelatoare, cum este vârsta primirii în șezătoare: „.. .se intra la aproximativ 13 ani, adică la vârsta fiziologică a pubertății feminine”. În basmul Naramzei, infuzarea cu sacru este totală, fata devine consangvina
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pauzele impuse de lungile garnituri de trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
un preot minunat, vrednic de ascultat și de urmat. Așa că sunt o persoană fericită că am avut mereu preoți buni, vrednici de ascultat și de urmat. Cinste lor și mamelor lor că au crescut niște sfinți. Să dea Domnul În ceata sfinților s-ajungă toți, Împreună cu mamele lor. După Revoluție se organizau conferințe la Casa Sindicatelor. Le organiza Protopopiatul Botoșani În frunte cu părintele Lucian Leonte. Toate erau bune și educative. Pe plan duhovnicesc, pe adevărata credință ortodoxă. Participau mulți preoți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]