3,254 matches
-
pedepsiți-l. Dacă s-a ținut cumva de cuvânt în privința și celei mai neînsemnate promisiuni, pedepsiți-l. Dacă e prins cu minciuna de către educatoare, pedepsiți-l iar, cât se poate de aspru. Trebuie să ajungă să mintă profesionist, fără să clipească, așa ca un adevărat politician, încă de la vârste fragede. - Lăsați-l, pe cât posibil, în grija unei bone neglijente, bețive și agresive, selecționată cu mare grijă, care să- l determine să învețe să înjure și mai ales, să coacă zilnic în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urgent cuvântul. Dar hohotele se întețesc, Băsescu plânge acum vorbind cu tristețe calculată de propriile despărțiri: ieri, Roman, azi, Blaga. Insă cu zvâcnire bărbătoasă își alungă lacrimile și continuă discursul. Discursul lui Băsescu e clar în favoarea lui Boc. Fără să clipească, îi dă papucii lui Blaga. Dă apoi cu mână sigură papucii lui Negoiță, Stolo, și alții. De ochii lumii, cică le mulțumește. Apoi pleacă Băsescu și la tribună vine Hunor cu toate greșelile lui gramaticale din dotare. Kelemen a trăncănit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
etc. Respir și eu mai ușurat, fiindcă am timp să gândesc în tihnă la stringenta problemă: „De ce adună bărbații scame în buric?". Știu precis că alde nevastă-mea și alte neveste, tot atât de istețe, ar tranșa direct problema, spunând fără să clipească: Fin'că au păr pe burtă". Ba, cred că ar da și un răspuns mai pe larg și bine documentat, și anume că părul de pe burtă, mai ales cel de pe celebra "autostradă a fericirii" (highway to heaven, știți dumneavoastră, dunguța
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i lege, nu-i tocmeală". Deci a conchis el, „Homeopatia e apă chioară" și pentru a-mi demonstra aceasta, a înghițit pe loc vreo optzeci de somnifere homeopate. Mă uit cu groază la el. E roșu tot la față și clipește des. Se îneacă puțin, dar după ce le mestecă mai bine și ia un pahar de apă îi trece. Aștept câteva minute, să văd dacă nu cumva dă colțul. Ei, aș! N-are nici pe dracu. Atunci m-am dus la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu spune o poveste, nu primește nimic". Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie; se distinge rețeaua fină a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales ochii de un albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea moartă și să creeze, prin contrast, iluzia vieții, frumusețea "tabloului" datorându-se ambiguității reprezentării, ce oscilează între viață și moarte, între feminitate și masculinitate (modelul e androgin, și în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a fost estetic ostilă din cauză că a văzut în el doar un personaj tendențios, o simplă plăsmuire compensatorie a insucceselor în carieră ale autorului" (Ion Negoițescu, op. cit., p. 141). 36 "Bălan, frumușel, creț", "cu o mustecioară frizată și cu ochii mici clipind șiret", personajul va juca un rol însemnat în romanele ulterioare; naratorul ne informează că va ajunge deputat și ministru, dar că va muri de pneumonie, transformându-se într-o "piftie de viermi" sintagmă predilectă! 37 Ion Negoițescu, E. Lovinescu, Editura
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cartea I-a Galeria ciudaților Trenul din zori Trenul trebuia să treacă prin stație fără oprire. Luminile verzi ale semnalelor puse pe liber clipeau reci în geana cenușie a zorilor. Soneria telefonului sună strident o dată lung apoi de două ori scurt anunțând apariția mătăhăloasă a mărfarului și impiegatul își luă alene lampa cu lumină verde ieșind la peron pentru defilarea trecerii. Ieșit în aerul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
arătându-l cu degetul, râzând iar cuvintele-i curgeau șuvoi. Râdea de el... Auzea ca în transă cuvintele și cu fiecare cuvânt i se făcea un punct negru în cap și un gol în stomac, gol care crescu cât ai clipi, mistuitor, scoase mâna din buzunar, avea ceva ce sclipi o clipă în mână, pentru el nu mai avea acum nici o importanță ce, și se repezi cu tot corpul în malul acela care icni, scoase un guițat ascuțit și se prăvăli
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lăscărică deodată se poticni în cuvintele sale, holbă ochii ca la o arătare ivită de cine știe unde, ca să strice simetria gândurilor tuturor pe care le clociseră până acum și deodată fără de veste o explozie de râs se întinse cât ai clipi în lățimea câmpului, zbură în sus printre frunzele plopilor rari, speriind câinii. Râdeau toți, bărbați și femei, cu guri enorme, negre, bătându-se peste coapse, arătându-l ca pe un vițel mort care atunci când lumea se așteaptă mai puțin
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi folosit sau numai puse așa de decor, obiecte care luceau stins, discret, complice. Trecuse pe lângă fată fără să o privească, simțind pentru o clipă mireasma părului ei ca o adiere a ierburilor de vară și undeva în ființa lui clipi ceva mărunțel ca o zbatere involuntară pe care șio înăbuși repede. Se lăsă pe scaunul făcut de cine știe ce tâmplari din vechime a căror viță s-a stins, acum moda fiind cu totul alta, își fixă ochii asupra ferestrelor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cineva, făcu o sforțare să se trezească, deschise ochii, văzu că la câțiva pași de pat, sprijinită în cârjele ușoare de aluminiu, cu păpușa într-o mână, fata ceea care îl privea cu ochii săi mari și negri fără să clipească. Văzu că el s-a trezit, se răsuci în loc să fugă, se încurcă în cârje, căzu zgrepțănând cu unghiile dușumeaua ca și cum ar fi vrut să fugă pe acolo. Simiuc sări jos, o ridică în picioare, era foarte ușoară, ca un copil
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se auzi pocnetul sec al unei sticle de șampanie, aha e ziua lui de naștere, dar oare de ce râcâie câinele la ușă. E ziuă, spune cineva căruia i se văd numai cizmele. Și iar apăru stopul acela roșu care-i clipi complice apoi se îndepărtează făcându-se tot mai mic. Doamne, ce cald e de când a plecat stopul acela blestemat! Nici genunchiul nu-l mai doare! Deodată ca și cum o cortină uriașă s-ar fi tras la o parte lin și fără
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
murit un om și bănuiesc deși nu sunt sigur că avea vreo legătură cu acest Singuratic așa cum îi zic tu”. Prietenul se uită la mine lung, ca și cum de abia în momentul acesta ar fi descoperit că sunt acolo alături de el, clipi de câteva ori din ochii săi mari, singurii care rămăseseră tineri, cu sprâncenele în care se ițeau fire albe. - Bănuiești, doar bănuiești? Dacă cineva demult, demult, când pământul acesta era gol ar fi zis așa ca tine, bănuiesc eu că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
satelor, ce mergeau la oraș cu scopul de a vinde câte ceva din produsele lor, iar alții, pur și simplu, își vizitau rudele din comunele învecinate. Chiar lângă ușa de la intrare un bărbat, ajutat de nevasta lui, a urcat cât ai clipi doi saci uriași pe care numai ei știu cum îi vor coborî și îi vor duce până la piață. Sacii, legați la gură, încărcați cu produse agricole de sezon, au fost stivuiți cu pricepere în apropierea ușilor întredeschise ale vagonului, să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și îl puse în aplicare imediat. Se pare că a rămas, nu plăcut ci, foarte plăcut impresionat de cele văzute. Mama mia! exclamă încet ca pentru sine. Apoi se întoarse spre Bidaru cu o grimasă abia vizibilă la coada ochiului, clipi discret a complicitate, după care se îndreptă direct spre fete. Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu cei doi îngerași în brațe. Încă un singur pas și s-a zis cu ei. Nu mai avea timp, trebuia să o prevină: Gladiooo!... Gladiooo!... Nici putere nu mai avea să strige. Închise ochii pentru o fracțiune de secundă, clipi de mai multe ori și privi în jur. Nu i se întâmplase nimic. Se afla într-un loc foarte luminos și liniștit. Numai zâne îmbrăcate în alb. Una din zâne tocmai îi sufleca mâneca. Îi făcuse ceva la mâna stângă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult. Locomotiva a șuierat de două ori prelung și după câteva pufăituri și-a pus roțile în mișcare, trăgând după ea garnitura ponosită de vagoane și lăsând în urmă balauri de fum gros și înnecăcios care a înghițit cât ai clipi micuța stație Rebricea. Apoi a dispărut în hăul văii Bârladului... Mereu mă fascinau trenurile. Ce n-aș fi dat să călătoresc și eu cu clasa aI a, să colind întreaga lume... Din singurul vagon de clasa aIII a am coborât
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
că suntem rude! Nicu Buraga toată noaptea, chiar a mâncat ceva dar că acum... Mama nu mai vorbea, avea mâinile și picioarele foarte reci, era galbenă la față și avea o figură foarte tristă cum n-o mai văzusem niciodată. Clipea foarte des din ochi. .Doctorul a venit pe la șapte și ceva, era tovarășa Cruceanu... Cănd a văzut-o pe mama, în loc să o consulte să vadă ce are cum ar fi fost de datoria unui medic, a început să tune și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tău" (Iată). Cvasi-stănesciene sunt și modulațiile din Grup (psihologic verosimile) despre transferul de identitate: "Trăiau de mult timp împreună / Și cam începuseră să se repte: El era ea / Și ea era el. / Sau cam așa ceva..." Revelațiile din Vis sunt narate clipind dintr-un ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zis: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe asta? De fapt, armatele din cele două republici surori au fost puse în stare de alertă de gradul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nimeni, nici un vandan și nici un vǘndǘn n-a observat că toate luminile de pe străzi ba se aprindeau, ba se stingeau. Ziua în amiaza mare! Cel mult, unii au zic: Păi cu norii ăștia, bine fac atunci când mai lasă felinarele să clipească". (Însă cei mai mulți nu sesizează nici măcar atât.) De fapt, curentul stradal nu este decât un test pentru funcționarea alarmei. Dar cine să știe asta? De fapt, armatele din cele două republici surori au fost puse în stare de alertă de gradul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
o treime. Figura nr. 4: Piramida noastră genetică (Hg masculin) aprox. 1 / 3: Hg R1b + R1a ANTICHITATE + EV MEDIU aprox. 1 / 3: Hg J2 + G2 + E3 NEOLITIC aprox. 1 / 3: Hg I2 PALEOLITIC În această lumină, să încercăm, fără a clipi, a ne uita prin ochean spre originile noastre îndepărtate. Sub unghiul mărit, ni se înfățișează realități neștiute până acum cu privire la apariția și devenirea noastră ca neam. În fața descoperirilor, mirarea ne copleșește cu izbituri puternice. Evidența ne forțează să pășim cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui țicnit (a fool’s head) în care își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește de data asta despre cei ce, alergând după umbre, merită să primească doar umbre. Oare desenul acesta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]