2,726 matches
-
transpirată de oboseală. Matei observa imediat când obosea și făcea pauză. Păi ne mai așezăm puțin că te trec toate apele. — Nici la săpatul în grădină n-am transpirat ca acum. Cine te-a pus să te urci în vârful cireșului, măi Natalițo? — Ceasul rău, domnule doctor. —Ai vrut să faci pe grozava. M-am mai urcat de-atâtea ori, nu era prima dată. —Știi vorba bătrânească? — O știu. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Treci tu și peste
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
era ca acum când te știu aici și pot să vin la orice oră din zi și din noapte să ne întâlnim. —Mai puțin din noapte, că ai mei îți rup și ție picioarele cum mi le-a rupt mie cireșul. Nu mai vorbi despre asta, o ține strâns în brațe Aurel. Cecilia și Matei își unesc destinele În urma logodnei, familia lui Matei, a Ceciliei împreună cu unchiul Filip din Germania, fiind toți de acord cu acest pas al celor doi tineri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceva, dar, copleșită de emoție, a tăcut. Ajunși la marginea satului ne-am oprit lângă o fântână pe care o știam din copilărie, am băut apă îndreptându-ne spre casa părintească ce se afla sus pe deal, străjuită de doi cireși falnici și încărcați de roade. Două pâraie, unul dinspre răsărit și unul dinspre nord, traversau satul. De la început ele au fost martorii bucuriilor și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns și jale. Am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și a lui tata. - Scoate și ceva de pomană și lumânări să mergem la biserică, să ne închinam la mormintele celor dragi care au plecat printre aștri. Am ieșit în curte. Soarele lunii iunie arunca lasere printre frunzele celor doi cireși. Înspre răsărit se vedeau turlele bisericii din sat. Am intrat în curtea ei și, sfioși, ne-am îndreptat pașii spre mormintele bunicilor, fraților și rudelor noastre. Pe cruci învechite se mai zăreau încă numele înscrise de meșterul din sat. Locurile
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi, dar tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-au aplecat și ei de bătrânețe. Am rămas cu amintirea locurilor natale, parcă mai simțim aievea mirosul de flori de tei și iasomie, vraja clipelor petrecute în tinerețe alături de cei dragi. Toamna a venit peste noi și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană"? Auzi, Petronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Galan, Kalia trase zăvorul pe dinăuntru, se urcă pe cuptorul de unde se auzeau bușiturile din picioare ale Petroniei și nu mai lăsă să umble pe ușă decât pe baba Maranda, care ieșea la cazanul cocoțat pe pirostrii, deasupra focului de sub cireșul cel bătrân, de unde lua uncrop pentru opărit lujeri de ruscuță (să-i dea Dumnezeu putere la inimă Petroniei!) și de vâsc pururea verde (Doamne ferește, să nu damblagească!)... După mai multe ore ale după-amiezii, sfâșiată de vaiete scrijelitoare, Nicanor auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înflorate și cu basmale noi, duseră copila la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oprindu-se în fața mea. Am avut un vis, părinte, și, dacă sfinția ta are răbdare, am să-l povestesc. Eu am răbdare destulă. Mai întâi, însă, du-te la izvorul de colea, limpezește-ți ochii și pe urmă, la umbra cireșului acela, mi-i povesti...Îi bine așa? Îi bine, părinte. Iată-ne pe iarbă, la umbra cireșului. Nu am stat mult pe gânduri și am început să-i povestesc de-a fira păr visul meu...Bătrânul clătina din cap a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-l povestesc. Eu am răbdare destulă. Mai întâi, însă, du-te la izvorul de colea, limpezește-ți ochii și pe urmă, la umbra cireșului acela, mi-i povesti...Îi bine așa? Îi bine, părinte. Iată-ne pe iarbă, la umbra cireșului. Nu am stat mult pe gânduri și am început să-i povestesc de-a fira păr visul meu...Bătrânul clătina din cap a mirare, dar nu-și lua ochii pătrunzători de la mine. Mă urmărea cu un interes vădit și părea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu frunzele lor argintii în bătaia vântului, își etalau cireșele rubinii, mănunchi după mănunchi. Erau și fructe necoapte încă. De ce se numeau oare Napoleon? Pentru simplul motiv că erau de cel mai nobil soi? În timp ce priveau acum pe fereastră la cireși, Takamori și Tomoe aveau un alt Bonaparte în minte. Ora patru. Trenul a ajuns în sfârșit la Yamagata, după șapte ore. Cerul senin pe care-l lăsaseră în urmă, în gara Ueno, era acum acoperit de nori. Nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb, cu bazine și iazuri acoperite cu nuferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti, rățoi mic, lasă pe tanti să-ți pupe puța, mâine-poimâine calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătătura întregului sat. La 15 ani îți pui bocanci în picioare, rucsacul pe umeri, fotografia în buzunarul din dreptul inimii și începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întregului sat. La 15 ani îți pui bocanci în picioare, rucsacul pe umeri, fotografia în buzunarul din dreptul inimii și începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul Iordanului la 15 ani. Este Dragoste! El 15 ani, ea 15 ani: Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semnele. Tu parcă ești poarta ce dă spre grădina cu flori. Pe când trăia mămuța, în gardul dinspre livadă, decupase vreo șapte porți. Pentru fiecare nepot câte o trecere. ,,Eu când o să mor să nu bateți drumul până la cimitir, puneți sub cireș o lumânare aprinsă și mămuța o să vă vadă din cer. Pentru fiecare lumină aprinsă o să-l rog pe Dumnezeu să desfacă un mugure. Dragii mămuței, numai voi o să aveți un copac plin cu flori în grădină." ,,Lențucă, ce dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești de forme, te suprapui peste decor, te confunzi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o zăpadă de cireș. Le voi întoarce spatele până când spatele meu va fi strat pentru stânjenei, pentru liliac, pentru sămânță de lumânări. Alungă, Doamne, hăitașii aceștia ce mi-au luat până și urma cimitirului, ogarii, vânătorii... Izbăvește-mă de capcanele văzduhului, de norii pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare ploaie pe geamuri și vânt printre copaci. Mama ta o fi cumpărat un disc nou. În sufragerie este pusă masa. Pe suprafața aceea din ardezie și lemn de cireș nu se află în seara asta obișnuitele teancuri de cărți și ziare, ci o sticlă de vin frantțuzesc, o lumânare albastră și paharele cu picior. Mama ta a apărut în ușa de la bucătărie. — Ciao, iubitule. — Ciao. Îmi zâmbește, este machiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu logodnicul tău în ultima săptămână. Ce mai, locul ăsta e raiul pe pământ. Etajul e împărțit în trei saloane aerisite - o sală de primire imensă, pe tejgheaua căreia se află întotdeauna o vază cu cele mai frumoase flori de cireș din lume, o sală de tuns și o sală de vopsit, locul unde ne făceam veacul eu și Julie. Oriunde te uiți, vezi doar oglinzi, măsuțe de fardat și separeuri pentru manichiură și pedichiură. Cosmeticiene îmbrăcate în bluze lila asortate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ne mai sunt și prietenilor care nu ne mai sunt Cuprins Cuvânt înainte Mihaela Miroiu și Mircea Miclea Barză, brazdă, internet. Egografii emailate Tatonări: Istoria Partea I-a Satul și creșterile Mihaela: Puii altor specii Mircea: CAP, lumina satelor Mircea: Cireșul Mihaela: Mărul și caisul Mihaela: „Între autobiografie și CV” Partea a IIa Go West! Mihaela: Helloismul Mircea: Westul senzorial Mihaela: Remote-control Mircea: Vestu’ și restu’ Mihaela: America, America! Mihaela: Traume ascunse Mihaela: Pot plânge in English! Mihaela: Țara de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui Budai-Deleanu: „poemation eroi-tragi-comico-satiric”. Hait, c-am alunecat în cultura scrisă. Înapoi la cultura cucuruzului. Iar eu ce făceam, fratele meu, în vremea aia, în satul ăla? Mircea: Cireșul În vremea asta ce făceam eu? Creșteam, creșteam cu o inconștiență pe care n-am mai avut-o niciodată de atunci. Primele mele amintiri se leagă de bunica. Într-una, cred că aveam vreo 3 ani, eram cu ea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiica romanelor”?!) Gesturile exterioare nu adaugă nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te înțeleagă mai bine, să fie mai sigur de sentimentele tale. Dacă are nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]