7,569 matches
-
s-a ridicat și-n zbor S-a făcut așa, deodată, Într-o ageră săgeată, Iar apoi fără de știre În frumoasă mănăstire, Tot așa, pe negândite, Pietrele vor fi zidite Și cu mare bucurie Și cu mare măiestrie. Iar când clopotul cel mare Va suna de sărbătoare, Ștefan-Vodă și ai lui, Să se-nchine Domnului, Vor veni cu-ai lor plăieși, Cu boieri și cu răzeși, Iar săgeata aurită Va rămâne-n veci vestită! ***** Referință Bibliografică: Săgeata cu vârful de aur
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
blând din cer, întind aripile deasupra capetelor noastre, pregătindu-și glasurile măiestre. Preoții-nalță rugăciuni... Se-aud cântări de cinstire, se înfiorează întreaga fire. Se-aprind lumânări, se luminează inimile și gândurile. Se cântă Prohodul. Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate. Pe cer trec nori alungați de vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările noastre, unite într-o singură lumină mare. Învăluiți în propria lor lumină, Îngerii se află printre noi! Înconjurăm biserica
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
infectat de bacterii, Iertați-mă, oase îmbibate de jale, Iartă-mă, vis ce-l culeg gunoierii, Iertați-mă, cruci părăsite pe cale. Iartă-mă, țel mistuit în miraj, Iertați-mă, morți uitați în cavou, Iertați-mă, versuri fără mesaj, Iertați-mă, clopote fără ecou. Iertați-mă, foame, sete, tristețe, Iertați-mă, curve, vagabonzi, ucigași, Iertați-mă, osteneală și bătrânețe, Iertați-mă, sărmani, bolnavi și ocnași. Iertați-mă, păgâni, iertați-mă evrei, Iertați-mă, câmpuri neroditoare, Iertați-mă, eretici, iertați-mă, atei, Iertați
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
când ne-iubirea, păcatul lui trebuie să fi fost o altă inocentă licență poetică, atunci când din prea plin de iubire va fi prins să-și cânte umbrele și luminile din suflet ca pe un imens portativ de curcubeie sub înaltul clopot de cer cu tot albastrul lui și orb și mut... În Cetatea lui Bucur de pe malurile Dâmboviței cea cu apa cumințită între maluri de ciment, poeta Elisabeta Iosif a adunat în juru-i un buchet de slujitori ai cuvântului cântător, grupat
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CLOPOTELE BIRUINȚEI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut. Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicară Și își
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CLOPOTELE BIRUINȚEI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut. Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara lor? Clopotele biruinței se îndoaie, plâng în noapte. Lupta lor a fost în van? Jertfele au fost deșarte? Voi sunteți călăii voștrii, dezbinați ca NICIODATĂ! Clopotele înfrățirii mai cânta-vor VREODATĂ? Referință Bibliografică: Clopotele biruinței / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara lor? Clopotele biruinței se îndoaie, plâng în noapte. Lupta lor a fost în van? Jertfele au fost deșarte? Voi sunteți călăii voștrii, dezbinați ca NICIODATĂ! Clopotele înfrățirii mai cânta-vor VREODATĂ? Referință Bibliografică: Clopotele biruinței / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
îi apasă...Ce-ați făcut din țara lor? Clopotele biruinței se îndoaie, plâng în noapte. Lupta lor a fost în van? Jertfele au fost deșarte? Voi sunteți călăii voștrii, dezbinați ca NICIODATĂ! Clopotele înfrățirii mai cânta-vor VREODATĂ? Referință Bibliografică: Clopotele biruinței / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
nu moarte am scos din geruri frigul, m-am învelit cu vise din lacrimi reci de toamnă, în sângele zăpezii mi-am botezat destinul, doar că m-a stins un tremur, mă ierți frumoasă doamnă? Să-ți fiu inel nu clopot am strâns în brațe luna, din rugul ars din soare am prins tăcerea-n flori, s-a dezvelit și cerul strângând din văl cununa, doar că m-a stins un fulger, mă ierți de două ori? Să-ți fiu etern
DOAR CĂ M-A STINS... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380495_a_381824]
-
era, dar pot spune că era o mare de oameni care vorbeau în cele mai diferite limbi și erau foarte diferit îmbrăcați. Peste toate acestea însă o fericire de nedescris se oglindea pe fețele tuturor. Când au început să bată clopotele, semn că procesiunea se va mișca, toată lumea purta în mâini ramuri de finic și cruci din frunză verzui lucioasă de palmier. Fețele tuturor erau zâmbitoare. Mă uitam în jur și aș fi vrut să îmbrățișez pe toată lumea, sau să strig
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Referință Bibliografică: Moment într-o noapte / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
nu-mi este grabă, Unde vântul nu m-ajunge Și nici luna nu m-o plânge. Curgea-voi... să curg atunci Prin izvoare pe sub lunci, Pe sub fir de verde iarbă, Nimeni de-am fost nu-ntreabă, Doar corbii or bate clopot, Peste mine-o cade ropot Uitarea... uita-voi toate, Clipele nu m-or socoate, Nici în piatră nici în lemn, N-oi avea de-atunci însemn. Clocoti-voi clocoti Când dorul se va roti, În alt drag și altă dragă
DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380538_a_381867]
-
sufletul și inima să rabde n-au mai putut Au spart tot la Primărie și " Cererile..."și le-au rupt ! Și circuitul telefonic spre Raionul de Partid Care iar a mințit lumea în modul cel mai perfid... S-au tras clopote de luptă, cerând să fie "liberați" Sătenii care-n Drăgănești, erau atuncea arestați ! Eliberați, venind pe câmp, pe comuniști i-au întâlnit Dându-le-o bătaie bună de care mulți și-au amintit ! Femeile dădeau cu pietre ! mai aruncau și
RECUNOȘTINȚĂ EROILOR IZVORANI ȘI ALIMĂNEȘTENI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380589_a_381918]
-
onorată moarte Am trăit s-apuc schimbate Crezuri de vise deșarte Rupte de realitate Mă gândesc s-ajung pe piscuri Să am lumea la picioare În periplul plin de riscuri Fixez gândul în piroane Nu aștept căderea nopții Când bat clopotele-n dungă Îmi urmez cărarea sorții Răbdător căci viața-i lungă Salvând moartea de la moarte La răscruce de milenii Geamurile vieții sparte M-au ferit să am vedenii Salut onorată moarte Mergi ferice, sănătoasă Eu mai am de scris o
SALUT, ONORATĂ MOARTE! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380624_a_381953]
-
și curăția sufletească a avut ca temei luminarea poporului prin tipărirea de literatură creștină în limba română, iar ca scop dublu: pregătirea luptei de eliberare de sub jugul străin samavolnic și calea Înfăptuirii Marii Uniri. Pe la 1905, Părintele P. Gheorghian trage clopotul de ridicare la lupta de eliberare națională: „Suna-va ceasul dezrobirii mâine/ Și lanțul va cădea în praf însângerat,/ Și vei cunoaște-atunci, tu bietule române/ Ce-atât amar de vreme ai stat îngenunchiat!” Revoluția bolșevică atee sponsorizată de imperiul habsburgic
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
dar și de dușmani. Și vei trăi în veac, pentru că viitorul Tău, Românie, e răscumpărat c-o plată scumpă: cu sângele și suferința de veacuri a poporului românesc.” (Antonie Plămădeală, op. cit., p. 91) În dangăt de rugă și lacrimi de clopot, Neamul dacoromânesc s-a ridicat încă odată, din nesfârșitele sale ridicări spre gloria care i-a definit neîntrerupt destinul său măreț și biruitor. Din Octombrie 1917, Basarabia creștină entuziasmată și-a croit singură soarta ei firească, ortodoxă, alergând spre îmbrățișarea
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
măști, ca simboluri rituale. Grupuri de 4-5 băieți de până la 19 ani. Capra se joacă după colindat, urat. -Turca-un personaj urât, îmbrăcat cu piele de țap (la ovrei), cu coarne pe cap și cu pene de cocoș în vârf, un clopot la spate și cu o măciucă mare în mână, îl simbolizează pe Irod cel rău, turcul, care a ucis miile de pruncii până la 2 ani. Cine se îmbracă în turcă își pierde năravul, nemaiputând merge la biserică cca. șase săptămâni
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit de neguri. Doar clopotele nopții mai sfâșie cerul doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... Citește mai mult Veghează-mi somnulși zăpada așternută peste gânduri.Doar la răscuci mai bântuie vântul- ca un
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
blândă coboarăîn adâncuricând scânteieri de taină se ivescîn respirarea ultimei secunde.Îmbrățișează-mi visulși tresărirea fulgilor de-argintce se desprind de tâmplă.Pe străzile pustii se plimbăiarnaca o amintire destrămată.Ce oarbă-i dragosteaîn sângele dezlănțuit și troienit de neguri.Doar clopotele nopțiimai sfâșie ceruldoar vrăjitoarele mai hohotescîn turncând avalanșe de iluzii se înfiripăîntre suspin și viscolita așteptare,așteptare...... XXVII. CELLA NEGOIESCU: "EURITMII ALBASTRE" - EXPOZIȚIE DE PICTURĂ, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015. În prezența unui
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
spatele. E distanță. Cea care mi-a mănat mama de lângă mine. A pus un semn la picioarele mele pe care, m-a averitzat ea, n-am dreptul să-l depășesc. Iată de ce, m-a depășit el pe mine. Răsună un clopot în mine. Epigonii gândurilor mele trezesc fiarele pe care prezența ei le îmblânzea. Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul, adică la mama...Cât de dor mi-i de omul care mă iubește mai mult decat mă iubesc
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
cucoane grăbite, Grădina-n prefaceri de propriu-i cules, Se-mbracă cu frunze covor, ruginite. Și când își deșiră veșmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de neconceput Să-apară și iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
în frunze pe-alei, Găsești că nu e de neconceput Să-apară și iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și sună solemn clopotu-i de biruință. Pomii îmi șoptesc întorși de vânturi Că se lasă pătrunși de sevele reci, Și când
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și sună solemn clopotu-i de biruință. Pomii îmi șoptesc întorși de vânturi Că se lasă pătrunși de sevele reci, Și când se-apleacă înspre pământuri, Văd putrezind frunziș pe poteci. Clopotul toamnei, se sparge si urcă, Și-mbracă natura în doliu corosiv - Nu știu de unde, din care ceruri pică, În loc de rugă caldă, plâns rece, convulsiv. Referință Bibliografică: Poeme de toamna / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
de moartea ta, Îmi pare că nu-i moarte, ci Înviere! Acolo-n Ipotești și-n țara întreagă Duminică miroase-a flori de tei, Ea știe că i-ai fost atât de dragă Precum erai băiet la sânul ei! Bat clopotele-n Blaj a liturghie, Târnavele îți poartă chipul blând Și ierburile ți se închină ție, Izvoarele te-așteaptă murmurând... Pe Dealul Hulii „Geniul cel pustiu” Se uită-n calea ta c-un Singur Dor, „Din câte-au fost în viață
MIHAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379475_a_380804]