3,731 matches
-
Moș Costache, zise Stănică, trebuie să dai și dumneataun aperitiv, acolo, niște vin, niște mezeluri, așa e obiceiul! - Mai bine țuică! mărturisi inocent popa Țuică. Costachese uită foarte încruntat spre Otilia, iar Stănică forță lucrurile: - Scoate, unchiule, un pol, să cinstim fețele bisericești.Părintele titular auzi instrucțiunile date de Stănică Marinei și interveni cu preciziuni: - Ascultă, bre, porc de câine, spune-i să ceară de laCristache din vinul cela de care-mi dă mie și să ia și nițeluș cașcaval. E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI perdeluită și cu ștaif, cu grădiniță și salonașe pictate, bineînțeles poreclită Halima. Și mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit și a intrat, a ajunat și-a cinstit. Dar iată că, în viață, peripețiile instructive se țin lanț, dovadă că și de la celălalt capăt al străzii o cafenea înviorătoare observă că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
murit un om. Te duci, te interesezi de cu seară dacă lumea e fericită, ori măcar sănătoasă, și abia atunci te apuci de sonet. Dacă nu e sănătoasă, nu te apuci de sonet, te apuci de-o compresă. Nu-i cinstit ca unuia să-i curgă balele de plăcere, iar altul să sufere în tăcere. Până și Dina, când îi venea chef să se culce cu ăla, îmi dădea telefon mie să afle dacă sânt sănătos. 331 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și nevasta șefului deretecau prin odăi, așezau lucrurile aduse și parcă dugheana începea să se schimbe. După ce mâncară împreună, cârciumarul luă o damigeana de țuică și porni la gunoieri, să se cinstească cu ei. Femeile spălară vasele, măturară, așezară clondirele și întinseră hârtii pe rafturi. Cea tânără tăcea posomorită. Ar fi vrut să fugă cu maică-sa acasă, să se roage de dogar s-o lase să rămână toată viața lângă ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de seamă că se schimbase, îl apucase o poftă mai mare de câștig, nu s-ar mai fi săturat. Și Lina, la fel, nu cheltuia, nu se bucura, femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în fleacurile astea și să-mi spui mie cuțu dacă nu ți-o place. - Știu, jupîne, știu... 86 - Păi dacă știi, de ce nu chemi, mă, zugravul să-ți scrie pe ușă: Bun, curat si ieftin? Cumpără-ți un cântar, fii cinstit, că omul la asta se uită, cum îi pui punga mpalanță! La preț arde-l, că nu știe. Tu iei zahărul cu zece lei, i-l dai cu paisprezece. Ies patru leișori la chil! Ușor. Zici că-i puțin? Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să plece. Îl chemau treburile la București, dar tot au mai zăbovit. Căruțașii râdeau cu înțeles, i-a cinstit, a dat fuga până în târg, i-a cumpărat femeii cercei, a stat iar lângă ea. Mirosea altfel străina, parcă-i bătea sângele mai repede sub piele. O săptămână s-au iubit și când au început ploile au coborât drumurile Piteștiului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se ținea mai bine. Au pornit dricul după trei zile spre cimitir. În urma morților pășeau pungașii Mandravelei si hoții de la Filaret. Aduseseră flori si erau încliftați ca domnii. Iar se adunase lumea grămadă. Veniseră cu mic, cu mare, să-l cinstească. Tot Cațaveiul mirosea a salcâm si prin grădini era o troieneală de flori, albe si bogate, pe care atunci le scutura boarea lui aprilie. Lăutarii cântau în convoi ce-i plăcuse Stăpânului la viața lui: La șalul cel negru, PIfngeam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ce aveau mai bun. Își puneau cercei în urechi și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după ele din ușa prăvăliei, cu țoiurile în mînă: - Un' te duci, fă? - Mă urîto, dă-te alături, hai de cinstește-un rachiu cu noi! - Firo, vezi că-ți cad ciorapii... 320 Ele nu întorceau capul. Glonț mergeau, chemate de viorile lăutarilor. În mahala răsunau gramofoane, și pma târziu se simțea bucuria sfârșitului de săptămână, a sâmbetei... Numai Stere cu a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pântecele căruia dormeau cântece nemaipomenite. Mitică Ciolan, starostele, nu-l mai slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec! Ușor de zis când duceai la subsuoară numai un arcuș colo și o știucă de vioară, dar ia să-l fi văzut pe puriul de Neacșu cărând nu armonica lui de-o ținea pe-un șold
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie, vere, unde în urma nu mai ședea nime nea decât prisacarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... - Rele - rele. - Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
critici, persoana lui în afara oricărei judecăți. Dematerializat cu totul, făcut nemuritor, transformat în personaj de legendă, desăvîrșit, infailibil. Metamorfoza este realizată de toți fiii care au uneltit împotriva-i. Ei își înconjură tatăl cu un sentiment de pietate și-l cinstesc de parcă s-ar afla printre ei. Înainte ca acesta să fie nemuritor, ei îl așază deja în Panteonul mental al mulțimilor, în rîndul făuritorilor de popoare, al creatorilor de credințe, obiect al unui cult cu care nu avea nimic de-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rând pe rând magistrat, diplomat reprezentându-și de nenumărate ori, și cu mândrie, țara peste hotare, ca ambasador, Decan al unei Facultăți de Drept, facultate care i-a conferit, nu prea demult, titlul de doctor honoris causa. Întotdeauna a fost cinstit, intransigent în îndeplinirea sarcinilor încredințate de țară, sever cu sine și cu alții, mai ales cu cei neaveniți. Dar mai presus de orice, țăranul din el și-a spus întotdeauna cuvântul, atunci când a dovedit iubire nezdruncinată față de glia țării, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și gradul de realizare a justiției indică nivelul de dezvoltare a societății, constituie barometrul evoluției omenirii și elemente esențiale ale calității vieții ființei umane. "De perfecțiunea legilor depinde virtutea cetățenilor, iar perfecțiunea legilor depinde de progresele omenești. Pentru a fi cinstit, trebuie să fii luminat" (Cl. A. Helvetius). Nu există și nici nu s-ar putea imagina o societate fără reguli de conduită (ius), care să li se aplice oamenilor și care trebuie să fie respectate de ei (iustitia). Legea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ceea ce fac. 2. O zicătoare spune: „Dacă n-ai timp să-ți faci treaba cum trebuie de la bun Început, cum vei găsi timp să o repari?”. Angajamentul de a face treburile bine de prima dată este dovada mândriei personale. 3. Cinstiți angajatul, și nu slujba lui. Statutul pe care Îl are cineva nu spune nimic despre valoarea lui. Atunci când angajații simt că munca le este apreciată și recunoscută, vor face și mai multă treabă, pentru a se ridica la Înălțimea așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
gândit Popper, alegerea fiind făcută de editor. Așadar, semnificația pe care o dau societății deschise este aproape accidentală. M-a atras pentru că apărea în opoziție atât cu fascismul, cât și cu comunismul, de pe urma cărora am suferit. Poate că ar fi cinstit să admit că am acordat mai multă importanță societății deschise decât Karl Popper însuși. în scrierile lui Popper, societatea deschisă nu este un concept foarte bine articulat. El se bazează pe ideea că intelectul uman nu are acces la cunoașterea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
sens este cel din finalul primului volum, care - nu cu totul întâmplător - dă și titlul ciclului: Toți s-au așezat pe jos, aproape turcește, Femeile dau peste mâna copiilor care n-au răbdare. Apare țârcovnicul, lumea se ridică-n picioare, cinstind intelectualul, Se aude troznet de oase rupte de muncă. Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
gîndind la puțin meritul ce poate avea orișicine pentru ca să te iubească di pi vrednicie. Nu mă bucură stihurile ce am făcut, cît, pentru că au dobîndit plăcere și iscălitura dumitale, cu care pot să fie plăcute la ochii tuturora. Dumita mă cinstești a zice că dau suflet unor rînduri ce potrivesc În versuri și că zugrăvesc patimile cu Învioșare ce gîdilă simțirea sufletească. Dar vei ști, strălucito, că darul acesta l-am primit de la dumita În ceasul acela cînd mi-ai arătat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
idee de om este o idee de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet unor rînduri”...), dar și cu meșteșug. Pentru aceasta el se pune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente, Cele mai tari elemente, Le zidește chimitire Spre vecinică pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și nebunul La el amîndoi sînt unul. MÎndru deloc nu se ține, Petrece cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În gură. Învăluirea lui Pann este Însă și mai subtilă: el atinge Întîi coarda națională. Citatul cuvînt Către cîntători Începe astfel: „CÎntă, măi frate române, pe graiul și limba ta, Și lasă cele streine ei de a și le cînta. ............................................................................. Cinstește ca fieșcare limba și neamu-ți mai mult...” pentru ca, numaidecît, gîndul să alunece spre latura comercială a lucrurilor. Dialectica lui Pann este, În rezumat, aceasta: mai demult, cînd nu existau traduceri, aveai dreptate, frate, „să te pocești” cu pronunția străină; acum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt Întotdeauna reflexii a ceea ce se Întâmplă Înăuntru. Putem vedea că persoanele indezirabile nouă, ne trimit Înapoi ca o oglindă imaginea lipsei noastre de dragoste de sine. Ar trebui să ne recunoaștem toate darurile și talentele, să apreciem și să cinstim tot ceea ce facem bine. E nevoie să ne căutăm “unicitatea”, să ne asumăm succesul, fericirea, sănătatea, frumusețea, curajul, puterea. Putem Învăța să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să cinstim tot ceea ce facem bine, dar să asumăm și
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
toate darurile și talentele, să apreciem și să cinstim tot ceea ce facem bine. E nevoie să ne căutăm “unicitatea”, să ne asumăm succesul, fericirea, sănătatea, frumusețea, curajul, puterea. Putem Învăța să ne acceptăm și să ne iubim așa cum suntem, să cinstim tot ceea ce facem bine, dar să asumăm și Însușirile negative, pe care să le folosim În scopuri pozitive. Putem Învăța să trăim În prezent, să nu ne mai irosim energia În fantasmele amintirilor și speranțelor. Experimentăm bucuria atunci când rămânem credincioși
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]