26,437 matches
-
și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului. — Cheile! Unde le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă ușurat Dendé, era să mă scap pe mine, adăugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le-ai pus? Le-ai pierdut? La mine nu sînt, se sperie și Sena, începînd să-și scormonească prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă ușurat Dendé, era să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trei ore. Asta ți-o spun doar că să-ți dai seama cît de repede s-au mișcat căzăturile de la Tîrgoviște pînă în Ghencea. își privi ceasul și își dădu seama că nu mai putea să piardă nici o clipă. Lăsă cheia în contact, motorul pornit și trase frîna de mînă înainte să-și deschidă portiera și să părăsească automobilul. Se apropie prudent de baricadă, cu pași mărunți, încercînd să o străpungă cu privirea. Cînd ajunse la un pas de caroseria IMS
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putut să se aventureze pe acolo nici dacă ar fi avut o mașină de teren. Îi mai rămînea doar varianta la care se gîndise prima dată. Trebuia să facă cumva și să urnească din loc IMS-ul, cu sau fără cheia de contact. Foarte bine că nu e nimeni, ne-am zis, avem și noi în sfîrșit parte de nițică șansă, mai ales într-o situație ca asta, în care timpul ne presează. Nici n-am vrut s-aud de vreo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce răbufneala trecu de tot și numai după aceea se puse atent pe treabă. Cercetă mai întîi portiera și răsuflă ușurat descoperind că era descuiată. O deschise și, dintr-o mișcare se sui pe scaunul șoferului. Din păcate nu găsi cheia în contact, așa că misiunea i se complica puțin. Începu să pipăie cu palma dedesubtul volanului pînă ce dădu cu degetele peste butonul care acționa deschiderea capotei. Trase brusc de el și sări rapid din nou în stradă nerăbdător. Cu o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Înspre mine. De ce Îl toacă la cap tot timpul pe Bruce, mai sînt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
acu puțoiului și să nomai frecăm atîta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Gorman se uită la mine și rîde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Are scris pe el ASTA E DIN CAUZA TA cu litere mari și negre. Simt ștreangul strîns În jurul gîtului. Ne uităm În sus la el, legat de grinzile din pod și acum doar așteptăm, gata să cădem prin chepeng de Îndată ce răsucește cheia În broască și deschide ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol, așa Încît s-o aibă pe conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gîndim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Poate că pînă la urmă Începem să ne dăm seama de starea În care ne aflăm. E oribil că Întotdeauna murim singuri, dar nu-i mai rău decît să trăim singuri... 0000000000000000000NU BRUCE 0000000000000000000NU BRUCE000000000000 Acum sînt pregătit și aud cheia. Sar și cad, apoi simt cum mă ridic. Aud un trosnet, dar nu simt nici o durere, iar apoi o siluetă apare În geamul opac al ușii dar nu e ea e prea mică e Stacey nu Stacey ce morții măsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă, a mințit cu pricepere și cruzime, tot din histrionism, și-a privit părinții ca pe proprii roboți, ale căror chei de pornire și de manevrare erau În mâinile lui. Târziu, când nu mai avea nevoie de ei, i-a ignorat pur și simplu. Dar despre asta altădată. A intrat cu brio la Universitate, la Facultatea de Jurnalism. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt de asemenea, În pericol. A doua sau a treia zi după ce-i Încredințase În mare taină portretul, profesoara de pian a fost găsită moartă, de lăptăreasa care venea de la țară odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În dimineața respectivă, Însă, trupul profesoarei de pian zăcea pe culoarul dintre bucătărie și baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măsurat împreună cu Rosemary perdelele, cele de pe palier și cele din camera albastră se potrivesc perfect, n-au nevoie de modificări. — Ce noroc pe capul meu! — Chiar dacă tu nu vrei să-l vezi, eu vreau, spuse Rosemary. Antonia mi-a dat cheia și mă duc chiar acum acolo. Ești sigur că nu vrei să vii, Martin? — Foarte sigur. Atunci eu am s-o iau din loc, spuse Rosemary. Trebuie să recunosc că mi-am rupt picioarele de atâta mers. Am să aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și mă duc chiar acum acolo. Ești sigur că nu vrei să vii, Martin? — Foarte sigur. Atunci eu am s-o iau din loc, spuse Rosemary. Trebuie să recunosc că mi-am rupt picioarele de atâta mers. Am să aduc cheia înapoi diseară. Pa, Martin, pa, Antonia. Mă bătu ușurel pe umăr, se ridică pe vârfuri și o sărută pe Antonia pe obraz. Ea și soția mea păreau foarte apropiate acum. Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lacrimi. M-am apropiat și am făcut gestul de a o lua în brațe. În clipa aceea am auzit un zgomot și inima mi-a înghețat de frică mai înainte ca mintea mea să priceapă. Era zgomotul bine cunoscut al cheii răsucite în broasca ușii de la intrare. Îl auzi și Georgie și ochii ei se făcură mai mari, privirea tăioasă. Pentru o secundă rămaserăm neclintiți, paralizați. Apoi eu m-am smuls din îmbrățișare. Nu putea fi decât Antonia. Se răzgândise, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că astăzi va fi plecată. Aveam nevoie de cheia de la un birou. Cheia este în portofelul fratelui meu. El îi dăduse soției dumneavoastră portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că astăzi va fi plecată. Aveam nevoie de cheia de la un birou. Cheia este în portofelul fratelui meu. El îi dăduse soției dumneavoastră portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
birou. Cheia este în portofelul fratelui meu. El îi dăduse soției dumneavoastră portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea, iar ei urmau să plece amândoi, ea mi-a împrumutat cheia apartamentului. De-asta sunt aici. Iar acesta este coșul. Îmi arătă un coș aflat sub masa din hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
portofelul ca să plătească niște facturi. Ea l-a pus într-un coș pe care l-a uitat când a trecut ieri pe aici. Cum aveam mare nevoie de cheia aceea, iar ei urmau să plece amândoi, ea mi-a împrumutat cheia apartamentului. De-asta sunt aici. Iar acesta este coșul. Îmi arătă un coș aflat sub masa din hol. Pe masă era geanta lui Georgie și două cărți de economie. Am luat coșul și i l-am întins. — Mulțumesc, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fapt ar putea preîntâmpina o nenorocire. Ușa ferecată dobândise o putere magnetică. Am rămas pe loc până ce, împins parcă brusc de un resort, mi s-a părut că aud ceva și m-am aplecat și am pus urechea la gaura cheii, ținându-mi respirația. În scurt timp am auzit un sunet iar apoi sunetul se repetă. De dincolo de ușă se auzea ceva ce semăna cu un oftat regulat, o respirație greoaie. M-am ridicat și am rămas o clipă pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început să-și țeasă firele misterioase, Îndată ce Dora Învârti cheia În broască. Dacă vorbesc În termeni obscuri, vă implor, fiți indulgenți. Cum se Întâmplă de obicei când vine vorba de problema sexualității, povestea devine indiscretă și jenantă - indiscretă poate pentru mulți, jenantă doar pentru mine - și am nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]