2,514 matches
-
ales, întrucât astronomii n-au mai văzut niciodată până atunci două corpuri importante ale Sistemului solar să intre în coliziune. Numeroase studii ale cometei au fost întreprinse, iar atunci când orbita a fost precizată, posibilitatea unei coliziuni a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să fie o ocazie unică pentru oamenii de știință să observe interiorul atmosferei lui Jupiter întrucât coliziunile, în principiu, provoacă erupții de materie începând de la straturile atmosferice care sunt de obicei ascunse de nori. Astronomii estimează că fragmentele vizibile
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
în coliziune. Numeroase studii ale cometei au fost întreprinse, iar atunci când orbita a fost precizată, posibilitatea unei coliziuni a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să fie o ocazie unică pentru oamenii de știință să observe interiorul atmosferei lui Jupiter întrucât coliziunile, în principiu, provoacă erupții de materie începând de la straturile atmosferice care sunt de obicei ascunse de nori. Astronomii estimează că fragmentele vizibile ale cometei variază de la câteva sute de metri la câțiva kilometri diametru, ceea ce sugerează că "Shoemaker-Levy 9", la
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
metri la câțiva kilometri diametru, ceea ce sugerează că "Shoemaker-Levy 9", la originea sa putea avea un nucleu mai mare decât al cometei Hyakutake, devenită foarte strălucitoare când a trecut prin apropierea Pământului, în 1996. Una dintre dezbaterile care au precedat coliziunea era de a ști dacă efectele de impact ale acestor mici corpuri vor fi vizibile de pe Pământ, în afara unui "flash" când se vor fi dezintegrat ca și meteoriții uriași.. Unii cercetători sugerau că efectele impactururilor se vor traduce prin unde
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
vor traduce prin unde seismice care se propagă de-a lungul planetei, prin creșterea ceții stratosferice pe planetă din cauza prafului degajat în timpul impactului, cât și o creștere a masei inelelor lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
masei inelelor lui Jupiter. Însă, dat fiind faptul că observația unei asemenea coliziuni era până atunci fără precedent, astronomii erau prudenți în previziunile pe care le făceau în privința efectelor din timpul acestui eveniment. Nerăbdarea crește la apropierea datei prevăzute pentru coliziuni, iar astronomii și-au pregătit telescoapele terestre în vederea observațiilor lui Jupiter. Mai multe observatoare spațiale fac același lucru, îndeosebi telescopul spațial Hubble, satelitul german Rosat pentru observații în raze X și mai ales sonda spațială Galileo, atunci aflată în drum
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
vizibilă de pe Pământ, dat sonda Galileo, situată la o distanță de 1,6 ua de planetă, este în măsură să vadă. În afară de aceasta, rotația rapidă a lui Jupiter a permis să arate siturile de impact observatorilor pământeni câteva minute după coliziune. Două alte sonde spațiale au făcut și ele observații în momentul impactului: sonda spațială Ulysses, concepută la origine pentru observații solare, este orientată spre Jupiter pornind de la amplasamentul la distanța de 2,6 ua și îndepărtata sondă Voyager 2, situată
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
situa sub nori și era mai subțire decât cel prevăzut, fie fragmentele cometare n-au pătruns atât de profund. Slaba cantitate de apă a fost confirmată mai târziu de sonda Galileo, care a explorat, în mod direct, atmosfera lui Jupiter. Coliziunile generează enorme unde seismice care se propagă pe planetă cu o viteză de 450 km/s și sunt observate timp de peste două ore după impactul cel mai puternic. Undele trebuie să se propage în interiorul stratului atmosferic stabil care acționează ca
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
care a atins 120% din emisiunea normală provenind de pe planetă. Aceasta este datorită radiației sincrotron provocate de injecția de electroni relativiști - electroni cu viteze apropiate de viteza luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului de impact, ținând cont de puternicul câmp magnetic al lui Jupiter. Originea acestor emisiuni este dificil de stabilit din cauza lipsei de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
un tor de particule de mare energie care leagă Jupiter cu satelitul său Io care este foarte vulcanic. Studii spectroscopice de înaltă rezoluție arată, însă, că variațiile densității ionilor, viteza de rotație cât și temperaturile la momentul impactului și după coliziune se situează, de fapt, în limitele normale. Una dintre surprizele care au urmat impacturilor este slaba cantitate de apă obținută în raport cu previziunile precedente. Înainte de impact, modelele despre atmosfera lui Jupiter indicau că exploziile celor mai mari fragmente se vor produce
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
bari), dintre care unele preziceau că se va produce o pătrundere de către cometă a unui strat de apă și se va crea un văl albăstrui în acea regiune a lui Jupiter. Astronomii n-au observat mari cantități de apă după coliziuni, iar studiile de impact făcute mai târziu au scos la iveală faptul că fragmentarea și distrugerea fragmentelor cometare într-o «explozie aeriană» au avut loc probabil la altitudini mult mai înalte decât s-a prevăzut, fragmentele mari distrugându-se atunci când
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
culoare atât de întunecată ca și cele cauzate de impacturile cometei "Shoemaker-Levy 9" nu fusese înregistrată înainte. Observațiile spectroscopice au scos în evidență și faptul că amoniacul și sulfura de carbon au persistat în atmosferă cel puțin paisprezece luni după coliziuni cu o cantitate considerabilă de amoniac prezent în stratosferă mai degrabă decât în amplasamentul său obișnuit din troposferă. Contra oricărei așteptări, temperatura atmosferei a scăzut până la atingerea nivelului său obișnuit și într-un mod mai rapid pe marile situri de
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
zonele cele mai mici, temperaturile de 10 K mai ridicate decât mediul înconjurător au persistat timp de aproape două săptămâni. Temperaturile stratosferice globale au crescut imediat după impact apoi au scăzut două până la trei săptămâni mai târziu, sub temperaturile dinaintea coliziunii, înainte de a se ridica încet până la temperaturile normale.
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
bordul trenului călătoreau 385 de persoane. Șeful Companiei Naționale de Căi Ferate din Franța, Guillaume Pepy, a declarat că datorită acțiunii rapide a mecanicului conducător al trenului Intercity circulația trenurilor a fost imediat întreruptă reușindu-se astfel să se evite coliziunea cu un alt convoi de vagoane în mișcare.. Trei anchete judiciare și tehnice au fost deschise pentru a afla de ce cele șase vagoane ale trenului au deraiat, a precizat președintele Franței, François Hollande, care s-a deplasat la fața locului
Accidentul feroviar de la Brétigny-sur-Orge () [Corola-website/Science/329750_a_331079]
-
acest praf își continuă drumul în direcția parcursului cometei din care provin și, atunci când Pământul se deplasează prin aceste resturi, rezultă de aici o ploaie de meteori. Întrucât toate resturile se deplasează aproape în aceeași direcție, meteorii care intră în coliziune cu atmosfera „se îndreaptă cu toatele în direcția” traiectoriei cometei. Ca origine, Geminidele sunt o excepție: aceste ploi de stele nu provin dintr-o cometă, ci din obiectul 3200 Phaethon, care se estimează că face parte din familia de asteroizi Pallas
Radiant () [Corola-website/Science/329783_a_331112]
-
de comadantul Ion Postolache, efectua o cursă de transport pasageri între Galați și comuna Grindu, județul Tulcea. Imediat după părăsirea portului, la Cotul Pisicii, în aval de Galați, în dreptul Milei 79 și în condiții de ceață, nava a intrat în coliziune cu un convoiul bulgăresc de nave. În urma scufundării navei, care avea o capacitate de doar 160 pasageri, au murit 213 pasageri și 9 membri ai echipajului.
Catastrofa navei Mogoșoaia () [Corola-website/Science/329818_a_331147]
-
Coliziunea aeriană a două aeronave Tu-134, deasupra orașului ucrainean (pe atunci sovietic) Dniprodzerjînsk a vut loc pe data de 11 august 1979, și a provocat moartea tuturor pasagerilor și echipajului ambelor avioane: Tu-134A ("Ту-134А") cu ruta aeriană Celeabinsk, RSFS Rusă - Chișinău
Coliziunea aeriană de la Dniprodzerjînsk () [Corola-website/Science/329862_a_331191]
-
cherrug" înregistrând un declin estimat până la 79%. Statutul șoimului dunărean a fost schimbat în 2004 din „Aproape amenințat” în „Periclitat”, din cauza declinului masiv a populației cuibăritoare globale. Factorii periclitanți sunt, în principal: dispariția habitatului, lipsa locurilor de cuibărit, deranjul, electrocutarea, coliziunea cu firele de înaltă tensiune, braconajul, otrăvirea, diminuarea resurselor de hrană. Un mod eficient de a proteja această specie, testat deja în unele țări europene, este acela de a amenaja cuiburi artificiale în zone ce abundă în surse de hrană
Șoim dunărean () [Corola-website/Science/327627_a_328956]
-
cele mai multe, pătrunzând în atmosfera terestră. Majoritatea particulelor de praf întâlnite datează de vreo mie de ani, dar unele datează de la trecerea cometei în 1862. La 12 august 1993, Agenția Spațială Europeană a pierdut "satelitul de comunicații Olympus", ca urmare a coliziunii acestuia cu un meteor din Perseide.
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
al Poloniei, Mare Duce al Lituaniei, Lord și moștenitor a Terenurilor din Cracovia, Sandomierz, Sieradz, Łęczyca, Kuyavia, Kiev, Ereditar Domnul Rutenia, Volinia, Prusia, Masovia, Podlaskie, Culmer Land, Elbing, Pomerania, Samogiția, Livonia, etc" Încă de la începutul domniei sale, Sigismund a intrat în coliziune cu nobilii țării, care începuseră deja limitarea familiilor mari. Cauza de animozitate a nobilimii era cea de-a doua căsătorie a regelui făcută în secret, înainte de a se urca pe tron, cu Barbara Radziwill, fiica hatmanului Jerzy Radziwill. Atât de
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
la scară galactică pentru disponibilitatea diferitelor resurse naturale duce la exterminarea aproape a întregii vieți inteligente din galaxie. Membrii unei rase supraviețuitoare, care avea să fie cunoscută ulterior ca Inhibitorii, s-au transferat în mașini și au prezis că o coliziune între galaxia Andromeda și Calea Lactee peste 3 miliarde de ani în viitor va afecta serios capacitatea ambelor galaxii de a susține viața. Prin urmare, ei au decis să ajusteze pozițiile stelelor pentru a limita efectele devastatoare ale coliziunii. Un alt
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
că o coliziune între galaxia Andromeda și Calea Lactee peste 3 miliarde de ani în viitor va afecta serios capacitatea ambelor galaxii de a susține viața. Prin urmare, ei au decis să ajusteze pozițiile stelelor pentru a limita efectele devastatoare ale coliziunii. Un alt element central al proiectului Inhibitorilor l-a constituit eradicarea oricărei specii care depășește un anumit nivel tehnologic până la depășirea crizei, considerând că nicio specie organică nu ar fi capabilă să coopereze la un proiect pe o scară atât
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
oameni. Inteligența rămasă în viață după un război catastrofal din timpuri străvechi, a cărei supraviețuire a fost făcută posibilă de încărcarea conștiinței în mașinării. Deși nu sunt o rasă gânditoare în sensul larg acceptat, ei au înțeles pericolul reprezentat de coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, care va avea loc peste 3 miliarde de ani. În consecință, toate eforturile lor se concentrează pe limitarea efectelor devastatoare ale acestei coliziuni și pe exterminarea tuturor raselor inteligente organice, considerând că acestea ar periclita
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
rasă gânditoare în sensul larg acceptat, ei au înțeles pericolul reprezentat de coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee, care va avea loc peste 3 miliarde de ani. În consecință, toate eforturile lor se concentrează pe limitarea efectelor devastatoare ale acestei coliziuni și pe exterminarea tuturor raselor inteligente organice, considerând că acestea ar periclita misiunea. Pentru a descoperi când o rasă atinge nivelul tehnologic considerat critic, Inhibitorii plasează o serie de capcane în univers, a căror activare le atrage atenția. Cu toată
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
și în aceeași săptămână în majoritatea țărilor care transmit serialul. Serialul are loc în viitorul apropiat, când extratereștri cunoscuți colectiv ca "Votani" ajung pe Pământ în căutarea unei noi planete locuibile după ce sistemul stelar mamă a fost distrus într-o coliziune stelară. "Votanii" au crezut că planeta este nelocuită, dar după sosirea lor în 2013 descoperă că o rasă numită oameni populează planeta, iar aceștia îi privesc cu ostilitate și suspiciune. Unui număr limitat de Votani li se permite să se
Defiance (serial TV) () [Corola-website/Science/329099_a_330428]
-
de ani. În ultimele două secole, Cruithne s-a apropiat cel mai mult de Pământ în 1902, va fi din nou aproape în 2292, dar de cealaltă parte a „potcoavei”, apoi din nou prin 2676. Nu există niciun risc de coliziune între Cruithne și Pământ, cele două corpuri neapropiindu-se niciodată la mai puțin de 12 milioane de kilometri. Cruithne nu este niciodată vizibil cu ochiul liber în niciun loc al orbitei sale. În 2013, Pierpaolo Pergola, de la Universitatea din Pisa
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]