7,304 matches
-
o catedrală. Părea lungă și mai lată decât era în realitate. Părea și mai spațioasă, chiar dacă era la fel de lată ca o sală de clasă. Era totuși mai lungă. Mai lungă de două ori decât o sală obișnuită. O masă mare, circulară era amplasată în așa fel încât ocupa mijlocul încăperii și lăsa pe margini atâta spațiu încât încăpeau scaune, un pian vechi și dulapuri cu registre și acte. Era rece. Pe unul din acele scaune, cu coatele înfipte în imensa masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în propriile sale coduri. M-am apropiat și eu. Căutam prin arhivele urbanistice ale orașului când am dat peste un ordin circular din partea Imperiului... Din partea Imperiului? Lasă-l! E o fantomă a trecutului. A uitat cineva s-o scoată. Nu! Vezi? Asta-i partea interesantă. Este datată din vremea Imperiului și întărită ca autoritate la începutul Uniunii, când a fost semnată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium, care le urcă atât de repede încât părea că zboară deasupra lor. Urmă Zgran și apoi ceilalți. Ajuns la capătul treptelor, se uită în jur dar nu văzu decât ferestre și un pod vechi. Se afla într-o încăpere circulară, cu diametrul de vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apucă să strângă papirusurile împrăștiate pe birou. Îl rulează pe fiecare cu grijă. Pe unele le leagă între ele în volum. Văzând că împăratul nu se grăbește să vorbească, se duce într-un ungher al încăperii și aduce două cutii circulare în care așază vertical sulurile. — Plautius Silvanus i-a interzis să o vadă, nu? rupe într-un târziu Augustus tăcerea. — L-a făcut în toate felurile, ca pe ultimul gunoi din lume, răspunde secretarul cu vocea fremătând de durere. Ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la adăpost de primejdii. Căci e clar, în el vrea să lovească Livia cu asemenea acuzații ridicole. Dorește ca oprobriul să cadă și asu pra lui. Dacă reușește să discrediteze familia Scriboniei, îi frânge viitorul politic. Își freacă cu mișcări circulare tâmplele dureroase. Ce este mai bine: să-l lase unde e în Iudeea, sau să-l cheme la Roma? Nu știe... În câteva rânduri, cubicularul Parthenicus îndepărtează ușu rel tapițeria și riscă priviri curioase înăuntru. Mânuind agitat pana, principele scrie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Câmpia este ticsită. În depărtare, dincolo de puzderia de oameni, se zăresc dumbrăvile sacre și lanțul de porticuri, teatre și temple somptuoase ce tind să reducă restul orașului la rolul unei dependințe a acestui cartier. Privirea i se agață de tumulul circular cocoțat pe un piedestal uriaș de marmură albă, în vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru Augustus! Forma circulară tradițională este doar de spoială. Să se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și ei, nu de la greci. Dar concepția vine tot din Răsăritul elenistic. Trebuie să se fi gândit la exemplul lui Alexandru cel Mare când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grupul format de el și Velleius Paterculus. Se pare că nu i-au scăpat ocheadele focoase trimise spre ea. Își aranjează alene panglicile pe umeri. Rotunjește apoi din guriță și spune tare: — Până la noapte o să dureze împărțitul... Face un gest circular: Vedeți și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de gene înspre Paterculus. Știți cum se zice: la război înapoi, la pomană înainte. Lui Tiberius vorbele ei îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar unii deputați conservatori, cereau în noiembrie 1875, ca guvernul să adopte o atitudine mai fermă în favoarea răsculaților din Balcani 167. La 4/16 ianuarie 1876, Lascăr Catargiu, prim-ministru și ad-interim la ministerul de Externe a expediat o notă circulară agenților diplomatici români din străinătate cu instrucțiuni de sondare a puterilor garante în privința eventualei proclamări a independenței și neutralității României 168. Nota preciza că, deși guvernul român a păstrat o strictă neutraliatate față de conflictul din Balcani, Poarta acuză România de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii În fierăstraiele circulare și toți cilindrii, roțile, curelele de transmisie și toate fiarele, aruncate peste Încărcătura de cherestea depozitată În pântecele vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite cu o prelată legată strâns cu funia, și vasul o porni În larg cu pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pierdute, pe care o aborda într-un volum anterior, cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
respire, iată că la orizont apare cu barba fluturând în vântul nemăsurat al credinței și Prea Fericitul Patriarh a României mult preavigurosul Daniel care, o mână o ține întinsă a milogeală pentru danii, iar cu cealaltă mână semnează de zor circulare către eparhiile din țara asta de a mări taxele bisericești sub sancțiunea ca neplătitorii să nu beneficieze de serviciile bisericești. Și nu este o glumă. Chiar aseară s-a dat la televizor un caz din comuna Hădăreni Jud. Mureș unde
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
concepție asemănătoare în Italia antică și la vechii germani. Este vorba de fapt de o idee arhaică și foarte răspîndită: cele patru zări sânt proiectate, pornind de la un Centru, în cele patru puncte cardinale. Mundus era, la romani, o groapă circulară împărțită în patru, fiind în același timp imagine a Cosmosului și model exemplar al locuinței sau așezării omenești. S-a sugerat, și pe bună dreptate, că Roma quadrata ar trebui înțeleasă nu ca având forma unui pătrat, ci ca fiind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Timpul sacru, pentru că Timpul contemporan unei creații era în mod necesar sanctificat prin prezența și activitatea divină. Omul religios trăiește astfel în două feluri de Timp, dintre care cel mai important, Timpul sacru, apare sub forma paradoxală a unui Timp circular, reversibil și recuperabil, un soi de prezent mitic regăsit periodic cu ajutorul riturilor. Acest comportament față de Timp deosebește omul religios de cel nereligios: primul refuză să trăiască doar în ceea ce se numește, în termeni moderni, "prezentul istoric", străduindu-se să ajungă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Acest simbolism este vădit în structura arhitectonică a sanctuarelor. Templul fiind locul sfânt prin excelență și totodată imaginea Lumii, el sanctifică întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață cosmică era închipuită ca un soi de traiectorie circulară, identificîndu-se cu Anul. Anul era ca un cerc închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
elitelor religioase și filozofice era ne-întoarcerea la existență, abolirea karmei sau, altfel spus, eliberarea definitivă (mokÑa), implicând transcendența Cosmosului.16 Și Grecia a cunoscut mitul eternei reîntoarceri, iar filozofii din epoca târzie au împins la limita extremă concepția Timpului circular. Cum spune atât de frumos H. Ch. Puech, "după vestita definiție platoniciană, timpul, care determină și măsoară revoluția sferelor cerești, este imaginea mișcătoare a veșniciei nemișcate, pe care o imită desfășurîndu-se în cerc. Prin urmare, întreaga devenire cosmică, precum și durata
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de care eram înconjurat. Am îndrăznit să intru, pentru prima dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pierdute, pe care o aborda într-un volum anterior, cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
negri cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind ședința, lecția, avertismentul, Întâlnirea, transmisiunea. Ridică ochelarii Întunecați ai lui Sammler și-i repuse acestuia pe nas. Apoi Își desfăcu și-i fixă pe nas pe-ai lui, circulari, violet de gențiană, Încercuiți delicat cu Încântătorul aur Dior. Apoi plecă. Liftul, cu un bufnet, revenind de la subsol, se deschise simultan cu ușa de la stradă. Recuperând umbrela căzută, aplecându-se șchiop, Sammler urcă. Portarul nu-i adresă nici o bagatelă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înainte să se așeze să-și scoată pantofii, Înainte să se Întoarcă să se spele pe picioare, văzuse, acum că se gândea la asta, luna nu prea Îndepărtată de panoul Spry, și rotundă ca un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așeze să-și scoată pantofii, Înainte să se Întoarcă să se spele pe picioare, văzuse, acum că se gândea la asta, luna nu prea Îndepărtată de panoul Spry, și rotundă ca un semn de circulație. Această lună circulară sau imagine circulară rămasă pe retină Încă mai era În mintea lui. Și cunoaștem acum din fotografii făcute de astronauți, frumusețea pământului, albul și albastrul său, mițele lui, marea scânteiere plutindă. O planetă magnifică. Dar nu se făcea totul ca să devină intolerabil locuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa de mult? Nu, eu acum mă culc. Dădu din cap, expunîndu-și privirilor mele ceafa goală, căci Își cuprinse părul cu mîinile și-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am părăsit patul. Am făcut un pas, am Întins ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea ușa de intrare în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să cadă, trei cupidoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]