2,623 matches
-
controlul asupra regiunii sau a celei mai mari părți a sa până în secolul al XVII-lea, când ultimul duce de Legnica a murit în 1675. Primii coloniști germani au sosit în zonă la sfârșitul secolului al XII-lea, dar începutul colonizării germane la scară mare a fost declanșată la începutul secolului următor, în timpul domniei lui Henryk I Brodaty (cel Bărbos). În ciuda colonizării masive germane, vorbitorii de limbă poloneză erau încă majoritari în Silezia Superioară și în anumite zone din Silezia Inferioară
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a murit în 1675. Primii coloniști germani au sosit în zonă la sfârșitul secolului al XII-lea, dar începutul colonizării germane la scară mare a fost declanșată la începutul secolului următor, în timpul domniei lui Henryk I Brodaty (cel Bărbos). În ciuda colonizării masive germane, vorbitorii de limbă poloneză erau încă majoritari în Silezia Superioară și în anumite zone din Silezia Inferioară și Mijlocie, la nord de râul Oder. Aici, germanii care au sosit în timpul Evului Mediu au fost supuși procesului de polonizare
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
este încă socotit util, datorită continuității existenței unei minorități poloneze, vizibilă încă în 1945, de către anumiți oameni de știință precum Krzysztof Kwaśniewski.. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriile poloneze estice și a încurajat colonizarea populației poloneze de aici în vest. În cadrul acestei campanii, sovieticii au afișat postere în toate locurile publice cu mesaje care promiteau o viață mai bună în vestul Poloniei. În paralel cu fondarea Republicii Populare Poloneze și proclamarea ei ca moștenitoare
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
germanilor, polonezii au încercat să șteargă urmele istoriei și culturii germanilor. Teritoriile Recuperate mai erau încă locuite după deportări de un număr relativ important de germani. Guvernul polonez a creat Ministerul Teritoriilor Recuperate condus de vicepremierul Władysław Gomułka. Expulzările și colonizările au căzut în sarcina „Biroului pentru Repatriere”. În conformitate cu rezultatele recensământului din 14 februarie 1946, populația Poloniei mai cuprindea încă 2.288.000 de germani, din care 2.075.000, adică 91%, locuiau în Teritoriile Recuperate. În 1946, germanii reprezentau încă
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Colonizarea guberniei Basarabiei a fost un puternic proces migrațional care a avut loc în Basarabia țaristă, ca parte componentă a Imperiului Rus pe parcursul anilor 1812-1917 (cel mai activ, în perioada 1808-1865/1870) și care a avut efecte de lungă durată asupra
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
7%, iar celelalte șapte naționalități sub 15%. Pe parcursul stăpânirii țariste, populația ținutului a sporit de la circa 493.000 persoane, în 1817, la 2.687.000, în anul 1915. Creșterea s‐a datorat nu atât sporului natural, cât mai ales masivelor colonizări efectuate de administrația țaristă. Pentru intervalul 1837-1857, statisticile oficiale constatau că, în medie, anual, au fost aduși în teritoriul pruto-nistrean peste 21.000 de coloniști. Încă la începutul războiului ruso‐turc din 1806-12, sudul Basarabiei, fiind părăsit de câteva mii
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
au fost aduși în teritoriul pruto-nistrean peste 21.000 de coloniști. Încă la începutul războiului ruso‐turc din 1806-12, sudul Basarabiei, fiind părăsit de câteva mii de tătari nogai care s‐au strămutat în Dobrogea, a devenit un teritoriu propice colonizărilor. În acest scop, în anii 1808-1809, autoritățile țariste au strămutat restul tătarilor nogai în Crimeea, iar pământurile acestora au intrat în proprietatea statului rus. Pe aceste terenuri, administrația a decis să colonizeze elemente etnice care să fie recunoscătoare și fidele
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
restul tătarilor nogai în Crimeea, iar pământurile acestora au intrat în proprietatea statului rus. Pe aceste terenuri, administrația a decis să colonizeze elemente etnice care să fie recunoscătoare și fidele regimului. Românii moldoveni nu făceau parte dintre acestea. Procesul de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult timp înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniștilor elvețieni. Unii dintre ei au fost deznaționalizați. Alții au părăsit Basarabia după ce această provincie a fost anexată de Uniunea Sovietică. Ca urmare a politicii de colonizare, promovată cu asiduitate de autoritățile țariste, Basarabia și-a schimbat radical structura națională. Dacă la 1817, românii constituiau peste 75% din totalul populației, ultimul recensământ țarist înregistra scăderea ponderii românilor sub 48% (47.6%), aceștia transformându‐se din majoritate absolută
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
că, de facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
structura confesională a Basarabiei. La sfârșitul secolului al XIX‐lea, 84,36% dintre basarabeni erau ortodocși, 11,65% erau mozaici, 2,88% protestanți, 0,95% catolici, 0,13% reprezentanți ai altor culte creștine și 0.03% musulmani. În urma politicii de colonizare, populația Bugeacului va crește de la circa 40.000 de locuitori, în anul 1812, la 297.642, în 1859. Sub impactul măsurilor administrative rusești, structura etnică a sudului Basarabiei a devenit predominant ne-românească. Astfel, în câțiva ani, Bugeacul a devenit
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
și arde fortul lui Lugard în 1890. Waiyaki a fost prins și ucis doi ani mai târziu. În 1895, guvernarea britanică se extinde spre interiorul Africii de Est până la Lacul Naivasha, luând astfel naștere Protectoratul Africii de Est. Începând cu colonizarea din 1895, Valea Marelui Rift și înălțimile dimprejur devin o enclavă a coloniștilor albi angajați în cultivarea cafelei, care se bazau însă pe munca, în special, a localnicilor kikuyu. Granița se extinde spre Uganda în 1902, iar din 1920 protectoratul
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
șefii tradiționali, iar alții se înrolează în serviciul public. Aceștia constituie și nucleul mișcărilor politice ale acestei perioade. Kenya a devenit, după război, locul favorit de retragere a tinerilor ofițeri britanici din înalta societate, care au imprimat o rezonanță aristocratică colonizării. Cei care dețineau un capital de 1000 ₤ primeau gratuit 1000 de acri (4 km²), obiectivul guvernului fiind acela de a accelera modernizarea și creșterea economică. Astfel, guvernul îi încuraja să înființeze plantații de cafea, care necesitau mașini scumpe și o
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
căi de acces directe din sudul depresiunii spre sudul țării. Gradul de accesibilitate în interiorul zonei împarte în sens descendent depresiunea în 3: Comunicarea Depresiunii Dornelor se face: Depresiunea Dornelor dacă este veche că forma de relief, este relativ nouă în ceea ce privește colonizarea umană. Altitudinea mai mare și climatul răcoros cu multă umiditate, desimea pădurilor de conifere și mlaștinile numeroase, situarea în afara drumului care mergea pe vremuri de la Rodna Veche prin Suhard pentru a coborî în valea Bistriței Aurii asfel încât de acolo
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
lui. Coperta prezenta un chip în interiorul unei căști de cosmonaut și câteva cruci în planul secund, iar povestirea scrisă de Asimov a apărut în numărul din august 1965 al revistei. O navă cu echipaj uman însărcinată cu pregătirea planetelor pentru colonizare, chiar prin terraformare, se prăbușește pe o planetă extraterestră al cărei sol bogat în amoniac face atmosfera irespirabilă pentru oameni. Incapabil să decoleze, echipajul încearcă să facă mediul potrivit pentru viitorii coloniști umani, dar mor pe rând din cauza otrăvirii cu
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
-lea a separat Carniola de Ducatul de Carintia și a conferit în schimb celui din urmă Marca Windică. Motivul acestei separări a constat parțial în considerente de ordin militar și parțial în separația originară a regiunii, dat fiind că nivelul colonizării germane diferea de cel din Carintia de la nord de munții Karavanke. În plus, Carniola, deși fusese populată în principal cu bavarezi, cu minoritate de locuitori proveniți din Suabia, își menținea caracterul slav, în vreme ce cea mai mare parte din Carintia a
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
de "Insula lui O'Sullivan" (în ) datorită căpitanului "Florence O'Sullivan", care a fost numit la sfârșitul secolului al 17-lea responsabil al menținerii farului situat pe insulă. O'Sullivan fusese unul dintre căpitanii primei flote care au creat bazele colonizării englezilor și irlandezilor în Charleston. În 1671, același Florence O'Sullivan a devenit "Topograf general al coloniei" (în ). O'Sullivan apare într-una din cele mai vechi înregistrări de imigrări ale irlandezilor în cele două Caroline (în ), fiind menționat ca
Sullivan's Island, Carolina de Sud () [Corola-website/Science/325930_a_327259]
-
în restaurante cu etichetă. Peninsula Iberică este locul de naștere al sangriei, ea consumându-se în Spania și Portugalia încă de la începutul secolului al XIX-lea, dar trebuie acceptată ca origine alternativă și varianta care indică Insulele Antile din perioada colonizării britanice. Ea s-a răspândit odată cu colonizarea spaniolă și în America de Sud. Baza pentru sangria este vinul, în special roșu, spre a duce la conotația din denumire „sangre” însemnând sânge, dar este des întâlnită și sangria pe bază de vin alb
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
locul de naștere al sangriei, ea consumându-se în Spania și Portugalia încă de la începutul secolului al XIX-lea, dar trebuie acceptată ca origine alternativă și varianta care indică Insulele Antile din perioada colonizării britanice. Ea s-a răspândit odată cu colonizarea spaniolă și în America de Sud. Baza pentru sangria este vinul, în special roșu, spre a duce la conotația din denumire „sangre” însemnând sânge, dar este des întâlnită și sangria pe bază de vin alb. Vinul este, de obicei, sec, ieftin, tânăr
Sangria () [Corola-website/Science/324877_a_326206]
-
de sași coincide cu teritoriul al cărui nume este atat de disputat. Cum „scaunele” erau în număr de sapte, dar menționarea documentara a lor este datata de abia în secolul al XIV-lea și la nivelul anului 1200 procesul de colonizare era în plină desfășurare, Th.Nägler consideră că „Siebenbürgen” este mai veche decât organizarea administrativă a provinciei Sibiului. Kurt Horedt în cercetările sale arheologice a constatat existența a zece cetăți de graniță în sudul Transilvaniei: Cisnădie, Avrig, Rășinari, Sibiel, Tilișca
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
omniprezent la începutul secolului al XIII-lea, dovezile arheologice ale lui K. Horedt nu corespund cazului studiat deoarece săpăturile efectuate au identificat construcții ridicate cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Într-un mod similar colonizării germane în Transilvania, ungurii și secuii erau, în momentul stabilirii lor în Panonia, organizați în regiuni tribale și ulterior în comitate, iar în Transilvania în triburi și ginți, și mult mai târziu în scaune. Este cunoscut faptul că secuii, din
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Tema principală a romanului este precedată și se împletește uneori cu povestea vieții Regelui Kashyapa I din Sri Lanka (ficționalizat ca Regele Kalidasa). Aceasta prevestește motivele care-l vor determina pe Vannevar Morgan să realizeze liftul spațial. Alte fire narative urmăresc colonizarea sistemului solar de către omenire și primul contact cu o inteligență extraterestră. Clarke imaginează un „hiperfilament” cu o grosime microscopică, dar extrem de rezistent, care face posibilă construirea liftului. Deși hiperfilamentul este construit dintr-un „cristal de diamant continuu pseudo-monodimensional”, Clarke și-
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
românizare. Numele satului a fost românizat din maghiarul Ujhely în românescul Uiheiu. Uiheiul este unul dintre satele de coloniști cele mai noi din Banat. El a fost înființat la 1844, la mai bine de o sută de ani de la începutul colonizărilor, de locuitori ai altor sate din împrejurimi și din Banat. Încă de la început, planurile de construcție ale satului au fost foarte specifice, loturile de case erau divizate în mod egal, casele trebuiau să fie ordonat aranjate și să se supună
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
s-a întors în Germania. Un scurt istoric al celor două localități care punctează cronologic următoarele momente: - 1801 - teritoriul Șandrei de azi era menționat în documentele austriece ca sat părăsit, prediu, aflat în stăpânirea Episcopiei romano-catolice din Zagreb; - 1833 - începe colonizarea prediului, care primește la început denumirea de Alexandria, după numele episcopului romano-catolice din Zagreb, Alexander de Alagovics, cel care avea acolo o proprietate de aproape 7000 de iugăre; - 1839 - conform istoricului Fenyes Elek, așezarea se numea Sandorhaza ; - 1839 - sunt colonizați
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
Variaș, Sânandrei, Gottlob, Bulgăruș, Lenauheim, Biled, Iecea Mare; - 1839 - este construită prima școală; - 1839 - satul e numit de oficialii maghiari Sándorháza; - 1843 - trăiau în satul Șandra 1231 de germani, 16 sârbi și români; - 1843 - a luat ființă satul Uihei prin colonizarea a 140 de familii germane provenite din localități învecinate Șandrei; - 1929 - se înființează brigada voluntară de pompieri; - 1945 - sunt deportați 174 de etnici germani din Șandra în Uniunea Sovietică, iar 48 de persoane sunt deportate în Bărăgan; - 2002 - comuna Șandra
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]