2,808 matches
-
Anania) prin expresia „mii de ani”, această traducere este eronată, după cum arată un studiu academic extins asupra acestei probleme. Cu referire la această expresie din Apocalipsa 20, cunoscutul patrolog C. Bădiliță scria următoarele: „Fără a intra în polemici inutile, "ta chilia" înseamnă, în limba greacă adevărată, nu aceea inventată de B. Anania, 'o mie', nu 'mii' (la plural).”
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
în Moldova,a fost incendiată și distrusă biserica și clădirile aferente prin aceasta fiind ruinat complet schitul. În urma acestor groaznice evenimente maicile au fost nevoite să părăsească schitul. În anul 1784 starețul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construiește cîteva chilii pentru călugări și o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Cel mai destoinic stareț al mănăstirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus mănăstirea de la 8 iunie 1832 pînă în anul 1843. După aproape 200 de
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
să revigoreze viața monahală la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhivă ne atestă prezența în schit a mai multor viețuitori. Între anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam împreună cu cîțiva monahi împodobesc împrejurimile schitului cu grădini și livezi, repară chiliile și schitul, iar cu sprijinul și aportul financiar al boierului Lupu Hâncu, aceștia mai construiesc încă o biserică. Din păcate, din această perioadă a existenței Mănăstirii, sînt cunoscute, pînă acum, doar, foarte puține date. Sperăm ca pe parcurs, cu ajutorul cercetătorilor
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
existenței Mănăstirii, sînt cunoscute, pînă acum, doar, foarte puține date. Sperăm ca pe parcurs, cu ajutorul cercetătorilor de la Arhivele Statului, să putem prezenta un tablou elocvent al acestei perioade. În anul 1784 starețul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construiește cîteva chilii pentru călugări și o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Între anii 1792-1802 funcția de stareț este preluată de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Între anii 1792-1802 funcția de stareț este preluată de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai construit încă niște chilii. În anul 1802 stareț a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarnă, care era încă din lemn, și a schimbat catapeteasma din biserica de vară. Este necesar de a sublinia faptul, că pînă în anul 1808
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
oficierea serviciului divin în timpul iernii. Lucrările de construcție au continuat din 12 noiembrie 1838 pînă pe 25 august 1841 cînd a fost sfințită biserica. Pe teritoriul mănăstirii, lîngă biserică a fost construită o clădire, acoperită cu șindrilă, ce includea 12 chilii pentru frați, cu trei pridvoare. Mănăstirea mai avea șase case separate, cu cîte patru chilii fiecare. Acolo se mai afla și o trapeză cu o brutărie, acoperită cu șindrilă, separată de celelalte construcții. Pe lîngă mănăstire se aflau hambare, distilerie
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
pe 25 august 1841 cînd a fost sfințită biserica. Pe teritoriul mănăstirii, lîngă biserică a fost construită o clădire, acoperită cu șindrilă, ce includea 12 chilii pentru frați, cu trei pridvoare. Mănăstirea mai avea șase case separate, cu cîte patru chilii fiecare. Acolo se mai afla și o trapeză cu o brutărie, acoperită cu șindrilă, separată de celelalte construcții. Pe lîngă mănăstire se aflau hambare, distilerie, ateliere de tîmplărie, fierărie, etc. În jurul mănăstirii se mai aflau cinci fîntîni arteziene, unde apa
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
binecuvîntarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove, duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață), originar din satul Lupa - Rece, județul Chișinău, care a fost hirotonit ulterior în cinul de arhimandrit. Mănăstirea și chiliile au fost găsite de Arhimandritul Petru în paragină și în ruini. Avînd Harul Duhului Sfînt și dragoste nemărginită față de El, Bunul Dumnezeu a trimis aici primele viețuitoare ale obștii, care au primit aici votul monahal: al ascultării, sărăciei și al
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Prooroc Isaia". Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru călugărițe. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească. În aprilie 2009, la trăiau paisprezece maici. Duhovnicul mănăstirii este protosinghelul Hrisostom Andrioaia. Biserica se află în mijlocul unui cimitir în care sunt
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
a fostei mănăstiri Solca. Vechiul iconostas al Mănăstirii Dragomirna a fost dus în 1795 la Biserica Arbore, el aflându-se în prezent la Solca. În partea de nord-vest a curții a fost construit în perioada 1843-1845 un nou corp de chilii. Din fostul corp se păstrează până astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp. De asemenea, tot atunci s-a supraînălțat cu un etaj turnul clopotniță. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
următoarele: Biserica "Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” a fost construită în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare. Inițial, aceat mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurată cu chilii modeste. După construirea bisericii mari, terenul din jurul micului lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633) a înconjurat Biserica
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
acest motiv, trapeza mai este numită și Sala Gotică. Această sală a servit ca sursă de inspirație pentru sălile gotice de la mănăstirile Sfinții Trei Ierarhi și Cetățuia. Pe laturile de vest și nord ale incintei se află casele egumenești și chiliile călugărești cu parter și etaj. În decursul timpului, aceste clădiri au fost reconstruite de mai multe ori. Actualele clădiri datează din perioada 1843-1845, în timpul stăpânirii austriece. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846. Corpul de chilii
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
chiliile călugărești cu parter și etaj. În decursul timpului, aceste clădiri au fost reconstruite de mai multe ori. Actualele clădiri datează din perioada 1843-1845, în timpul stăpânirii austriece. Clădirea egumeniei și paraclisul "Sf. Nicolae" au fost reparate în 1846. Corpul de chilii se termină pe latura de nord cu un mic paraclis cu hramul "Nașterea Maicii Domnului". Acesta a fost construit în 1976, la etaj, pentru a permite oficierea slujbelor religioase în vremea sezonului rece. În martie 1885, în ziarul grecesc "Ἕσπερος
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea. După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața până în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1935 sub episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotniță din lemn prin care se
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
prin gangul clopotniței, care se afla la 40 m în dreapta bisericii mari. Paraclisul este clădit tot din lemn și a fost pictat de catre arhidiaconul Gabriel Sibiescu. In incintă mai sunt trei cladiri, una de lemn și două din zid pentru chilii, precum și alte clădiri cu rol de anexe gospodărești. Schitul Muntioru cu hramul Schimbarea la față, care se află la 64 km de Râmnicu Sărat trecând prin Jitia, la aproximativ 7 km de Vintileasca pe un platou înalt din zona rezervației
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
mănăstire a fost predată parohiei din Botuș, al cărei paroh era preotul Batariuc Gheorghe. După transferarea întregului inventar parohiei din Botuș, la ordinul organelor superioare ale Partidului Comunist Român, călugării și călugărițele de la mănăstire au fost împrăștiați prin țară, iar chiliile și celelalte dependințe au fost demolate, iar o parte din materialul rezultat a fost folosit la construirea școlii cu 2 săli de clasă din satul Deluț. La 6 iulie 1977, s-a început pictura interioară a mănăstirii. Pictura este efectuată
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
fiind stareț preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
de capelă. În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case ctitoricești unde se aflau 30 de chilii, stăreția și un frumos salon oriental, cu această ocazie dispărând și o bună parte din arhiva mănăstirii. În timpul primului război mondial, mănăstirea a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
în frescă și ceramică, executată în stil neobizantin de către pictorul "Gh. Popescu". Din toamna anului 1953 și până în vara anului 1958, cu fonduri puse la dispoziție de către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor s-a restaurat tot așezământul mănăstiresc. Cu această ocazie, chiliile din jurul bisericii s-au rezidit în formă de cetate, s-au refăcut clopotnițele, atelierele precum și zidul împrejmuitor al mănăstirii. Între anii 1976-1986 s-au făcut reparații generale și s-a pictat biserica mică din cimitir, s-a reconstruit o parte
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
a restaurat catapeteasma atât lemnul cât și icoanele de către pictorița "Elena Constantin", s-au schimbat geamurile, s-a refăcut pardoseala și s-a învelit biserica din nou. De asemenea s-a înlocuit tabla și s-au învelit din nou majoritatea chiliilor din mănăstire. În Mănăstirea Samurcășești, din ordinul Ministerului Cultelor, a funcționat între anii 1864-1876 o școală primară atât pentru copiii din sat cât și pentru fetițele orfane crescute în mănăstire. Învățătoare a fost maica Sofia Heliade Rădulescu, care a fost
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate. Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare a bisericii. Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri, biserica fiind readusă la
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
un „film în film” (după cum îl denumea Călin Căliman). Viața monahală a fost denigrată de scenariști, fiind prezentate câteva aspecte particulare încărcate de umor: o parte din călugări sunt curvari (au țiitoare în sat sau au poze obscene pe pereții chiliei), unii sunt bețivi, fumează sau mănâncă pe ascuns carne în timpul postului, alții sunt pur și simplu infractori ascunși de autorități. Filmările au reînceput la 14 ianuarie 1973, la București (la o temperatură de -14°C ), încheindu-se în aprilie 1973
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
an (1996-1997) au fost ridicate trei case și o bisericuță de lemn, care au fost sfințite la 21 mai 1997 de către P.S. Ioachim Mareș, episcop al reactivatei Episcopii a Hușilor. Lucrările au continuat și în prezent există trei corpuri de chilii, un aghiazmatar frumos sculptat în lemn de stejar, o bucătărie de vară, un adăpost pentru vite, un grup statuar constând din trei cruci, o hartă a Moldovei în hotarele ei firești și o statuie reprezentând Dacia Traiană, precum și un bust
Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena de pe Movila lui Burcel () [Corola-website/Science/312803_a_314132]
-
instituție a dobândit o importanță istorică semnificativă în învățământul românesc la începutul secolului al XIX-lea, fiind prima instituție care a oferit educație secundară în limba română. Seminarul a fost mutat în anul 1886 în centrul orașului Iași, iar în chiliile mănăstirii s-au stabilit mai întâi o școală de arte și meserii și apoi un spital de psihiatrie. În perioada regimului comunist, biserica a funcționat ca biserică parohială. Ulterior, ea a devenit biserică pentru bolnavii Spitalului universitar de psihiatrie. Tradiția
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]