7,296 matches
-
Biserica Mântuitorului; Bucură-te, că celor ce nu fug de greutățile vieții le dai curajul să iasă întăriți din ele; Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos! Condacul al 8-lea Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău, și apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Și noi cădem, Sfinte, înaintea ta, rugându-te să îi eliberezi pe
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
dumnezeirii, Sfinte Ioane, și mijlocește pentru toți cei care suntem ispitiți de vrăjmașul diavol ca să primim ajutor în lupta duhovnicească și să dobândim tărie în credință noi, cei ce te lăudăm: Bucură-te, că ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina; Bucură-te, că după aceasta, mulți demonizați au fost aduși la racla ta; Bucură-te, purtătorule de Duh Sfânt care ai mijlocit tămăduirea lor; Bucură-te, că prin lacrimi și nevoințe i-ai înfricoșat pe diavoli; Bucură-te
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
membru al Academiei Franceze o numea „una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră". Acestui fenomen abominabil i s-au atribuit cele mai grele cuvinte: „laboratoarele diavolului", „sadism abisal", „plăcerea diavolească de a chinui", etc. Pentru a putea înțelege, ceea ce depășeste puterea minții omenești, cum a funcționat acest aberant mijloc de tortură, autorul ne dă detalii in primul capitol al cărții despre felul cum a luat naștere acest fenomen, rămas în istorie cu numele
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
față de moarte. In timpul torturilor, unele scabroase si pestilențiale „mă rugam lui Dumnezeu să-mi pot duce crucea până la capăt sau să mor necompromis" adăuga colegul de suferința Virgil Maxim la pagina 315. „Nu este totuna cum mori. Când ești chinuit și lipsit de libertate, singurul lucru pe care ți-l dorești este o moarte eroică. ...comuniștii îți confiscau și acest privilegiu. Moartea venea dar numai atunci când o voiau ei, securiștii. Ei puteau sa te omoare oricând și oriunde, dacă nu
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
Papacioc a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, județul Suceava, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție, de interminabile anchete și deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forțată, la temuta închisoare de la Aiud, Părintele Arsenie Papacioc a fost eliberat
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
în mod nejustificat o viață, fie ea și a unui câine. Oare doar pentru că merge tot în două picioare, și el la fel ca și toți ceilalți oameni? Era o zi frumoasă de iarnă a anului 1996, când soarele se chinuia să topească încet zăpada. În casa noastră din Gura Humorului focul duduia vesel în sobă. Noi numim acel soare timpuriu „cu dinți”, căci într-adevăr, deși pare a fi și el bun la ceva, îmbiindu-ne cu razele sale să
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
mai drăgălaș bucuria revederii! M-a impresionat, desigur, căci era foarte micuț, dar viața m-a învațat că dacă nu am cum să port de grija unui animal, mai bine e să renunț, decât să-l țin să se mai chinuie și el pe lângă noi. Discutând în casă cu toții, am căzut de acord să-l ducem la o mică făbricuță de lemnărie, unde încă mai lucrau câțiva oameni. Acolo mai erau și alți câini, care asigurau paza mașinăriilor și sculelor lor
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
primă vedere. O casă veche, dărâmată și reconstruită parțial ... prelungită ... încă în construcție. Un gard zidit, improvizat din cărămizile prăbușite. Câteva căsuțe de lemn, încinse de căldură, în care ne-am lăsat micile bagaje ... Câteva rondouri de flori, care se chinuiau să reziste arșiței. Cabine de duș ... În locul celebrei livezi ... un șantier forfotind! Distanța dintre acest loc și malul Dunării era îndesat de camioane ce aduceau pietriș. Primăria obținuse ceva fonduri europene și se lucra intens la finalizarea celor doua bazine
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
este energie pură indestructibilă și pulsatorie, aflată într-o veșnică transformare, stăpînește secretele lumii și stă pe îndelete de vorbă cu Dumnezeu, care este mare și blînd și bun și care lăcrimează cînd îi vede pe oameni cît sînt de chinuiți în sufletele lor, pentru că el nu i-a făcut așa cînd a suflat peste creștetele lor bucuria de a trăi și se miră cînd vede bisericile pictate cu draci imaginari, născociți de cine știe ce minte opacă pentru a le strica oamenilor
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de procedură. Nu pot spune că procedura nu-și are rostul ei, dar în justiția romînească s-a ajuns la situația agonizantă în care spiritul, adică legea, este sufocată de materie, adică de procedură. Într-un proces care m-a chinuit vreo doi ani, și în care a trebuit să dovedesc că nu sînt vinovat de nimic, am fost călcat în picioare de proceduri. Am avut și neșansa, o vreme, să dau la judecătorie și la tribunal peste judecători care habar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
de-o lumânare Să o văd arzând, Pentru lumea asta care, Tot lovește omul blând! Sau lovește pe batrânul Care-a merge nu mai poate, Nu mai știu că el e, bunul, Care le-a făcut pe toate! Sau mai chinuie copilul Care a rămas orfan, Și învață ce e jugul Și ce-nseamnă un dușman! Doamne, azi mă simt pătat Nu c-aș fi făcut eu rele, Alții fac, și ce păcat ... Că se laudă cu ele! In genunchi îți
RUGACIUNE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358488_a_359817]
-
exact ca un zumzet de albine înnebunitor i-au pornit lui gîndurile pe sub fruntea înfierbîntată de urcușul greoi și de aerul tare al muntelui și deodată și-a dat seama că săpase o galerie care nu ducea nicăieri, degeaba se chinuia el să extragă diamante din depozitul în care se adunase numai praful din stele, cum să fi revoluționat el cunoașterea dacă pleca de la o premiză nenorocită, conform căreia zborul definește pasărea și nu invers, iar Estera îl asculta aiurită, uite
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mecanismele generatoare de stări psihice intersectate după anumite legi cu planurile materiei îi erau deja ostile, lupta cu morile de vînt încetase, viața lui putea fi și altfel, în definitiv, umanitatea habar nu are că un individ ca el se chinuie într-o magazie nenorocită să revoluționeze ideea stării de grație a gîndirii, trebuia să spargă lemne pentru bucătărie, s-a agitat toată seara, au mîncat amîndoi, Mancuse a glumit cu Estera pînă a simțit că biata de ea era frîntă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
scufundau corăbiile, i se risipeau visurile și i se ofilea delicatețea interioară. În acea clipă ar fi trebuit să-i plîngă ea pe umăr mamei ei, dar cum s-o fi făcut, mama era dură, ele două trăiau singure, se chinuiau cum puteau, tata le părăsise și abia peste ani de zile realizase Estera că orice bărbat normal la cap ar fi fugit de lîngă o nebună care nu-i oferea decît sex vulgar și îi mai și pretindea recunoștiință pentru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
sufletul și te refugiezi ca un om slab în alcoolul cel devorator de cadavre fără suflet și fără minte. Se liniștise spre dimineață, simțind prin somn cum, gata, s-a terminat cu coșmarurile ei, prea era fericită ca să se mai chinuie cu amintiri sterpe, inutile, și se făcuse covrig în pat ca Domnul van Schonhoewen. Bulat Okudjava îmi face semn cu degetul! Ei, stai puțin, prietene, doar nu o să ne încăierăm acuma pentru o poveste de dragoste! Ce vrei, sufletul este
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
să se dezbrace, ca să îl tragă pe șale cu spirt, pentru că la ce sînt bune nevestele, dar Mancuse se jura că numai să-l pună pe picioare și gata, nu-i refuză el nevesticii lui o plimbare romantică și se chinuia să-și amintească vreo poezie, așa, ca s-o îmblînzească, avea dreptate și ea, demult nu mai ieșiseră nicăieri, ea îi reproșa că este ursuz de-o vreme, cade lat seara lîngă ea și nici măcar n-o mai ia în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
dar firea ei veselă o făcea să nu-și piardă totuși optimismul, mai ales că Afrodita era exemplul cel viu al răbdării ce își culegea roadele, că, zicea ea, decît să mă fi încurcat cu vreun neisprăvit, care să-mi chinuie trupul și mintea cu suspiciuni și bătăi, mai bine am răbdat în tăcere, m-am închis în mine, dar de unde Dumnezeu să fi bănuit că satyrul de lîngă mine are un suflet atît de tandru, ca de fîn dospit după
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
numesc, fiind că n-am copii pe lume și încep să-mbătrânesc. Altul strigă cu ocară: O; ce fericit aș fi, dacă n-aș avea povară o mulțime de copii. Nu am ce le da la masă, tare mult mă chinuiesc, cum pot oare cu așa casă fericit să mă numesc. Când pe altul îl întreabă: Tu ești fericit, ori ba? Dând din cap, el spune-n grabă: Hm ! nu prea mult, măria ta! Dar de ce? Ce îți lipsește? zise îngerul
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
Constatăm, chiar dacă alegerea a fost aleatorie - nu comentez, din incompetență traducerea, eu necunoscând germana, calitatea cu totul deosebită a poeziilor alese. De fapt era foarte simplu! Puteau fi luate la nimereală!... Întreg volumul ”păcătuiește” prin închinare aceluiași demon, incub, care chinuiește creatorul, tendința spre perfecțiune. Sunt în volum creații de certă valoare artistică, într-un limbaj propriu autoarei, rod al unui travaliu îndelungat sau al unui puseu de inspirație cu totul excepțional. Iată câteva mostre: Metopă // Înlănțuite în piatră,/ febrile,/stele
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUFLET PRIBEAG Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului SUFLET PRIBEAG Suflet pribeag, Călător pe pământ, Suflet pribeag, În răscruce de vânt. . . Te chinuiesc Știu, de un an Într-un system american. Suflet al meu, Rabdă puțin!. În locuri dragi Am să revin, Te voi lăsa să hoinărești, Când voi iubi ce tu iubești, La căpătâi, Codrul de fag Îți va doini Cântecul drag
SUFLET PRIBEAG de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358155_a_359484]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SCARA LUI IACOB Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Scara lui Iacob Așa cum chinuiești o țigară Să se stingă, mi-e sufletul în clipele singurătății absolute, deși nu mă ating cuvintele pătate de oroare, manipulări mizere, dar luceafărul răsare-n fiecare seară, adun cu grijă orele-petale și zilele - câmpii montane și anii -munți albaștri
SCARA LUI IACOB de BORIS MEHR în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358164_a_359493]
-
și până-n zori rămâi cu mine, Îndrumă-mi pașii cum știi Tu mai bine, Ai grijă de părinți și de copii, Când le e greu, în gândul lor să fii Să-i întărești, când vine câte-un nor Și-s chinuiți de dor necruțător ! Ajută-mi Doamne, Fă cum doar Tu știi Să am doar bucurii de la copii ! Alina a urcat în viaț-o treaptă(majoratul) Spre un examen greu acum se-ndreaptă, Dă-i, Doamne, minte, pace sufletească, Ajută-i Doamne
O, DOAMNE! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358202_a_359531]
-
tonul, să-i crească un străin copilul!... Nelu, îl întrerupsese, după obiceiul său, mama, ce ți-a spus medicul? Iar după ce tata se culcase, obișnuia să se culce devreme și să se scoale cu noaptea-n cap, în timp ce eu mă chinuiam la bucătărie cu niște probleme ale dracului de încurcate, aveam la matematică un profesor care ne dădea să rezolvăm probleme de prin reviste, una mai încurcată decât cealaltă, mama se apropiase de mine. Îl judeci greșit dacă-ți trece prin
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
albastru, cu bretele-n formă de X, prinse-n doi nasturi bombați de tablă, proveniți, probabil, de pe la vreo manta de soldat, căci, deși au trecut atâția ani la mijloc, am și acum imprimată-n memorie stema pe marginea căreia mă chinuiam să citesc literă cu literă, cu toate că încă nu fusesem dat la școală: RE-PU-BLI-CA PO-PU-LA-RĂ RO-MÂ-NĂ. Fără a conștientiza drama țăranului român, toată vara mi-o petreceam prin curtea acelui paradis (așa-l vedeam la anii aceea), afundându-mă, împreună cu Zelică
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
fierarul, aflat în semiobscuritatea clădirii, cu pereții afumați, agita un burduf mare, ce se strângea și se desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea flăcări pe gură și acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată după-amiaza aceea. Însoțit de tatăl meu, părăsisem curtea colhozului printr-o gaură făcută-n gardul de ciment cu care aceasta era împrejmuită, tăind drumul de-a dreptul printr-un lan de lucernă
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]